Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 163/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Primăria comunei prin Primar, cu sediul în comuna,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 2248 din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru și la dosar s-au depus actele solicitate de instanță, reprezentând fișele posturilor reclamanților.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2248 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și, împotriva pârâtului Primarul - ordonator de credite al Primăriei comunei, județul H, și a obligat pârâtul să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 august 2003, sume actualizate cu indicele de inflație, obligând pârâtul să efectueze demersurile legale necesare asigurării plății sumelor solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei comunei, în calitate de personal contractual.
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Așa cum este prevăzut la art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care s-a completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Mai mult, la pct. 31.1 din acest ordin se prevede: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege atât funcționarii publici cât și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Prin urmare, instanța apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002), în cadrul Primăriei.
În acest context, se desprinde ideea că, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul activității publice. Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea și/sa coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a apreciat-o ca fiind admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 și 1084 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Primarul comunei și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii civile formulată de reclamanții, - și.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții s-au adresat instanței cu o cerere de acordare a sporului de dispozitiv de 25% aplicat la salariul de bază al fiecărui reclamant începând cu data de 1 august 2003, spor reglementat de Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 496/2003 și actualizarea sumelor datorate conform indicelui de inflație la data plății efective.
Recurentul a invocat faptul că, consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală. contractuali sau funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului duc la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Aceștia nu desfășoară o activitate sub autoritatea vreunui minister și de asemenea, nu sunt personal din cadrul MIRA, întrucât nici primăria și nici consiliul local nu sunt instituții subordonate acestui minister.
Prin art. 47 din Legea nr. 138/1999 se prevede că dreptul solicitat de reclamanți se acordă doar personalului civil din ministerele și instituțiile centrale, nicidecum din instituțiile locale, care nu sunt în subordinea ministerului. Legiuitorul a stabilit clar categoria beneficiarilor acestui spor, respectiv personalul angajat al Ministerului d e Interne, care trebuie să fie la dispoziția instituției la care lucrează 24 de ore din 24, datorită atribuțiilor pe care le îndeplinesc.
În ceea ce privește pe reclamanți, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea lor, având în vedere că programul acestora este clar stabilit prin contractul individual de muncă al fiecăruia și anume de 8 ore pe zi. Având în vedere activitatea pe care aceștia o desfășoară (bibliotecar, referent cultural și paznic de pășune) și atribuțiile stabilite prin fișa postului, reclamanții nu vor fi chemați niciodată inopinat la serviciu.
Pe de altă parte, s-a arătat că prin sentința atacată s-a admis capătul de cerere privind acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 1 august 2003, fără a se ține cont de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 lit. c din Codul muncii, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani în care puteau fi solicitate drepturile salariale neacordate.
Reclamantele și - au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului.
Reclamanta - a invocat faptul că în calitate de referent cultural nu a avut un program de 8 ore, deoarece s-a ocupat de organizarea unor activități culturale în zilele libere, cu ocazia unor evenimente aniversare și sărbători naționale și religioase. De asemenea, ea se ocupă și de menținerea curățeniei la căminul cultural și decorarea sălii pentru diferite acțiuni culturale, iar în perioada în care nu a avut astfel de activități, a fost solicitată să lucreze la primărie la diferite acțiuni.
Reclamanta a susținut faptul că motivele invocate în recurs în sensul că bibliotecarul nu este îndreptățit la acordarea sporului de dispozitiv, au un vădit caracter discriminatoriu, pe criteriu profesional, având în vedere că în cazul altor litigii promovate de ceilalți angajați, în care s-au dat soluții favorabile, recurentul din prezenta cauză nu a promovat nicio cale de atac.
Referitor la prescripție s-a solicitat să se considere dreptul obținut de către un coleg printr-o hotărâre dată de Tribunalul Harghita într-o cauză similară ca și un precedent judiciar.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții, - și, astfel cum a reținut și instanța de fond, sunt angajați ai Primăriei comunei în calitate de personal contractual, îndeplinind funcțiile de bibliotecar, referent cultural și paznic de pășune. În ceea ce privește compartimentele în cadrul cărora reclamanții își desfășoară activitatea din fișele postului depuse la dosar (filele 44-49 dosar recurs) rezultă că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul bibliotecii comunale, reclamanta în cadrul cultural, iar reclamantul în cadrul compartimentului gospodărire comunală.
Raportat la atribuțiile reclamanților, astfel cum sunt consemnate în fișele postului, instanța de recursa reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că aceștia sunt vizați de Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul MI nr. 496/2003.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că reclamanții prin atribuțiile specifice funcțiilor de execuție pe care le îndeplinesc, nu au desfășurat și nu desfășoarăactivități în domeniul administrației publice.
Potrivit art. 9.2 din Ordinul MI nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin urmare, ordinul menționat are în vedere acordarea indemnizației de dispozitiv în situația îndeplinirii a două condiții cumulative și anume: calitatea de personal contractual și desfășurarea activității în domeniul administrației publice.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită și în consecință, curtea apreciază că pretențiile acestora formulate prin cererea introductivă, sunt nefondate.
Calitatea de persoană ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu poate fi confundată cu calitatea angajatorului acesteia de organ al administrației publice. Cu alte cuvinte, determinarea calității de persoană îndreptățită la acordarea sporului de dispozitiv în sensul prevederilor Ordinului MI nr. 496/2003 trebuie analizată exclusiv prin prisma atribuțiilor efectiv exercitate în domeniul administrației publice, respectiv a atribuțiilor specifice acestui domeniu în sensul legii.
Pe de altă parte, instanța de fond a admis pretențiile reclamanților începând cu data de 1 august 2003, deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 7 august 2008 și în aceste condiții, pretențiile anterioare datei de 7 august 2005 erau prescrise.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate curtea reține că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de primarul comunei va fi admis și se va modifica în tot sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul comunei, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2248 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și, toți cu domiciliul în comuna,-, județul H, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei - ordonator de credite al primăriei comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-23.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
