Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2100/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2100
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR, cu sediul în B, B-dul. - -, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.619 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Federația Feroviară, cu sediul în B, str. - - de Nord, nr.1, poarta E,.2, Camera 224, sector 1, în numele membrilor de sindicat, G, G, -, G, G, ta, a, OG,.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta- pârâtă Compania Națională de Ferate CFR prin consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă Federația Feroviară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, casarea sentinței potrivit disp.art.304 pct.3 Cod procedură civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul București.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta Federația Feroviare, în calitate de organizație sindicală a formulat în numele și pentru membrii de sindicat, G, G, -, G, G, ta, a, OG, cerere de chemare în judecată împotriva unității pârâte Compania Națională de Ferate"CFR" SA, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata către fiecare petent a ajutorului material în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare neacordat în anii 2006, 2007 și 2008, actualizat cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin art.64 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, precum și prin art.65 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007 și 2008, contracte colective de muncă încheiate la nivelul Companiei Naționale de Ferate "CFR" SA B, angajatorul s-a obligat să plătească fiecărui salariat un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, însă unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit integral această obligație, acordând petenților în anul 2007 numai o parte din acest ajutor material, în cuantum de 100 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale cuprinse în art.243 din Codul Muncii și în Legea nr.130/1996 privind Contractul Colectiv de muncă.
Pârâta Compania Națională Ferate CFR SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că datorită obligației încadrării anuale în fondul de salarii, impuse prin OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare, prin G nr.142/2005 și G nr.50/2006, date în aplicarea
acestei ordonanțe, s-a aflat în imposibilitatea să plătească salariaților, integral, ajutorul material pentru Ziua, stabilit prin contractele colective de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.619 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, OG, în favoarea Tribunalului Brăila; s-a admis excepția necompetenței teritoriale privind pe petenții si și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Federația Feroviare pentru petenții, n, G, G, -, G, ta, a, și a fost obligată pârâta să acorde reclamanților membri de sindicat, ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006, 2007 și 2008, prevăzute în art.64 alin1 din pe anii 2005-2006, art.65 alin.1 din M, pe anii 2007-2008 actualizate cu rata inflației la data plății efective, ținând cont de suma de 100 lei primită de fiecare reclamant pentru anul 2007, cu respectarea cerințelor impuse de cele două articole din referitoare la cazurile de neacordare a acestor drepturi
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art.284 alin.2 Cod procedură civilă, judecarea conflictelor de muncă este de competența tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau reședința reclamantului.
A mai reținut instanța de fond că, raportat la dispozițiile art.284 cod procedură civilă petenții, OG, își au domiciliu în judetul B iar petenții și își au domiciliul în judetul
Așa fiind, instanța de fond, din oficiu, în baza art.165 Cod procedură civilă, a disjuns cauza privind pe acești petenți, iar în temeiul art.158 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenții, OG, în favoarea Tribunalului Brăila și pe petenții și în favoarea Tribunalului Ialomița.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că art.64 liniuța întâi din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006 și art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008 au conținuturi identice și prevăd că, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște, de C și de Ziua de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază, la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului, se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
A mai reținut instanța de fond că unitatea pârâtă nu a acordat în anul 2006 și în anul 2008 ajutorul material de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru Ziua, iar în anul 2007 plătit acestora pentru Ziua, numai câte 100 lei din suma de 540 lei cât reprezintă, în anul 2007 salariul de bază la nivelul clasei unu de salarizare, deși prin art.64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006 și prin art.65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008 s-a obligat să plătească aceste ajutoare materiale.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond că, potrivit art.243 alin.1 din Codul Muncii, Contractul Colectiv de Muncă este obligatoriu pentru părțile contractante, iar în conformitate cu alin.2 al acestui articol "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
Instanța de fond a înlăturat apărările formulate de unitatea pârâtă prin întâmpinare prin care a încercat să justifice neplata acestor drepturi salariale prevăzute în contractele colective de muncă prin existența unor constrângeri bugetare determinate de aplicarea G nr.79/2001, nr.142/2005 și HG nr.50/2006, întrucât prin acestea nu s- interzis sau diminuat acordarea ajutoarelor materiale pentru Ziua, iar unitatea pârâtă nu a dovedit că în bugetele de venituri si cheltuieli și în plafoanele fondurilor de salarii aprobate pe anii 2006, 2007 și 2008 nu au fost incluse și ajutoarele materiale destinate Zilei. Deci, neplata acestor drepturi s-ar fi datorat nealocării în bugetul de venituri si cheltuieli a sumelor necesare efectuării plătii acestor drepturi salariale, precum și faptului că singura restricție cuprinsă în actele normative arătate este menționată în art.3 din acestea, care prevede că drepturile salariale prevăzute în contractele colective de muncă și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte pe primele 3 trimestre ale anului cel puțin 65% și respectiv cel mult 35% în trimestru IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat.
S- mai reținut de instanța de fond că, prin G nr.142/2005 si G nr. 50/2006 nu s-au diminuat și nici nu s-a interzis acordarea ajutoarelor materiale pentru Ziua, ci s-au eșalonat, în cursul anului, efectuarea plăților.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că unitatea pârâtă nu a făcut dovada imposibilității plății ajutoarelor materiale pentru Ziua datorită unor restricții bugetare impuse prin diminuarea fondului de salarii aprobat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate CFR în baza disp.art.304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a invocat lipsa de competență a instanței de fond având în vedere că, în speță, era competent să judece cauza, Tribunalul București.
De asemenea, s-a arătat că, pe fondul cauzei, angajatorul nu poate oferi drepturile salariale solicitate datorită circumstanțelor economico-financiare care fac imposibilă executarea acestor obligații ( art.1156 alin. ultim Cod civil).
Pe de altă parte, recurenta a arătat că este condiționată de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la dosar.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
În temeiul art.284 pct.2 Codul Muncii competența de soluționare a litigiilor de muncă revine instanței de la domiciliul reclamanților. În speță, toți reclamanții au domiciliul ales în B și sunt reprezentați de Federația Feroviară cu sediul în De altfel, toate părțile din cauză au sediile în B, inclusiv pârâta.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR, cu sediul în B, B-dul. - -, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.619 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Federația Feroviară, cu sediul în B, str. - - de Nord, nr.1, poarta E,.2, Camera 224, sector 1, în numele membrilor de sindicat, G, G, -, G, G, ta, a, OG, și în consecință:
Modifică în tot sentința, admite excepția lipsei de competență a instanței invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond- a; G
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
