Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2012/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2012
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier - A
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1979 din data de 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în, nr.278 J, -.66, județul P, domiciliat în, nr.278 B, -.27, județul P, domiciliat în, nr.278 E, -.A,.14, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.118, județul P, domiciliat în comuna de, sat, nr.458, județul P, domiciliat în P,-, -.A,.2, județul P, intimații-intervenienți, domiciliat în comuna, nr.278 H,.7,.A,.15, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în P,-,.44 B,.A,.5, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în,-,.5,.B,.8, județul P, --, domiciliat în,-,.5,.B,.8, județul P, domiciliat în comuna, nr.278 H,.137,.A,.9, județul P, domiciliat în,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți, intimații-intervenienți, an și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen.
consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâta SC SA B arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, fața de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâta SC SA B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată arată ca v-a formula acțiune separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, tribunalul retine următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și intervenienții, Haina, an au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paște și restante și neacordate, actualizarea acestei sume țn funcție de rata inflației de la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții, au susținut că în perioada 2005 -2007 au fost salariații pârâtei SC. SA. și că pe lângă salariul lunar erau îndreptățiti la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005, 2006 și 200, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
In dovedirea acțiunii, reclamantii și intervenineții au depus înscrisuri.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă, că in anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă, care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 in sensul că in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea
concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
De asemenea, pârâta SC SA a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncaă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, reclamanții pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin sentința civilă nr.1979 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea și cererile de intervenție formulate de reclamanții, Și Intervenienții, Haina, an, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților primele de Paște și C, după cum urmează: suma de 4650 lei pentru Paști 2005-2006 și C 2005, suma de 1400 lei pentru Paști 2005, suma de 1400 lei pentru Paște 2005, suma de 4650 lei pentru Paște 2005-2006 și C 2005, suma de 4650 lei pentru Paște 2005-2006 și C 2005, suma de 4650 lei pentru Paște 2005-2006 și C 2005, și intervenienților suma de 10500 lei pentru Paște 2005-2007 și C 2005-2007, suma de 10500 lei pentru Paște 2005-2007 și C 2005-2007, suma de 10500 lei pentru Paște 2005-2007 și C 2005-2007, suma de 10500 lei pentru Paște 2005-2007 și C 2005-2007, Haina suma de 10500 lei pentru Paște 2005-2007 și C 2005-2007, suma de 1400 lei pentru Paște 2005, suma de 1400 lei pentru Paște 2005, an suma de 1400 lei pentru Paște 2005, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta, că este neîntemeiată având în vedere că potrivit art.283 lit. din Codul Muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
S-a mai retinut de instanța de fond că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005,2006 și 2007 susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din
Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
A apreciat instanța de fond că susținerea pârâtei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că acțiunea introdusă la data de 01.04.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004, 2005,2006 și 2007 a fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, astfel că în baza art.137 pr.civila tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții au fost încadrati în perioada 2005-2007 la SC SA, iar contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut tribunalul că potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă, pârâta nu a mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev.de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004- 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003,
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamanților și intervenienților suplimentările salariale de C și Paște pentru anii 2004, 2005,2006 și 2007, tribunalul admite acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți, astfel: pentru, la câte 2824 lei pentru fiecare și pentru, la câte 850 lei fiecare.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1979 din data de 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în, nr.278 J, -.66, județul P, domiciliat în, nr.278 B, -.27, județul P, domiciliat în, nr.278 E, -.A,.14, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.118, județul P, domiciliat în comuna de, sat, nr.458, județul P, domiciliat în P,-, -.A,.2, județul P, intimații-intervenienți, domiciliat în comuna, nr.278 H,.7,.A,.15, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în P,-,.44 B,.A,.5, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în,-,.5,.B,.8, județul P, --, domiciliat în,-,.5,.B,.8, județul P, domiciliat în comuna, nr.278 H,.137,.A,.9, județul P, domiciliat în,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți, astfel: pentru, la câte 2824 lei pentru fiecare și pentru, la câte 850 lei fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
na
Grefier,
a
Red.
Tehnored.
3 ex./17.10.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
