Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2017/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3599/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2017R
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenta și MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.2108 din data de 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/02.07.2009, lipsind recurentul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 03.07.2009 și respectiv 06.07.2009 de către, recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului recurentei copie întâmpinare.
Recurenta prin avocat arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei, prin avocat, cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea recurentei intimate Ministerul Administrației și Internelor la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri legale și cheltuieli de judecată. Se arată că legiuitorul a stabilit ca drepturile salariale ale consilierilor de integrare să fie asimilate cu cele ale consilierului diplomatic și consular, potrivit art.3 din OUG nr.19/2003. În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Administrației și Internelor solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că actul normativ OUG 81/2008 nu se aplică în speță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2108/13.03.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr- a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu intimatul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINSITRATIVE, fiind obligat acesta la plata primei de concediu pentru anii 2007 si 2008, actualizate cu indicele de inflatie. Au fost respinse celelalte cereri ca neintemeiate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamanta a avut calitatea de salariat al Ministerului Integrarii Europene incepand cu data de 01.03.2004 cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata, in functia de consilier, iar de la data de 01.01.2007 a trecut la Ministerul Administratiei si Internelor. Cf. art. 3 alin 1 din OUG nr. 19/2003 salariile de baza si celelalte drepturi salariale ale consilierilor de integrare sunt stabilite, potrivit legii, pentru functia de consilier diplomatic. A 2 limiteaza cuantumul drepturilor salariale prev. la alin 1, aratandu-se ca acesta nu poate depasi nivelul salariului de baza prevazut de lege pentru secretarul general din minister.
Mai retine tribunalul ca art. 21 din Legea nr. 495/2004 stabileste ca la plecarea in concediul de odihna, membrii Corpului diplomatic si consular au dreptul, in conditiile legii, pe langa indemnizatia de concediu, si la o prima egala cu salariul de baza in lei din luna anterioara plecarii in concediu. Intrucat este un drept mentionat de art. 3 din OUG nr. 19/2003, retine prima instanta ca reclamantei i se cuvine prima de concediu, mai ales ca si art. 30 din OG nr. 81/2008 prevad acest drept. Intrucat paratul nu a probat efectuarea platii primei de concediu, aceasta cerere a fost apreciata ca intemeiata.
Mai retine tribunalul ca art. 13 din Legea nr. 495/2004 prevede plata unui spor de confidentialitate de 15% calculat asupra salariului de baza corespunzator functiei de incadrare. Acest drept este aplicabil si reclamantei, dar cu respectarea limitei stabilite prin art. 3 alin 2, si anume fara depasirea salariului de baza al secretarului general al ministerului. Din modul de calcul al salariului reclamantei, rezulta ca acordarea sporurilor s-a facut cu respectarea limitelor impuse prin acest text, nefiind prevazut in ordinele de stabilire a salariului si sporul de confidentialitate.
Cu privire la indemnizatia de dispozitiv, a retinut instanta ca aceasta a fost achitata reclamantei inclusiv pe parcursul anului 2008, dupa cum rezulta din taloanele de salarii depuse la dosar.
A mai constatat tribunalul ca sporul de 10% prev. de art. 14 din legea nr. 495/2004 este acordat membrilor corpului diplomatic care lucreaza in centrala, care cunosc doua limbi straine si le folosesc in exercitarea functiei diplomatice sau consulare. Acordarea acestui spor este conditionata de locul prestarii muncii si de folosirea limibilor respective in exercitarea functiei diplomatice, conditii pe care reclamanta nu le indeplineste.
Precizeaza instanta ca sporul pentru conditii grele este acordat consilierilor proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste conditii. In cauza, insa, nu s-a facut dovada existentei conditiilor vatamatoare de munca. Pentru aceste motive, nici cererea privind concediul suplimentar de odihna nu este intemeiata.
Acordarea concediului de odihna nu intra in categoria drepturilor salariale, astfel incat aceasta cerere a fost considerata neintemeiata.
