Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2063/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8530/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2063/
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
Grefier -
*******************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5502 din 05.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30322/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC " Asigurări de Viață" SA, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, prin avocat în baza delegației de substituire a d-lui avocat și depusă la dosar-fila 26 și intimataSC" ASIGURĂRI DE "SA,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.54820 din 03.03.2009 depusă la dosar-fila 23.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, arată că la acest termen de judecată înțelege să depună la dosar dovada imposibilității de prezentare a d-lui avocat la termenul anterior, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 11.03.2009, respectiv, fotocopia adeverinței medicale nr.1320 din 09.03.2009 emisă de Cabinetul Medical Individual Dr. și certificată cu mențiunea "conform cu originalul".
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata SC " ASIGURĂRI DE " SA,prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța competentă să judece acest litigiu este Judecătoria sector 1
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5502 din 05.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC " Asigurări de Viață" SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtei SC Asigurări de Viață SA, începând cu data de 17.04.2006, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub numărul 1581/2006 și până la data de 16.07.2007, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților, conform deciziei nr.230/16.07.2007.
S-a constatat că, fundamentul raportului juridic invocat atât de reclamantă în cererea principală cât și de pârâtă prin cererea reconvențională îl reprezintă o convenție încheiată de părți la data de 13.07.2007, prin care, pe de o parte, reclamanta se obligă să pregătească anumite documente contabile (pachetul de raportare aferent perioadei 1.01.2007 - 30.06.2007) și să le predea la data de 25.07.2007, iar în contrapartidă, societatea se obligă să-i plătească reclamantei o remunerație egală cu 3 salarii brute, din care J trebuia plătită la data de 15.07.2007, iar cealaltă J la data livrării pachetului de raportare.
S-a apreciat că această convenție are natura unei convenții civile - de prestări servicii și nu are valoarea unei convenții de muncă.
S-a arătat că și dacă între contractul individual de muncă și contractul de locațiune a muncii și a serviciului (art.1410-1413 Cod Civil) există unele asemănări, ambele sunt contracte, modalități de prestare a muncii, în ambele ipoteze obiectul este același, prestarea unei munci de către persoana fizică (angajată) remunerarea (salarizarea) acestei munci de către angajator (beneficiar) și în ambele modalități salariatul (prestatorul) își pune forța sa de muncă la dispoziția angajatorului (beneficiarului) care la rândul său trebuie să plătească această muncă, există și deosebiri.
Astfel, s-a precizat că ceea ce deosebește contractul de prestări de servicii de contractul de muncă este faptul că și în cazul primului, există o subordonare minimă între beneficiar și prestator, câtă vreme, chiar din definiția contractului de muncă prevăzut de art.10 Codul muncii rezultă că salariatul prestează muncă " sub autoritatea unui angajator" cu toate implicațiile juridice ce decurg din această subordonare, de exemplu răspunderea față de beneficiarul lucrării este civilă și nu disciplinară, angajatorul are posibilitatea să stabilească atribuțiile salariatului, să dea o dispoziție cu caracter obligatoriu pentru salariat, să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare.
De asemenea, s-a menționat că elementul temporal caracterizează contractul de muncă și-l deosebește de contractul civil.
S-a avut în vedere că, în cadrul unui contract de muncă activitatea se prestează în cursul unei perioade de timp, într-un număr de ore pe zi, conform programului stabilit de angajator și anume de cel puțin 2 ore pe zi, respectiv 10 pe săptămână (art.101 Codul muncii ).
S-a considerat că în speță prin Convenția încheiată între părți la data de 13.07.2007, acestea au înțeles să continue colaborarea și după momentul încetării raporturilor de muncă (contractul de muncă a încetat la data de 16.07.2007, iar data livrării pachetului de raportare a fost stabilită pentru 25.07.2007 când urma să fie plătită și a doua tranșă din remunerația convenită în schimbul întocmirii actelor contabile), iar această convenție nu are natura unui contract de muncă, întrucât îi lipsesc două din elementele esențiale ce caracterizează contractul de muncă și anume - elementul temporal - de vreme ce reclamanta, ulterior încetării contractului de muncă nu s-a mai prezentat la serviciu în cadrul unui program normal de 8 ore pe zi, și elementul subordonării față de societatea pârâtă.
