Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1661/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1661/R/2009
Ședința publică din 25 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr. 919 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.919 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantelor, și împotriva pârâtei Agenției Domeniilor Statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantele au fost angajatele fostei Companii Naționale de Administrare a Fondului, iar prin Deciziile nr. 78/09.04.2008, 115/09.04.2008 și nr. 135/09.04.2008 li s-au desfăcut contractele individuale de muncă începând cu data de 10.04.2008 în temeiul art. 65 din Codul Muncii, coroborat cu prev.art.70 din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura.
Așa cum s-a stipulat prin prevederile art. 54 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, la desfacerea Contractului individual de muncă din inițiativa celui care angajează si din motive neimputabile angajatului, salariații beneficiază de un număr de 12 salarii compensatorii stabilite la salariul de bază brut la care se adaugă indemnizația de conducere acolo unde este cazul.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul Muncii, prevederile Contractului Colectiv de Muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Drepturile create în favoarea salariaților disponibilizați ca urmare a unor concedieri colective nu pot face obiectul unei renunțări. Plățile compensatorii prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă ca urmare a desființării unor posturi determinate de restructurare au caracter obligatoriu devenind scadente la data încetării raporturilor de muncă. Acestea sunt drepturi salariale prevăzute pentru situații speciale.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că reclamantelor le-a fost plătit un procent de 59% din sume însă această recunoaștere trebuie coroborată cu cele declarate de către acestea în ședința publică din data de 12.02.2009 și cu datele cuprinse în privind calculul de acordare a salariilor compensatorii.
Din aceste tabele rezultă că reclamantelor li s-au achitat prin viramente bancare în data de 10.04.2008 sumele de 13.034 lei, 12.792 lei si 8028 lei. Coroborat cu faptul că în ședința publică din data de 26.03.2009 acestea au declarat că au primit sumele de 11594 lei, 11594 lei, respectiv 6834 lei, instanța a constatat că nu li se cuvin sumele solicitate ca plăți compensatorii.
In privința acordării tichetelor de masă, tribunalul a reținut că potrivit art. l alin.2 din Legea 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate și proporțional cu timpul lucrat. Reclamantele nu au făcut dovada că au lucrat în perioada 10.04.2008-15.05.2008 și de altfel nici nu pot să facă această dovadă câtă vreme raporturile lor de muncă au încetat la data de 10.04.2008.
Concediul de odihnă este o formă a timpului liber. Acest drept este garantat tuturor salariaților și nu se admite cesiunea, renunțarea sau limitarea acestuia.
Conform prevederilor art. 140 alin.l din Codul Muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual, se stabilește prin Contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzut în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu timpul lucrat. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă conform prevederilor art. 141 alin.4 din Codul Muncii (prevederi asemănătoare se regăsesc și în art. 7 alin.2 din Directiva nr.2003/88/CEE).
Astfel, din materialul probator existent la dosarul cauzei, nu rezultă că în primul semestru al anului 2008 reclamantele ar fi desfășurat activitate, situație ce le-ar îndreptăți la acordarea indemnizației.
Cu privire la plata perioadei de preaviz, s-a arătat că potrivit dispozițiilor Codului Muncii, obligația înștiințării prealabile a celeilalte părți despre încetarea raporturilor de muncă este prevăzută atât în sarcina angajatorului cât și în sarcina salariatului. Aceasta are drept scop înlăturarea consecințelor negative pe care l-ar putea produce denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Neacordarea preavizului nu este un motiv de nelegalitate a deciziei de concediere. Acordarea unei indemnizații aferentă acesteia poate avea loc doar în situația în care se prevede aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, deoarece conform art. 73 alin.1 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să acorde preavizul din contract.
Așa fiind, instanța în temeiul art. 283 și urm. din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a respins acțiunea formulată de reclamante.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantele au declarat recurs prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că pârâta s-a subrogat în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului () în baza art.70 din nr.OUG23/2008.
Reclamantelor li s-au achitat în parte plățile compensatorii acordate cu ocazia concedierii colective, anterior comunicării deciziilor de concediu care nu pot produce efecte, conform art.75 Codul Muncii, decât de la data comunicării ei salariatului.
În temeiul art.69 alin.1 din nr.OUG23/2006 și art.6 și 9 din Legea nr.67/2006, pârâta în calitate de succesor al este datoare să respecte clauzele contractului colectiv de muncă în temeiul cărora se acordă plăți compensatorii cu ocazia concedierii colective.
Pârâta recunoaște că există o obligație de plată dar susține că nu dispune de fondurile necesare plății drepturilor compensatorii.
În fine, s-a susținut că și pârâta nu au respectat procedura instituită de art.711și art.712muncii, necomunicând reclamantelor lista locurilor vacante în cadrul societății și neprezentând notificarea AJOFM C și ITM C privind începerea procedurii de concediere colectivă.
Pârâta Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând că este terță parte față de contractul colectiv de muncă încheiat cu membrul, deoarece nu s-a substituit în drepturile și obligațiile cu caracter salarial ale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantele au fost angajate ale Companiei Naționale de Administrare a Fondului () până la data de 10.04.2008, când au încetat raporturile juridice de muncă, conform deciziilor de concediere nr.78, 115 și 135 din 9.04.2008 (7-9 fond).