Mai retine tribunalul ca majorarea salariului cf. HG nr. 4/2004 ramane la aprecierea angajatorului, deoarece art. 3 alin 1 din OUG nr. 19/2003 are caracter dispozitiv, dupa cum rezulta si din formularea utilizata.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs reclamanta si paratul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel B la data de 28.05.2009 sub nr-.
In motivare, arata recurenta ca hotararea primei instanta este data cu aplicarea gresita a legii. Astfel, potrivit art. 3 din OUG nr. 19/2003, alariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare.
Or, precizeaza recurenta, prin "celelalte drepturi" se intelege sporurile, primele de concediu, concediul suplimentar etc. asa cum sunt cele prevazute de Legea nr. 495/2004.
Mai arata recurenta ca nu s-a facut vreo dovada in sensul ca prin aplicarea sporului de 15% s-a depasi salariul cuvenit unui secretar general din minister.
Atat cerinta postului cat si sarcinile de serviciu impun cunoasterea a doua limbi straine si folosirea lor in exercitarea atributiilor de serviciu.
Cu privire sporul pentru conditii deosebite de munca, arata recurenta ca nu exista vreo dovada in sensul ca ar fi primit acest spor.
Cat priveste aplicarea sporurilor prevazute de HG nr. 4/2004, sustine recurenta ca lasarea acestora la latitudinea angajatorului ar echivala cu recunoasterea unui caracter facultativ a aplicarii actelor normative.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 299 Cpc si art. 304ind1 Cpc.
Solicita recurenta judecata in lipsa cf. art. 242 alin 2 Cpc.
In motivarea recursului sau, recurentul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR arata ca obligarea de plata a primelor de concediu nu este neintemeiata avand in vedere ca potrivit art. 21 din legea nr. 495/2004, "a plecarea în concediul de odihnă, membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu.
(2) În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă integral, o dată cu indemnizația de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare, dar nu mai mică de 15 zile lucrătoare".
Or, acest drept este prevazut numai in favoarea membrilor Corpului diplomatic si consular, consilierii de integrare nefacand parte din acesta.
Mai precizeaza recurentul ca dreptul la plata primei de vacanta a fost reglementat pentru consilierii de integrare prin OUG nr. 81/2008, astfel incat a fost acordat numai proportional cu perioda 26.06.2008 - 31.12.2008.
Sustine recurentul ca de art. 21 alin 2 din legea nr. 495/2004, prima de concediu se acorda numai daca durata concediului de odihna, efectuat fractionat, este de cel putin 15 zile lucratoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta a fost angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminat in cadrul Ministerului Integrarii Europene, incepand cu data de 01.03.2004, in postul de consilier de integrare.
La data de 01.01.2007 a trecut, prin protocol, la Ministerul Internelor si Administratiei.
Statutul corpului consilierilor de integrare este stabilit prin OUG nr. 19/2003, care reglementeaza de asemenea si regimul salarizarii acestora.
Art. 3 alin 2 si 3 din OUG nr. 19/2003 prevede ca "alariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare.
Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale".
Prin urmare, la acordarea salariului de baza si a altor drepturi salariale este necesara raportarea la dispozitiile legii nr. 495/2004, care devine aplicabila si consilierilor de integrare.
Totodata, la aprecierea temeiniciei cererilor reclamantei vom avea in vedere si dispozitiile art. 155 Codul muncii, potrivit carora salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Asadar, notiunea de drepturi salariale prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003 trebuie considerata din perspectiva acestui text, ca incluzand nu numai salariul de baza, ci si alte drepturi banesti, indiferent de denumire, acordate salariatilor.
In legatura cu cererea avand ca obiect plata sporului de confidentialitate, retinem ca art. 13 din Legea nr. 495/2004 astfel cum a fost completat de OUG nr. 204/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei din 29 decembrie 2005, in vigoare cu aceeasi data, prevede ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare.
Membrii Corpului diplomatic și consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de la data acordării autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii".
Asadar, acordarea sporului de confidentialitate este conditonata, incepand cu data de 29.12.2005, de existenta autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii, pe care recurenta nu o detine(a se vedea si inscrisul de la fila 75 din dosarul fond).