S-a considerat că, împrejurarea că părțile, la negocierea remunerației reclamantei au avut în vedere ca etalon salariul reclamantei, (prețul lucrării fiind salariul la nivelul a 3 salarii brute) nu este în măsură să ducă la concluzia că convenția încheiată între părți este una de dreptul muncii câtă vreme criteriul - plata salariului - el singur, nu este decisiv pentru a califica un contract ca fiind de muncă.
Întrucât natura convenției încheiate între părți la data de 13.07.2007 este una civilă, instanța a apreciat că prezentul litigiu este de competența instanței civile, în raport de valoarea pretențiilor - sub 5 miliarde lei - competența materială aparține judecătoriei d e la domiciliul pârâtului conform art.1 alin.1 pr.civ. coroborat cu art.5 pr.civ.
De asemenea, s-a mai avut în vedere și dispozițiile art.8 alin.2 dinh Decretul nr.92/1976, privind carnetele de muncă, potrivit cărora competența de soluționare în cazul cererilor privind refuzul eliberării carnetului de muncă aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul unitatea.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat recurs de către reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.281 din Codul muncii, prin care s-a statuat că "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale", respectiv dispozițiile art. 283 alin.1, lit. c) din Codul muncii, prin care s-a stabilit că "Cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
S-a susținut că între recurentă și intimată a intervenit o convenție de încetare a raporturilor de muncă, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b) din Codul muncii, cu respectarea unor condiții discutate și convenite cu fosta conducere a SC Asigurări de Viață, respectiv SC s-a obligat să achite către recurentă 3 salarii, drept despăgubiri pentru acceptarea încetării contractului individual de muncă, iar recurenta s-a obligat ca, în contul acestor 3 salarii, să mai pregătească un Pachet de raportare al situațiilor financiare pentru controlling Viena aferent perioadei 01.01.2007-30.06.2007 și să accepte încetarea amiabilă a contractului de muncă.
S-a precizat că respectivele condiții ale încetării raporturilor contractuale au fost discutate încă din 01.06.2007, dar s-au concretizat abia la data de 13 iulie, când, prin adresa înregistrată la secretariatul intimatei sub nr.1281/13.07.2007, recurenta a comunicat conducerii societății acceptarea încetării contractului de muncă, condiționat de respectarea detaliilor convenite în data de 01.06.2007, respectiv plata a 3 (trei) salarii, în două etape: 1,5 salarii la data de 15 iulie 2007; 1,5 salarii la data de 25 iulie 2007.
S-a arătat că, întrucât recurenta se afla în prezența unor condiții de încetare a raporturilor de muncă pe care intimata le-a executat parțial (prin plata efectuată la data de 16 iulie 2007), instanța de fond a fost sesizată cu constatarea nelegalității refuzului îndeplinirii tuturor obligațiilor asumate și incidența dispozițiilor art.281 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
S-a precizat că drepturile salariale convenite drept despăgubiri au fost impozitate conform contractului individual de muncă și s-a menționat că sumele solicitate de recurentă, cu titlu de despăgubiri, intră sub incidența legislației dreptului muncii.
S-a adăugat că sumele plătite de către (1,5 salarii în data de 16 iulie 2007 si 1,5 salarii în data de 31 ianuarie 2008) au fost impozitate conform perioadei de derulare a contractului individual de muncă, în acest sens fiind depuse la dosar statele de plată, care atestă că i-au fost reținute contribuțiile la CASS, CAS și impozitul pe venit, întocmai ca pe parcursul derulării contractului individual de muncă.
Ca atare, s-a menționat că litigiul se bazează pe convenția de încetare a raporturilor de muncă, întemeiată pe dispozițiile dreptului muncii, iar nu pe o convenție civilă, distinctă de raporturile contractuale de muncă, în baza căreia recurenta s-ar fi obligat la prestarea unor servicii către intimată, după încetarea contractului de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC Asigurări de Viață SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.230/16.07.2007 emisă de către Vienna Insurance s-a dispus încetarea raporturilor de muncă existente între aceasta și, angajată în funcția de Director - Direcția Economică, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr.1581/20.04.2006, cu începere din data de 16.07.2007, în baza art.55 lit.b muncii.
