Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1988/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1988
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, intervenienta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, lipsind recurenta reclamantă, intimata pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C și intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimata pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, avocat, a solicitat respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1025/CM din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în D Tr.S,-, jud. M împotriva intimatelor Compania Națională POȘTA ROMÂNĂ SA cu sediul în B, - nr.6, Bl.3A, sector 4 și Direcția Regională de Poștă C, cu sediul în C,-, județul
S-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta, domiciliată în C,- Bl.149.1.2, județul
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanta se află în raporturi de serviciu, în funcția publică de consilier juridic, cu pârâtele CN POȘTA ROMÂNĂ SA și Direcția Regională de Poștă
Drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite prin contractul individual de muncă, încheiat cu angajatorul.
Potrivit art. 60 al 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, deosebit de remunerația de bază, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
In același sens, art.20 al.1 și 2 din Codul muncii prevede că, în afara clauzelor generale prevăzute la art.17 din Codul muncii, între părți pot fi negociate și cuprinse în Contractul individual de muncă și alte clauze specifice, între care, clauza cu privire la formarea profesională, clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, fără ca enumerarea să fie limitativă.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că, sporurile salariale de mobilitate, de confidențialitate și de formare profesională nu sunt expres reglementate, legiuitorul prevăzând doar posibilitatea angajatorului și a angajatului să le negocieze.
Astfel fiind, în condițiile în care angajatorul nu este dispus să negocieze introducerea în Contractul individual de muncă al unui angajat a unei clauze de confidențialitate, intimatele nu pot fi obligate să facă acest lucru, în condițiile în care clauzele specifice sunt facultative, adică lăsate la aprecierea părților contractului.
In legătură cu clauza de mobilitate prevăzută de art.25 din Codul muncii, aceasta se aplică în cazul în care salariatul are un loc de muncă stabil, însă părțile contractului de muncă au stabilit dreptul angajatorului de a-l trimite pe salariat să-și desfășoare activitatea în alt loc. In cauza dedusă judecății, reclamanta nu este trimisă de angajator să-și desfășoare activitatea în alt loc, aceasta având un loc de muncă stabil la M, iar deplasările ocazionale pe care le întreprinde sunt specifice funcției de consilier juridic, care în activitatea sa, asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află, astfel că, deplasările la care se referă reclamanta la cererea de chemare în judecată sunt inerente activității de reprezentare a persoanei juridice și de apărare a drepturilor acesteia în raport cu autoritățile publice și orice alte instituții.
In ceea ce privește sporul de formare profesională, activitățile precizate de către reclamantă în acțiune, ca fiind specifice formării profesionale, nu pot face obiectul unei clauze de formare profesională, iar perfecționarea cunoștințelor juridice este esențială și condiționează desfășurarea în bune condiții a activității de consilier juridic.
De remunerație suplimentară pentru formarea profesională poate beneficia în conformitate cu art. 197 Codul muncii, numai salariatul care a încheiat un act adițional la Contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională.
Referitor la plata diferenței de salariu, corespunzător cls.25 de salarizare în raport cu cls.22 de salarizare în care este încadrată, instanța constată că, potrivit art.68 pct.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul valabil pe perioada 2005/2009, "trecerea salariatului într-o altă clasă de salarizare în cadrul aceleiași funcții, se face anual pe baza rezultatelor muncii sale din anul precedent, a calificativului din fișa de apreciere, care se întocmește în fiecare an și a propunerii șefului locului de muncă".
Acordarea de clase de salarizare, este reglementată de Contractul colectiv de muncă și are loc, după caz, prin trecerile de la nivelul funcției, la clasele intermediare și medii, prin promovări în funcții conform art.67 din Contractul colectiv de muncă și cu ocazia unor corecții salariale, conform art. 68 din același contract, în baza unor criterii stabilite de către o comisie de negociere - Federația Sindicatelor
In aceste condiții, salariații nu beneficiază de garanția trecerii la o clasă superioară de salarizare în fiecare an, iar trecerea într-o altă clasă de salarizare, este condiționată de existența unor criterii, cuprinse în Contractul colectiv de muncă.
Așa fiind, reclamanta a avut numai posibilitatea de a beneficia anual de trecerea într-o clasă superioară de salarizare, însă nu și un drept garantat în acest sens.