Desi solutia tribunalului este corecta sub aspectul respingerii pretentiilor constand in plata sporului de confidentialitate incepand cu data de 01.01.2007, este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct 7 Cpc, ce atrage modificarea hotararii cf. art. 312 alin 3 teza I Cpc.
In cea ce priveste acordarea sporului pentru cunoasterea a doua limbi straine, Curtea retine ca tribunalul a facut o corecta aplicare a legii. Astfel, art. 14 din legea nr. 495/2004 statueaza ca membrii corpului diplomatic si consular care lucreaza in centrala Ministerului Afacerilor Externe si cunosc doua sau mai multe limbi straine pe care le folosesc in exercitarea functiei diplomatice sau consulare beneficiaza de un spor de 10% calculat asupra salariului de baza corespunzator functiei de incadrare.
Reclamanta nu a facut dovada ca cele doua limbi straine sunt folosite efectiv in exercitarea functiei, textul legii trebuind interpretat in sensul ca utilizarea lor are caracter constant si se impune cu necesitate pentru ca salariatul sa isi indeplineasca functia. In raport de acestea, pretentiile recurentei cu acest titlu sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste indemnizatia de dispozitiv, Curtea constata ca prin contractul individual de munca nr.488/2007 incheiat la momentul trecerii la Ministerul Internelor si Administratiei, 01.01.2007, s-a convenit plata unei indemnizatii de dispozitiv de 25%. Paratul recurent recunoaste atat prin intampinarea depusa in primei instante(fila 31) cat si prin cea depusa in dosarul de recurs faptul ca in perioada 01.01.2007 - 28.06.2008 aceasta indemnizatie se cuvenea recurentei, insa a fost acordata cu respectarea limitei prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003, respectiv salariul unui secretar general din minister. Temeincia pretentiilor recurentei cu acest titlu rezulta din aplicarea dispozitiilor Legii nr. 138/1999, OUG nr. 30/2007, precum si din Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul nr. 496/2003, care prevad si in favoarea personalului civil care isi desfasoara activitatea in unitatile si institutiile de ordine publica, aparare nationala si siguranta, inclusiv pentru pesonalul preluat, a indemnizatiei de dispozitiv, aplicarea cestora fiind recunoscuta si de parat. Din extrasele privind plata salariului catre recurenta, retinem ca in perioada ianuarie 2008 - iunie 2008 aceasta indemnizatie nu apare ca fiind luata in calculul salariului platit recurentei, astfel incat aprecierea tribunalului ca din acestea rezulta plata indemnizatiei nu se sustine, in privinta acestei perioade, pe probele administrate. De altfel, ea nu mai figureaza nici in carnetul de munca. Pentru perioada anterioara lunii ianuarie 2008, aceasta indemnizatie a fost achitata, fiind mentionata si in carnetul de munca al recurentei care recunoaste primirea ei prin chiar cererea de chemare in judecata. In sensul temeiniciei pretentiile recurentei cu acest titlu si dupa luna decembrie 2007 este si imprejurarea ca prin anexa la Ordinul nr. II/8951/27.12.2007 (fila 79 si 80 dosar fond), care stabileste drepturile ce se cuvin consilierilor de integrare incepand cu data de 7.12.2007, este enumerata si indemnizatia de dispozitiv. In schimb, ea nu mai este prevazuta pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2008, tot printr-un ordin al ministrului.
Referitor la sporul pentru conditii vatamatoare de munca, retinem ca este afirmata si de catre paratul intimat existenta unor astfel de conditii, precizandu-se ca sporul aferent a fost acordat in limitele prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003. Din inscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea retine ca pana in luna decembrie 2007 inclusiv recurenta a beneficiat de spor pentru conditii deosebite, "de antena", care nu a mai fost acordat decat incepand cu luna iulie 2008, ca toate ca este mentionat atat in anexa la Ordinul nr. II/8951/27.12.2007 cat si in anexa la Ordinul nr. II/8130/01.04.2008.
