Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2167/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2167
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.461 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -., -. G, -., G, G, -. G, -, G, G, G, G, G, G, G, -.G, G, -., -., -. G, -., a, -., -., -., toți prin reprezentant legal CABINETUL DE AVOCATURĂ cu sediul în M,-, -B,.15, jud.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC prin administrator judiciar Insolvency Specialists, reprezentată de consilier juridic, conform deciziei nr.2 din data de 31 martie 2009 emisă de administratorul judiciar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, urmând ca instanța să dispună asupra oportunității menținerii suspendării sau dacă se impune continuarea judecății.
Instanța, având în vedere art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009 și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului.
Arată că drepturile pretinse de reclamanți pentru perioada 2005-2007 au fost incluse în salariu, încă din perioada 1996 și că prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul se aplică și pentru sucursale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -., -. G, -., G, G, -. G, -, G, G, G, G, G, G, G, -.G, G, -., -., -. G, -., a, -., -., -., au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC
SA, obligarea acesteia la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă conform art.176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură, aferente anului 2005-2007 în cuantum de 1628 lei pentru fiecare reclamant; contravaloarea cotei de gaze prevăzute de art.176 alin. 1 și 2 din CCM; plata beneficiilor prevăzute de art.139 din CCM cu aplicarea indicelui de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a invocat faptul că reclamanții sunt angajații societății pârâte cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar suplimentările salariale solicitate li se cuvin reclamanților conform prevederilor contractului colectiv de muncă, mai sus menționate, drepturi cuvenite și neacordate de către pârâtă.
La dosarul cauzei au fost depuse în copie CCM la nivel de unitate, la nivel de ramură și grup de unități pe perioada 2005 - 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii cu privire la capetele de cerere referitoare la suplimentările salariale privind aprovizionarea toamnă-iarnă și cota de profit, întrucât pentru acestea se aplică termenul de prescripție prevăzut de disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termen care în speță a fost depășit.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.461 din data de 23 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița, pe baza probatoriilor administrate în cauză a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de către pârâta SC SA și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligat pârâta la plata către reclamanți a contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă pentru anul 2007, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Prin aceeași sentință au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură și prin art.170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități, s-a prevăzut dreptul de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
S-a mai reținut că, aceste dispoziții au fost preluate și în CCM la nivel de unitate, iar începând cu 1997 ajutorul material reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat, deci potrivit art.168 alin.3 și 4 din CCM la nivel de unitate /1998 prevede că ajutorul material reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă va fi inclus în salariul de bază.
Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr.2412/1998, însă, cu toate acestea, pentru anul 2007 aceste suplimentări sunt prevăzute din nou în CCM la nivel de ramură și unitatea nu a făcut dovada includerii lor în salariul de bază, astfel că instanța urmează să admită în parte acțiunea.
Cât privește suplimentările salariale reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, instanța de fond a reținut că în baza art.176 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, s-a prevăzut ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, a fost compensat.
Totodată, instanța de fond a reținut că același aspect rezultă și din CCM/2007 care precizează la același articol că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat.
Pe baza faxului nr. 1818/04.07.1997 reașezarea salariului prin adăugarea la salariul de bază a acestor sporuri salariale a fost operată și în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de această situație s-a respins și capătul de cerere privind aceste drepturi.
Cât privește cota parte de participare la profit având în vedere că reclamanții au fost preluați de la Sucursala serv B iar pârâta era deja o societate pe acțiuni la momentul preluării, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la această cotă-parte din profitul pârâtei, putând să cheme în judecată societatea la care au fost inițial încadrați și care și-a asumat inițial obligația a le acorda cota-parte din profit.
Instanța de fond a respins excepția privind tardivitatea formulării acțiunii întrucât potrivit art.283 alin. 1 lit din Codul Muncii, termenul de prescripție în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, este de 3 ani, iar aceste dispoziții au un caracter special în raport de dispozițiile invocate de pârâtă - art. 283 alin. 1 lit. e, care se referă la neexecutarea CCM sau ale unor clauze ale acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul Muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod procedură civilă, va modifică în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Totodată, va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.461 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -., -. G, -., G, G, -. G, -, G, G, G, G, G, G, G, -.G, G, -., -., -. G, -., a, -., -., -., toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură Pahon, cu sediul în M,-, -B,.15, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
a
Red.
Tehnored.
5 ex./26.11.2009
dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
