Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 185
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâtul-recurent Consiliul Local L, reprezentat prin Primarul Municipiului L, împotriva sentinței civile nr. 2022/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul " " T și pârâta-intimată Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul-intimat Sindicatul " " T, vicepreședinte, lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezenta reclamantului-intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 2022/23.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar în numele membrilor de sindicat, și, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L și Consiliul Local al Municipiului L, a obligat pârâții să procedeze la calcularea și plata tranșelor suplimentare de salarizare ce se cuvin în condițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997 începând cu data de 12.08.2006, până la data de 1.01.2008.
Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului L reprezentat prin Primarul Municipiului L, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2005-11.08.2006 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea pentru perioada aprilie 2005-11.08.2006 ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic în învățământul preuniversitar. Potrivit adeverinței, depuse la dosar, ei îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997, având o vechime de 30 - 35, respectiv 35 - 40 de ani în învățământ.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, precum și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30 de ani, 35 de ani și, respectiv, la 40 de ani de activitate în învățământ.
2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe, prevăzând pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime că se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Art. 48 alin. 1 din legea nr. 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii.
Văzând actele dosarului, tribunalul a constatat că reclamanților nu le-a fost acordat sporul salarial în litigiu, nefiind depusă vreo dovadă în acest sens.
Pârâții în cauză au calitatea de partener contractual în contractul de muncă al reclamanților. Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ, angajatorul stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată.
Consiliul local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. Or, plata salariilor, a primei de instalare și a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile art. XIII din OUG nr. 32/2001. Astfel, în conformitate cu prevederile art.13 din nr.OUG 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind.". Între excepțiile enumerate de textul de lege, nu se regăsește salarizarea și plata celorlalte drepturi salariale ale personalului din unitate. În același sens, sunt și prevederile HG nr. 538/2001 și ale art. 167 alin. 1-alin. 3, alin. 5, alin. 13-alin. 15 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Consiliul Local are ca atribuție aprobarea bugetului local, la propunerea primarului, și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
Pentru considerentele arătate anterior, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul Local
Pe cale de consecință, pârâții au fost obligați să acorde și să plătească reclamanților - personal didactic, în funcție de raportul de muncă avut cu fiecare reclamant, drepturile bănești, reprezentând tranșa suplimentară de vechime în muncă, începând cu data de 12.08.2006 până la data de 01.01.2008. Prima instanță a luat act de faptul că reclamantul a solicitat, în reprezentarea și în numele membrilor de sindicat, acordarea acestor drepturi doar până la data de 01.01.2008, motivând, în cererea introductivă, că "potrivit art. 5 din nr.OG 15/2008, de la această dată aceste tranșe sunt cuprinse în mod expres în coeficienții de multiplicare care stau la baza calculului salariului de bază, drept pentru care nu se mai calculează și acordă în mod separat", deși dispozițiile art.5 din OG nr. 15/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 983/30.06.2009 a Curții Constituționale.
Pentru perioada aprilie 2005 - 11.08.2006, pretențiile reclamanților au fost respinse ca prescrise, în considerarea datei sesizării instanței, respectiv data de 12.08.2009, precum și a termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului L, reprezentat prin Primarul Municipiului L, a declarat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 2022/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul-recurent ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea cererii de recurs se susține că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului L, raportat la prevederile Legii nr. 215/2001.
Totodată, se arată că simplul fapt că fondurile din care se fac aceste plăți se derulează prin bugetul local nu creează premisa că, în cazurile în care se încearcă lămurirea unei stări conflictuale ce are legătură cu raportul de muncă, instanța este îndreptățită să se pronunțe și în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului L, deoarece el nu are competențe în soluționarea unor astfel de cereri. Consiliul Local este o autoritate publică deliberativă, fără personalitate juridică civilă, putând sta în justiție doar în litigiile ce vizează acte administrative ale acestuia și nu sunt capete de cerere cu implicații patrimoniale.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, raportat la dispozițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997, cererea de chemare în judecată este întemeiată.
Pe de altă parte, intimatul susține că, potrivit dispozițiilor art. 38 lit. d și e din Legea nr.215/2001 republicată, art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001 și art. 167 din Legea nr. 84/1995 coroborate cu cele cuprinse Legea nr. 374/2001, Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, recurentul are calitate procesuală pasivă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, sunt și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului L, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza lor teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâtul Consiliul Local al Municipiului L are calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le are în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâtul Consiliului Local al Municipiului L, acesta are calitate procesuală pasivă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât a fost soluționată în mod corect de către prima instanță, în sensul că nu este întemeiată.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, în speță, nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul-recurent Consiliul Local L, reprezentat prin Primarul Municipiului L, împotriva sentinței civile nr. 2022/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul " " T și pârâta-intimată Școala cu clasele I-VIII nr. 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /12.02.2010
Tehnored.: M/ 5 ex./12.02. 2010
Prim inst.: și
Emis 3 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
