Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 165/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg. M,-, jud. M și chemata în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Tg. M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1723 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic și reprezentanta recurentului-chemat în garanție Consiliul Județean M, consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru.
Reprezentantul recurentei-pârâte, depune la dosar împuternicire și fișa postului reclamantei.
La solicitarea instanței părțile prezente arată că nu mai au de formulat cereri.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul recurentei -pârâte solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă și arată că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite a beneficia de sporul de 25% prevăzut de art. 13 din Legea 138/2003, întrucât DGASPC M nu este o unitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, pentru motivele arătate în recurs și coroborat cu deciziile depuse la dosar ca practică judiciară.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1723 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Mureșs -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului M; s-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantei, cuvenită pentru perioada 19 august 2005 - 27 iunie 2006; s-a dispus ca sumele menționate cuvenite reclamantei să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii; s-au respins restul pretențiilor reclamantei; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M, obligându-l pe acesta din urmă să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporul de dispozitiv i se cuvine reclamantei potrivi art.13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2. din.nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și chematul în garanție Consiliul Județean M, solicitând admiterea recursului, modificarea și casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererilor de recurs, în esență, s-a arătat că prin noțiunea de personal civil legiuitorul se referă doar la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prevăzute de art.1 și 2 din Legea nr.138/1999 iar reclamanta nu face parte din categoria acestui personal, după cum nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu face parte din categoria unităților prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
S-a mai solicitat de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M suspendarea executării sentinței atacate, deoarece hotărârea judecătorească este definitivă și executorie; suspendarea se impune pentru a nu fi incidente prevederile art. 277 din Codul Muncii; prin executarea hotărârii judecătorești s-ar crea prejudicii mari instituției; intimatul nu ar suferi nici un prejudiciu deoarece sumele cuvenite se vor actualiza în funcție de rata inflației, până la executarea efectivă a hotărârii; există motive temeinice de casare a hotărârii judecătorești atacate; hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare având în vedere lipsa fondurilor bugetare necesare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, iar chematul în garanție prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului civil, contractual din cadrul DGASPC M, instituție publică ce funcționează în subordinea Consiliului județean, potrivit Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prevăzute la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prevederilor OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.
Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prev. în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Leghea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca disp.art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente disp.OG nr.137/2000.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
Cererea de suspendarea nu s-a pus în discuția părților, întrucât litigiul a fost soluționat irevocabil la prima zi de înfățișare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M și Consiliul Județean M, împotriva sentinței civile nr.1723 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-18.05.2009--
Cu opinia separată în sensul admiterii recursurilor și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
JUDECĂTOR,
OPINIA SEPARATĂ
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară pronunțată în prezenta cauză și consider că reclamanta nu este îndreptățită la sporul de 25%, spor de dispozitiv, pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, precizează că sporul de dispozitiv se cuvine personalului civil care-și desfășoară activitatea în administrația publică.
Acest ordin instituie o dublă condiționare, pentru acordarea acestui spor, și anume: să fie angajat într-o instituție din cadrul administrației publice și în același timp să lucrezi efectiv în aparatul administrativ.
Se observă că reclamanta, angajată a Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului, nu îndeplinește cele două condiții. Pe de o parte, ea nu este angajată a unei instituții care face parte din administrația publică locală, ci a unei instituții subordonate Consiliului Județean M, iar pe de altă parte nu lucrează în aparatul administrației publice.
Conform adresei aflată la fila 44 dosarul de fond, rezultă că reclamanta, în perioada 01.01.2005 - 27.02.2006 a avut calitatea de personal contractual fiind angajată în funcția de administrator.
Funcția pe care o ocupă arată în mod evident faptul că reclamanta nu lucrează în cadrul administrației publice și, deci nu face parte din categoriile socio - profesionale pe care le-a avut în vedere Ordinul Ministerului Administrației și Internelor.
Judecător,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
