Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1682
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
**********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 6380 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat și intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.6380 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.
S-a admis excepția prescripției și, în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Totodată, art. 241 alin. 1 lit c din prevede că " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
Examinând cererea introductivă instanța a constatat că pretențiile reclamanților s-au întemeiat pe dispozițiile art. 176 și art. 187 din contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2005-2007 la nivelul ramurii energiei electrice, termică, petrol.
Cum reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada dedusă judecății, angajatorul făcând parte din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă ce reglementează drepturile pretinse, fără îndoială că aceștia justifică legitimare procesuală activă.
Pentru aceste considerente instanța arespins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța a reținut următoarele:
La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă", pentru aprovizionarea de toamnă iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Din modalitatea de redactare a acestor articole reiese, fără echivoc, că, în accepțiunea părtilor semnatare ale acestor contracte aprovizionarea toamnă iarnă reprezintă un "adaos", iar contravaloarea cotei de gaze este un "ajutor" acordat salariatului, fiind exclusă orice posibilă interpretare că acestea ar fi asimilate drepturilor salariale.
Mai mult, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă, respectiv cota de gaze să fie reglementate ca drepturi salariale atunci ar fi fost cuprinse la capitolul din CCM referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aceste drepturi la un capitol separat care privește protecția angajatului.
Faptul că sumele pretinse de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale si reglementarea acestora printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, determină aplicarea dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, privitoare la termenul de prescripție de 6 luni
Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din este aplicabil doar în situația unui conflict individual de muncă ce priveste plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Constatând că față de data introducerii acțiunii, 08.10.2008, dreptul la acțiune pentru plata contravalorii cotei de gaze si aprovizionării de toamnă iarnă pentru anii 2005-2007 s-a prescris, reclamanții nefiind în nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzute de art. 13 si 14 din Decretul 167/1958,instanța va admite excepția prescripțieisi, în consecință va respinge acțiunea.
Față de soluția dată acțiunii, în raport cu excepția prescripției, nu s-a mai procedat la examinarea celorlalte motive invocate de părți, ce privesc fondul cauzei, date fiind dispozițiile art. 137.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat în esență că drepturile respective sunt drepturi salariale, atât din punct de vedere al Codului muncii care definește salariul ca fiind compus din salariul de bază precum și indemnizațiile, sporurile și adaosurile la salariu, dar și din punct de vedere al CCM pe unitate cât și CCM la nivel național care definesc în același mod salariu.
Fiind drepturi de natură salarială termenul de prescripție al dreptului la acțiune este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, și anume cel de trei ani.
De asemenea și Codul fiscal definește aceste venituri ca fiind venituri de natură salarială, supuse impozitării precum și celorlalte deduceri corespunzătoare veniturilor din salarii.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Potrivit CCM la valabil în cazul, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, C, Ziua, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de o suplimentare salarială a drepturilor salariale.
Este vorba deci de o suplimentare a drepturilor salariale de care beneficiază salariatul fiind deci fără echivoc vorba de drepturi salariale.
Chiar dacă în CCM este prevăzut că această suplimentare a drepturilor salariale va fi sub forma unui adaos în sumă fixă, aceasta nu schimbă caracterul acestor venituri de drepturi salariale așa cum de altfel sunt definite chiar de CCM
Prin urmare, fiind vorba de drepturi salariale, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este cel reglementat de art 283 alin. 1 lit. C din Codul Muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. E din același cod, așa cum a reținut instanța de fond.
Aceeași este situația și în cazul cotei de gaze de care trebuia să beneficieze salariații, acesta fiind acordat tot sub forma unor suplimentări salariale.
Având în vedre considerentele expuse precum și faptul că instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, în baza art. 304 Cod pr. civ. și 312 Cod pr. civ. va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 6380 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28.94.2009
Red.jud.-
Tehn.AS/3 ex.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Ligia Epure