In ceea ce privește organizarea de către pârâta a profesiei de consilier juridic, conform legii, această profesie este organizată conform Legii nr.514/2903 și Statutului consilierilor juridici, astfel că nu este de competența intimatelor și Direcția Regională de Poștă
In ceea ce privește ultimul capăt de cerere, prin care reclamanta solicită daune morale pentru angajarea de către intimata a unor firme de avocatură pentru a le respecta interesele, reclamanta nu poate beneficia de plata unor daune morale, întrucât nu a făcut dovada existenței condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art.998 și urm. din Codul civil, respectiv existența unui prejudiciu suferit de către reclamantă, care este urmarea unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de către intimată și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit,
In lipsa unor raporturi de subordonare, între POȘTA ROMÂNĂ SA, în calitate de client și firma de avocatură nu sunt incidente în cauză prevederile art.5 din Codul muncii, astfel că nu se poate vorbi de o discriminare și de lipsa identității de tratament.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care prima instanță nu a dat dovadă de rol activ în afara adevărului.
Astfel, deși au fost depuse contractele colective de muncă, nu au fost verificate condițiile de trecere a salariatului într-o altă clasă de salarizare în cadrul aceleași funcții, respectiv nu a fost verificat modul în care angajatorul respectă criteriile legale de acordare a clasei de salarizare.
Se arată, totodată, că neacordarea sporului de confidențialitate și mobilitate este contrară dispozițiilor Legii 514/2003 și Statutului profesiei de consilier juridic, precum și neacordarea sporului pentru pregătirea profesională, în considerarea principiului diferențierii salariilor în raport cu nivelul studiilor.
Se critică și modul de soluționare al cererii reclamantului privind organizarea profesiei de consilier juridic conform legii, organizare ce contravine statutului acestei profesii, precum și normelor constituționale ce vizează organizarea și exercitarea unei profesii, organizare ce creează un statut prejudiciabil consilierilor juridici.
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Soluția adoptată de către prima instanță este în acord cu probatoriile administrate și de asemenea, dispozițiile legale aplicate sunt corect raportate la cererile formulate de către reclamant la cadrul procesual dedus judecății.
Astfel, acordarea claselor de salarizare este reglementată de dispozițiile contractului colectiv de muncă, respectiv art.68, 67 din CCM la nivelul, dispoziții ce au fost respectate de angajator și care nu conferă salariatului dreptul la acordarea altei clase de salarizare, decât cu respectarea anumitor condiții, condiții asupra cărora nu s-a făcut dovada în cauza de față.
Modalitatea de organizare a unei profesii este atributul autorității legislative, precum și a profesiei însăși, cea din urmă în ceea ce privește modalitatea în care profesia dobândește autoritate și respectabilitate în societate.
De aceea, excede judecătorului puterea de a obliga și a statua asupra organizării unei profesii.
Statutul profesiei de consilier juridic a fost emis de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, structură ce nu are calitatea de organ legislativ potrivit Constituției României.
În aceste condiții, faptul că o anumită categorie socio-profesională își redactează un statut, în care își stabilește anumite drepturi ce nu-și au însă suportul în lege, nu poate avea ca urmare recunoașterea și constrângerea la respectarea lor.
În condițiile Codului muncii sporurile de mobilitate și confidențialitate se pot acorda în considerarea specificului muncii (art.25, 26 ), iar acordarea și întinderea lor este rezultatul negocierii între cele două părți ale raportului de serviciu, cu excepția situației în care anumite sporuri sunt expres prevăzute într-un act normativ.
O astfel de excepție nu se regăsește în cauză, actele normative de salarizare menționând sporul de confidențialitate pentru alte categorii de funcționari publici enumerate însă expres și, deci, limitativ. Aceasta nu înseamnă că și reclamanta nu ar putea beneficia de acordarea celor două sporuri recunoscute, de principiu, însă ele nu sunt obligatorii, pot fi rezultatul negocierii între părți, iar instanța nu se poate substitui acestei înțelegeri.
Potrivit art.40 din OUG nr.92/2002 și art.42 din OG nr.2/2006 "funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legea specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Textele consacră, tocmai principiul nediscriminării, dreptul tuturor funcționarilor publici de a beneficia de toate sporurile și drepturile salariale ale autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, cu condiția, însă, ca ele să fie prevăzute de legislația specifică.
În cauză nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că sporurile de mobilitate și confidențialitate ar fi recunoscute printr-o legislație specifică pârâtei recurente pentru ca ele să poată fi acordate tuturor funcționarilor publici din cadrul acesteia.
Aceste sporuri sunt prevăzute, de principiu, în Codul muncii și parțial în acte normative de salarizare a funcționarului public, singura concluzie care se impune în această situație este aceea că pot fi acordate în urma negocierii dintre părțile raportului de serviciu. Faptul că ele sunt prevăzute într-un acte de organizare internă a profesiei de consilier juridic, act fără valoare normativă, nu le atribuie obligativitate în raport cu autoritatea sau instituția publică și nici nu uniformizează aplicarea lor.
Față de considerentele expuse, hotărârea primei instanțe urmează a fi menținută în totalitate.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, intervenienta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -, - -,
Grefier,
,
Red.jud.-
Tehn./2ex./07.05.2008
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