Anterior emiterii acestei decizii, părți au purtat o corespondență cu privire la încetarea raporturilor contractuale, care s-a finalizat printr- convenție încheiată la data de 13 iulie 2007, intitulată intern și înregistrată la registratura intimatei pârâte sub nr.1281/13.07.2007.
Potrivit înscrisului amintit rezultă că recurenta reclamantă a solicitat Directorului General aprobarea cererii de transfer, cu acordul părților, cu începere din 16.07.2007, în condițiile art.55 lit.b Codul muncii și respectarea condițiilor convenite pe data de 1.06.2007, ca urmare a discuțiilor din data de 31.05.2007 (când au fost discutate condițiile unei eventuale încetări ale contractului cu SC Asigurări de Viață SA), anume acordarea primei brute de 3 salarii brute, păstrarea telefoanelor de serviciu ca aparat și numere telefon.
De asemenea, recurenta reclamantă și-a luat angajamentul să pregătească pachetul de raportare (25.07.2007), cu plata 1,5 salariu la 15.07.2007 și 1,5 salariu la livrarea pachetului.
Intimata pârâtă și-a dat acordul atât cu privire la încetarea raporturilor de muncă dintre părți, conform art.55 lit.b muncii, cât și cu mențiunile cuprinse în paragraful olograf referitoare la plata salariului de 1,5 salariu la data de 25.07.2007 și 1,5 salariu la livrarea pachetului de raportare, potrivit rezoluției din 13.07.2007, aplicată pe același document.
În speță, instanța de fond avea competența materială de a soluționa acțiunea recurentei reclamante, având ca obiect obligarea intimatei la plata despăgubirilor reprezentând diferența de 1,5 salarii cuvenite conform convenției încheiate la data de 13.07.2007, corectate cu rata inflației, calculate de la momentul prin care intimata și-a asumat această obligație și până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, plata daunelor morale de 30 000 EUR și restituirea carnetului de muncă completat la zi, în raport de prevederile art.281 din Codul muncii, conform cărora tribunalul judecă în primă instanță "conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", cât și față de art.269 muncii, potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.", dispoziții legale indicate de altfel în acțiune.
Curtea reține că litigiul se bazează pe convenția de încetare a raporturilor de muncă, întemeiată pe dispozițiile dreptului muncii, obiectul conflictului individual de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate și a unor despăgubiri către salariat, care pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Cererea de plată a daunelor morale a fost întemeiată pe dispozițiile art.269 Codul muncii și ca atare că intră în sfera conflictelor de drepturi, în sensul avut în vedere de art.68 alin.1 lit.a din Legea nr.168/1999, de competența instanței de dreptul muncii, raportat la prevederile art.281 Codul muncii.
Curtea nu poate primi apărarea intimatei, în sensul că părțile au încheiat la data de 13.07.2007 o convenție civilă, distinctă de raporturile contractuale de muncă, de vreme ce la acel momentexista o subordonareîntre beneficiar muncii prestate (angajatorul) și prestator (salariatul), reclamanta recurentă având calitatea de parte în conflictul de muncă, în sensul prevăzut de către art.282 Codul muncii, fiindsalariataintimatei, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr.1581/20.04.2006, care a încetat ulterior, în data de 16.07.2007, astfel cum rezultă din decizia nr.230/16.07.2007 emisă de către Vienna Insurance, înregistrată la ITM în data de 22.07.2007.
Împrejurarea că reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu este lipsită de relevanță, întrucât părțile pot conveni de comun acord modalitatea de prestare a activității.
Este esențial a menționa că părțile au stabilit ca munca prestată de către recurenta reclamantă să fie remunerată de către beneficiarul acesteia (angajatorul), în raport de salariul încasat de către aceasta în baza contractului individual de muncă, iar din statele de plată depusă la dosar rezultă că pentru sumele plătite de către (1,5 salarii în data de 16 iulie 2007 și 1,5 salarii în data de 31 ianuarie 2008) au fost reținute contribuțiile la CASS, CAS și impozitul pe venit.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale, atunci când a admis excepția necompetenței materiale și în consecință, în raport de prevederile art.304 pct.9 și art.312 pr.civ. va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5502 din 05.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30322/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC " Asigurări de Viață" SA.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
20.05.2009
Jud. fond.:; Dalina
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