Apararea recurentului parat in sensul ca aceste sporuri trebuie acordate in limita prev. de art. 3 din legea nr. 495/2003 nu este intemeiata avand in vedere ca este vorba de drepturi stabilite prin lege, ce nu pot fi limitate sau conditionate. stabilita de art. 3 alin 3 trebuie corelata cu posibilitatea majorarii cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare. Insa drepturile referitoare la indemnizatia de dispozitiv si sporul pentru conditii deosebite de munca nu se incadreaza in acest text, fiind obligatorii.
Aceste drepturi vor fi acordate numai pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 81/2008, 26.06.2008, si vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii reale a sumelor la care recurenta este indreptatita.
Recurenta pretinde si recunoasterea si acordarea majorarilor salariale prev. de HG nr. 4/2004 pentru indeplinirea conditiilor privind experienta profesionala, studii postuniversitare si reprezentativitate.
HG nr. 4/2004 stabileste ca majorarea salariului de baza cu pana la 50% se poate face in raport de criteriile si cotele procentuale prev. de acest act.
Aceasta este o aplicare a dispoz. art. 3 teza a II-a din OUG nr. 19/2003, cf carora majorarea este faculativa, iar nu obligatorie, fapt ce se deduce din formularea utilizata "pot fi majorate ", acest text urmand a fi interpretat in legatura cu alin 2 al art. 3, care stabileste competenta ministrului de a dispune majorarea salariului de baza in functie de aceste criterii precum si o limita maxima.
de acestea, instanta nu poate aprecia oportunitatea acordarii acestor sporuri, care este lasata la latitudinea angajatorului, astfel incat cererea a fost in mod corect respinsa ca neintemeiata.
apare si cererea privind acordarea concediului de odihna de 30 de zile de care beneficiaza membrii corpului diplomatic si consular, avand in vedere ca in notiunea de "celelalte drepturi salariale" nu e incadreaza si concediul de odihna, dupa cum a retinut si tribunalul.
In privinta acordarii concediului de odihna suplimentar, potrivit art. 142 Codul muncii, principiul in materia efectuarii concediului de odihna este efectuarea acestuia in natura, in fiecare an, ceea ce in cazul recurentei nu mai este posibil.
Cat priveste recursul declarat de MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, Curtea constata ca nu este fondat, avand in vedere dispozitiile art. 3 din OUG nr. 19/2003 si art. 21 din Legea nr. 495/2004, precum si ale OUG nr. 81/2008, iar recurentul a nu probat plata acestei prime. Plata primei de concediu nu este conditionata de durata cocnediului atunci cand acesta se efectueaza fractionat, asa cum sustine recurentul, art. 21 alin 2 din legea nr. 495/2004 stabilind ca plata primei se face odata cu indemnizatia de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare, dar nu mai mică de 15 zile lucrătoare. Insa efectuarea concediului tine de programarea aprobata de angajator, astfel incat nu se poate imputa salariatului ca nu a efectuat cel putin 15 zile de concediu in mod neintrerupt.
Pentru aceste considerente, Curtea va dmite recursul declarat de recurenta. - modifică în parte sentința recurată în sensul că: - obligă pârâtul la plata drepturilor bănești constând în îndemnizația de dispoziții pe perioada ianuarie 2008-26 iunie 2008 și, spor pentru condiții vătămătoare de 15% pentru perioada ianuarie 2008-26 iunie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății. - menține restul dispozițiilor sentinței recurate. - respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ca nefondat.
- obligă recurentul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta, constand in onorariu de avocat, cf. chitantei din 02.07.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.2108 din data de 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâtul la plata drepturilor bănești constând în îndemnizația de dispoziții pe perioada ianuarie 2008-26 iunie 2008 și, spor pentru condiții vătămătoare de 15% pentru perioada ianuarie 2008-26 iunie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, impotriva aceleiasi sentinte, ca nefondat.
Obligă recurentul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta.
Irevocabilă.
Pronuntata în ședință publică azi, 06.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red. 2ex /17.07.2009
Jud.
Jud. fond: Dalina,.
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
