Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5998/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 183/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI, LICEUL TEORETIC " " A, împotriva sentinței civile nr.929 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrii de sindicat, C, G, lonescu, și intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 07.01.2010, precum și faptul că recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.929 din 15 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului școlar Județean T; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii de sindicat, C, G, lonescu,; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferențe salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea 128/1997 pentru perioada 12.01.2006-04.02.2008, cu actualizare la data plății; a fost respinsă ca nefondată acțiunea pentru perioada 04.02.2008-15.05.2009; a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexă sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ de peste 30 de ani, astfel cum rezultă din adeverințele existente la filele 8-23 din dosar.
Potrivit art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr.128/1997, modificată, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ; acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Din dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime: respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară", însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25% din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30 de ani, 35 de ani și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către recurenții: Consiliul Local al Municipiului A și de către Instituția Primarului Municipiului A prin care se invocă se solicită admiterea recursului modificarea sentinței și exonerarea de la plata obligațiilor prevăzute în această sentință.
În motivarea recursurilor celor două instituții publice se invocă lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că calitatea pasivă este deținută doar de către instituția la care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu, iar instituția de învățământ are calitatea de procesuală pasivă ca ordonator de credite.
Pe fondul cauzei se susține că acțiunea a fost promovată în neconcordanță cu situația de fapt, unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art. 50 din Legea nr.128/1997, privind plata integrală a sumelor bănești corespunzătoare tranșelor de vechime suplimentare în învățământ.
Drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse în grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei tranșe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997.
De asemenea s-a formulat recurs și de către pârâtul Liceul Teoretic " " în care se invocă următoarele critici de recurs:
Acțiunea nu este semnată și ștampilată de conducerea persoanei juridice;
Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persona juridică;
Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii;
Acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structură de federație.
Pe fondul cauzei se susține că va avea loc o dublă plată a transelor și se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului.
De asemenea acest recurent face în cuprinsul recursului o așa zisă demonstrație apelând la calcule matematice și prin care pretinde că demonstrează faptul că intimaților nu li se mai cuvine acordarea acestor sporuri.
Curtea examinând cu prioritate excepțiile invocate de către recurentul Liceul Teoretic " " constată că aceste sunt nefondate urmând a fi respinse întrucât Sindicatul Învățământului Preuniversitar îndeplinește toate cerințele legii privind formularea de acțiuni civile în numele membrilor săi, iar cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile cerute de art. 112 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin primul motiv de recurs ce se regăsește în ambele recursuri nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a recurenților-pârâți.
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 și cele ale art. 167 din Legea nr. 84/1995 cu modificările ulterioare, concluzia care se impune este aceea că recurenții-persoane juridice au legitimare procesuală pasivă în speță, ținând seama de atribuțiile date acestora prin anterior amintitele texte legale, respectiv de a asigura finanțarea unităților din învățământul de stat și de a repartiza fondurile în acest scop, sens în care Consiliul Local va adopta o hotărâre în calitate de autoritate administrativă deliberativă potrivit Legii nr. 215/2001, iar primarul localității va aduce la îndeplinire dispozițiile acestei hotărâri, ținând seama că este și ordonator de credite.
Câtă vreme dispozițiile legale precitate stabilesc expres că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale, este evident că aceste entități trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față, tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății.
Aceeași concluzie se impune și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere obligația legală a acestuia de a pune în aplicare hotărârile consiliului local.
Oricum, recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sunt implicați în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat. Dacă nu s-ar reține legitimarea procesuală pasivă a acestora, iar hotărârea judecătorească nu le-ar fi opozabilă, s-ar ajunge în situația în care nu s-ar mai putea plăti drepturile bănești pretinse prin acțiune, drepturi care beneficiază de fundament legal pentru a fi acordate.
Și cel de-al doilea motiv de recurs existent în cele trei recursuri va fi înlăturat.
Potrivit art. 50 alineatul 1 din Legea nr. 128/1997, în forma avută până la data de 04.02.2008, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ."
Conform alineatului al doilea al aceluiași text, "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor prevederi legale rezultă că personalului didactic din învățământ cu gradul I și care îndeplinește condițiile de vechime menționate în text, este îndreptățit să beneficieze, pe lângă drepturile salariale ce-i sunt recunoscute de lege, de o suplimentare a acestora, constând dintr-o majorare cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Împrejurarea că este vorba de un drept salarial în plus acordat de legiuitor este demonstrată de faptul că în conținutul art. 50 alineatul 1 din Legea nr. 128/1997 se folosește în mod expres sintagma "tranșe suplimentare". Or, termenul "suplimentar" exprimă tocmai intenția legiuitorului de a dispune ca personalul didactic cu vechime de peste 30, 35, 40 ani în învățământ să beneficieze peste ceea ce i se cuvine potrivit legii cu titlu de drepturi salariale, de încă un drept, cel ce decurge din conținutul art. 50 alineatul 2.
Mai precis, în completarea tranșelor legale de vechime prevăzute pentru personalul didactic la care face referire art. 50 alin. 1, acesta este în drept să i se recunoască și să i se plătească majorarea stipulată de art. 50 alineatul 2.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A-INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și LICEUL TEORETIC " " din Municipiul A împotriva sentinței civile nr.929/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrii de sindicat, -, C, G, și intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
