Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1689/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1689
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B- cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.493 din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții C, an, -, -, G, -, scu, și, toți prin reprezentant C cu domiciliul ales în -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA B reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimații reclamanți C, an, -, -, G, -, scu, și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar pentru recurenta pârâtă concluzii scrise la care atașează în copie, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii privind obligarea SC SA la plata primelor de aprovizionare toamnă iarnă ca neîntemeiată.
Se arată în esență că introducerea suplimentului salarial privind aprovizionarea de toamnă - iarnă în salariul de bază al salariaților SC s- făcut prin egalizarea pe grile, operațiune care rezultă din adresele menționate în concluziile scrise depuse la acest termen de judecată. Fără cheltuieli de judecată, acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții C, an, -, -, G, -, scu, Și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata a câte un salariu minim pe ramură pentru anii 2005, 2006, 2007 reprezentând valoare aprovizionării toamnă - iarnă proporțional cu perioada efectiv lucrata, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt salariați ai SC SA membru cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar prin contractul individual de muncă pârâta s-a obligat să acorde salariatului drepturile ce decurg din acest contract în baza CCM la nivel de ramură energie termica petrol și gaze pe anul 2005 potrivit acestui contract s-a prevăzut la art. 176 alin.l și 2 suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă în cuantum de un salariu minim pe ramura și deși disp. art. 11 din 130/1996 prevăd ca aceste clauze ale contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații pârâta nu a achitat drepturile salariale cuvenite pentru perioada de aprovizionare toamnă-iarnă 2005.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte și expertiză de specialitate.
Pârâta formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că termenul de prescripție este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune iar reclamanții nu au calitatea procesuala activă deoarece își precizează creanța pretinsă prin invocarea art. 176 din CCM.
Pe fondul cauzei parata solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă nu se datorează, conform alin. 1 si 2 al art. 176 din CCM pe ramura deoarece a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin sentința civilă nr. 493 din 26 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa luat act de renunțarea reclamanților, -, și la judecarea cauzei, respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active reclamantelor invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant cu excepția reclamanților, -, și drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramura în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul pârâtei calculate la nivelul salariului minim pe ramură din fiecare an 2005- 2007, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective cu ocazia executării silite.
Prin aceeași sentință a respins capătul de cerere privind acordarea unei cote de profit pentru perioada 2005-2007, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
S- constatat de instanța de fond că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, deoarece acțiunea a fost formulată la data de 28.10.2008 în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. din Codul muncii, pentru plata unor drepturi salariale nefiind aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de alin. 1 din același text de lege.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a constatat că este neîntemeiată întrucât reclamanții au calitatea de angajați ai societății pârâte, calitate în care pot promova acțiune, decurgând din prevederile contractului colectiv pe ramură, energie electrică, termică, petrol și gaze, considerente față de care în baza art. 137 cod pr. civilă s-a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În raport de prevederile art. 176 din CCM la nivel de ramură cu modificările și completările ulterioare, obligatorii la nivel de unitate, conform cărora reclamanții erau îndreptățiți la drepturi reprezentând cota de aprovizionare toamnă - iarnă, s- admis acțiunea si va obliga pe parata sa plătească fiecărui reclamant cu excepția drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarna conform art. 176 din CCM la nivel de ramură în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul pârâtei calculate la nivelul salariului minim pe ramură din fiecare an 2005- 2007
Cu privire la cota parte din beneficiul societății pentru perioada 2005-2007, tribunalul a respins acest capăt de cerere pe considerentul că reclamanții aveau numai o vocație și nu un drept efectiv la o parte din profitul societății, ce urma a fi stabilit numai prin negociere între sindicat și patronat, negociere care nu s-a mai realizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Din motivarea pe care o face Tribunalul Prahova, arata recurenta, se poate observa că in legislația în vigoare la data pronunțării acestei hotărâri nu exista un text de lege care să justifice soluția dată în speță.
Mai mult decât atât, arata recurenta, din modul în care a fost redactată sentința recurată nu se poate determina daca legea - in speță Contractul Colectiv de muncă la nivelul ramurii- a fost sau nu corect aplicată, de vreme ce instanța se limitează doar la invocarea art.176 alin.1 si 2 pe ramură, ignorând voit celelalte aliniate ale articolului respectiv.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Este criticată sentința și sub aspectul respingerii excepțiilor invocate.
Astfel, in ceea ce privește prescripția cererii reclamantului, s-a arătat că venitul solicitat de reclamanți nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsura de protecție socială - de esența acestora fiind nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă.
Sub aspectul dispoziției legale incidente în materia prescripției extinctive, cererea reclamanților intimați nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă -
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților intimați, recurenta arată că faptul în sine al inexistenței negocierilor pentru acordarea distinctă a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă iarnă, implicit inexistența unei clauze explicite în acest sens in CCM, atrage inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare in judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ce privește excepțiile invocate, tribunalul în mod corect le-a respins deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, deoarece drepturile solicitate reprezintă drepturi salariale fiind aplicabile disp.art.283 codul muncii litera in ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune.
Cu privire la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art.112 alin. 5 Cod proc.civilă va respinge cererea ca nedovedită, recurenta nefăcând nici o probă in acest sens potrivit disp.art.129 pr.civilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, respingând și cererea de întoarcere executării silite ca nedovedită.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA B - cu sediul în municipiul B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.493 din data de 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții C, an, -, -, G, -, scu, și, toți prin reprezentant C cu domiciliul ales în -, județul
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD
Tehnored. VD/MD
3 ex/08.10.2009
. fond- al Trib.
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
