Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1571/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1571/2008-
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, în contradictoriu cu, domiciliat în S M, str. - C, - 22,. 13, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 962/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei pârâte SC SA- avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 34/26.06.2008 pronunțată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta recurentului pârât arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea sentinței recurate, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamant, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 962/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta
S-a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință:
Societatea pârâtă a fost obligată să achite reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 și de C pentru anii 2005, 2006, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost respins capătul de cerere privind achitarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din OG9/2000.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a considerat că soluționarea acesteia presupune determinarea termenului de prescripție aplicabil, iar stabilirea termenului este influențată în chip decisiv de calificarea dreptului dedus judecății.
Dreptul reclamat pe calea acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită instanța, constând în suplimente salariale cu prilejul sărbătorilor și cu prilejul sărbătorii Cului s-a apreciat că este, în mod evident, un drept de natură salarială, fiindcă potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind, așadar, în prezența unui drept salarial, înseamnă că termenul de prescripție aplicabil nu este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, ci termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Concluzia la care a ajuns tribunalul în dezlegarea excepției este întărită și de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, text în conformitate cu care, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Raportând momentul promovării acțiunii la momentul nașterii dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că demersul reclamantului a fost realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani și, pe cale de consecință, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentărilor vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Prin alin. 2 s-a precizat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în CCM pe anul 2006 și pe anul 2007.
La dosarul cauzei, pârâta a depus adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, în care se menționează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " (fila 56). Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al datată 31.08.2007 (fila 57) semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că CCM încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea CCM de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și CCM poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
În cauză, înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă (Adresa Comisiei Paritare și Nota de la fila 57) vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anulat și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, 2007 câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea Contractului Colectiv de Muncă pe fiecare an în discuție, s-a apreciat că nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Raportat la dispozițiile legale mai sus invocate și având în vedere adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 și Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al din 31.08.2007 semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului prin care se dă o interpretare textului în discuție, tribunalul a apreciat că ulterior semnării acestei înțelegeri, care exprimă voința părților, suplimentările salariale în discuție nu se mai cuvin părții reclamante. Astfel, prima instanță a refuzat cererea reclamantului privind achitarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune, nu rezultă cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a celorlalte drepturi solicitate de reclamant, instanța admițând în parte acțiunea acestuia conform dispozitivului.
Expertiza contabilă extrajudiciară depusă de pârâtă (filele 106-148 din dosar) a fost comunicată părții adverse, însă concluziile acesteia nu au fost însușite de reclamant.
Cum expertul nu a fost desemnat în condițiile art. 201-214 Cod procedură civilă, expertiza depusă la dosar are valoarea unei expertize extrajudiciare ale cărei concluzii se impune instanței doar în măsura în care sunt acceptate de către părți.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe SNP
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept evocate, tribunalul admis în parte cererea reclamantului conform dispozitivului.
În ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța de fond apreciat că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a reținut nelegal că nu s-ar fi plătit primele de Paști și C, ori, conform actelor adiționale la contractul colectiv de muncă, acestea s-au plătit, fiind incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, nemaifiind acordate și calculate distinct salariaților, act adițional ce a fost semnat de reprezentanta salariaților în relația cu patronatul. Chiar salariații recunosc acel aspect, actul adițional face parte din contractul colectiv de muncă iar pretențiile sunt fără obiect.
Articolul 168 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, fost reflectat într-o manieră asemănătoare celei din 2003. Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, semnate și de, astfel că, aceste prime nu mai erau individualizate distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Din analiza documentelor se poate observa că în perioada 2003 - 2007 s-au achitat toate drepturile salariale conform contractului colectiv de muncă, salariile de bază au avut astfel o evoluție crescătoare.
În anul 2005, prevederile Contractului Colectiv de Muncă au fost modificate, intenționându-se să se prevadă includerea drepturilor salariale în cel de bază, iar articolul 168 aliniatul 2 își producea efectele și pentru anul 2004, potrivit negocierilor dintre salariați, astfel că, acestea sunt aplicabile și pentru anii 2006 - 2007.
Articolul 168 aliniatul 1 din Contractului Colectiv de Muncă a fost modificat prin actul adițional nr. 1602/2003, bugetul de venituri și cheltuieli fiind aprobat prin HG nr. 1527/2002. SC SA a emis MINISTERULUI INDUSTRIEI și adresa nr. 1329/10.03.2003 conform căreia pentru anul 2003 negociat cu ca bonusurile să nu se mai acorde la o anumită dată - C, Paști, fondul acestora să fie destinat plății salariilor. Prin aceeași adresă s-a cerut deblocarea a 4% ce reprezintă valoarea care trebuia reținută din fondul de salarii, întrucât conform HG nr. 866/2001, OUG nr. 79/2001 este agent economic monitorizat.
Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, astfel că acestea u devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007, obligația acesteia fiind respectată, aspect ce reiese și din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, fiind respectate dispozițiile articolelor 40 aliniatul 2, 247, 153 din Codul muncii, Legii nr. 130/1996, articolului 41 aliniatul 5 din Constituția României.
În drept s-a invocat dispozițiile articolului 304 pct. Cod de procedură Civilă.
Deși legal citat, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei xerox a Carnetului de muncă seria - nr. - - filele 8-10 dosar fond, intimatul a fost angajat al recurentei ca șef-serviciu în perioada în litigiu.
Conform copiilor xerox ale Contractelor Colective de Muncă încheiate între SA și salariații reprezentați de, pentru anii 2005 - 2007, filele 13-16 dosar fond, articolul 168 aliniatul 1 prevedea faptul că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând a se purta negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare.
Referitor la adresa comisiei paritare din 18.06.2007, invocată de către recurentă, aceasta a vizat, conform celor corect reținute de instanța de fond, o interpretare a clauzei prevăzută în articolul 168 aliniatul 1 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii anteriori, 2003 - 2007.
Articolul 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007, pentru care au fost solicitate drepturile salariale suplimentare, mai are pe lângă aliniatul nr. 1, reținut ca temei de drept al admiterii acțiunii și un alt aliniat, nr. 2, conform căruia s-a stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit articolului 236 aliniatul 4 din Codul muncii, acest contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie voința părților.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că, doar în anul 2003, primele de Paști și C au fost cuprinse în salariul lunar de bază.
Recurenta avea dreptul, posibilitatea de-a face dovada afirmațiilor sale, în sensul că primele au fost cuprinse în salariile de bază lunare, dar nu a făcut-o, astfel că, raportat la cele expuse, orice alte discuții apar ca fiind inutile.
Nici în actul adițional Contractelor colective de muncă nu s-a făcut referire la faptul că suplimentările salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 ar fi fost incluse în salariul de bază pentru alți ani decât 2003, comisia paritară făcând astfel o interpretare a aliniatului nr. 2 în sensul că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost inclus, deci nu doar pentru anul 2003, ori, acest aspect nu poate produce efecte retroactive, ce să înlăture conținutul explicit și neechivoc anterior, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor în salariul de bază.
Este culpa angajatorului că nu și-a luat toate măsurile necesare pentru ca o clauză contractuală să producă efectele dorite. Cu ocazia încheierii actelor adiționale, recurenta avea posibilitatea ca în anul derulării contractului să facă modificarea aliniatului 2 din articolul 168, conform celor dorite și nu după încetarea efectelor acestui contract.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că, partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, în contradictoriu cu, domiciliat în S M, str. - C, - 22,. 13, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 962/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
Melita
- redactat decizie - judecător -26.11.2008
- dactilografiat grefier -26.11.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