Deși deciziile menționate le-au fost comunicate reclamantelor la data de 15.05.2008 ( ) și 06.06.2008 (celelalte reclamante), acestea nu se pot prevala de dispozițiile art.75 Codul Muncii, conform cărora "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului".
În acest sens, comunicarea deciziei de concediere are rolul de a asigura salariatului posibilitatea cunoașterii exacte a măsurii luate, a motivelor și temeiurilor de drept ale acesteia, pentru a-și putea face apărarea și pentru a putea contesta dispoziția considerată nelegală sau netemeinică.
Or, reclamantele nu au atacat deciziile de concediere care stabilesc că data încetării raportului juridic de muncă este 10.04.2008, astfel încât nu pot pretinde drepturi cu caracter salarial ulterior acestui moment, deoarece, în caz contrar, s-ar crea o incertitudine cu privire la data concedierii care nu poate fi asimilată în temeiul art.75 Codul Muncii cu data comunicării deciziei de concediere.
Prin urmare, Curtea de Apel, reținând că reclamantele nu au înțeles să conteste măsura concedierii, fie doar sub aspectul datei concedierii, consideră că pretențiile cu caracter salarial corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1.04.2008 (salariu, tichete masă, contravaloarea preaviz, compensare concedii) nu sunt fondate.
De asemenea în absența contestației deciziilor de concediere reclamantele nu pot formula critici asupra încălcării art.711și 712Codul Muncii, având în vedere că au optat să beneficieze de plăți compensatorii și nu de reintegrare în urma contestării concedierii.
În privința plăților compensatorii, Curtea de Apel constată că principalul mijloc de apărare al pârâtei este lipsa calității sale de succesor al.
Or, art.l din nr.OUG23/2008, stabilește că:
"(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se Companiei Naționale de Administrare a Fondului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.
(2) Agenția Domeniilor Statului preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Compania Națională de Administrare a Fondului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
(3) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului preia patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentația aferente acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării. Patrimoniul se preia pe bază de protocol, modificându-se corespunzător bugetul de venituri și cheltuieli aferent."
Astfel, deși alin.1 al normei citate se referă la subrogarea Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de cu parteneri economici, acest text nu trebuie interpretat în sensul restrictiv al continuării de către pârâta doar a contractelor comerciale, deoarece alin.3 prevede preluarea patrimoniului de către pârâta.
Semnificația preluării patrimoniului de către pârâta, subsecvent încetării existenței juridice a este că pârâta Agenția Domeniilor Statului este succesor universal al în baza nr.OUG23/2008, fiindu-i opozabil contractul colectiv de muncă în vigoare (45-61 fond), inclusiv obligația achitării plăților compensatorii (art.54).
Prin urmare, Curtea reține că pârâta are obligația achitării diferenței de plăți compensatorii cuvenite reclamantelor în urma concedierii colective, ceea ce supune analizei cuantumul acestor drepturi.
În acest sens, Curtea observă că potrivit evidențelor întocmite de (27-31 fond), reclamanta a beneficiat de un venit brut de 9744 lei din totalul de 16.800 lei (12 x salariu de încadrare de 1400 lei), iar celelalte două reclamante de 16.530 lei fiecare din totalul de 28.500 lei (12 x salariu de încadrare 2375 lei), diferențele.
Prin urmare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile salariale nete, după deducerea contribuțiilor și impozitului, corespunzătoare sumei de 7056 lei (16.800 - 9744 ), iar celelalte două reclamante de 11970 lei (28.500 - 16530 lei).
În acest context, Curtea observă că modul de calcul acreditat de reclamante se întemeiază pe confuzia între noțiunea de "rest de plată" din evidențele contabile ale, care reprezintă de fapt prima tranșă a plăților compensatorii achitate reclamantelor după reținerea contribuțiilor și impozitului și diferența de plăți compensatorii, neachitate la care se referă acțiunea dedusă judecății.
De asemenea extrasele de cont de care se prevalează reclamantele (42-44 fond) atestă atât virarea primei tranșe a plăților compensatorii, cât și salariului pe luna aprilie 2008, astfel sumele menționate nu reprezintă doar drepturile prevăzute de art.54 CCM.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 proc.civ. va admite în parte recursul în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI pe care o va obliga să plătească reclamantelor drepturile salariale nete corespunzătoare venitului brut de 7.056 lei pentru reclamanta și de 11.970 lei pentru fiecare din reclamantele - și, reprezentând diferență de plăți compensatorii.
În baza art.274 proc.civ. pârâtul intimat va fi obligat la plata către reclamante a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat.28), diminuat de la 1350 lei, în raport de măsura admiterii recursului, tot astfel cum la fondul cauzei se va proceda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantele, - șiîmpotriva sentinței civile nr. 919 din 06.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI pe care o obligă să plătească reclamantelor drepturile salariale nete corespunzătoare venitului brut de 7.056 lei pentru reclamanta și de 11.970 lei pentru fiecare din reclamantele- și, reprezentând diferență de plăți compensatorii.
Obligă pârâta să plătească reclamantelor suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Obligă intimataAGENȚIA DOMENIILOR STATULUIsă plătească recurenților suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- - - - -
în semnează în semnează
Președentele instanței Președintele instanței
GREFIER
- -
în semnează
Prim grefier
Red./.
3 ex./8.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
