Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SEC IA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONG. DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 22
edin a public de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PRE EDINTE: - -
JUDECĂTORI: Janica Gioacas, Sorina Romascanu Camelia Draghin
: - -
GREFIER: - -
***********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.761 din 20.04.2007,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns la a doua strigare și la sfârșitul ședinței de judecată, avocat pentru recurent și intimata -pârâtă prin consilier juridic lipsă fiind recurentul. -
Procedura este legal îndeplinită. -
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri. -
Avocat pentru recurent, având cuvântul arată că nu mai solicită plata celor 4 i în totalitate, întrucât recurentul a primit banii - mai puțin cu 680 lei, motiv pentru care solicită admiterea recursului numai sub acest aspect -
Solicită însă a se constata că unitatea trebuie să mai achite recurentului plata tichetelor de masă, bani pe care este îndreptățit să-i primească și cere a se admite recursul a se modifica hotărârea în sensul de a fi obligată intimata la diferența de 680 lei reprezentând indemnizație de concediere și sumele reprezentând plata bonurilor de masă pe perioada 14.XI.2006 - 14.XI.2007. -
Reprezentantul unității având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, susținând că aceasta este legală și temeinică în raport de probele dosarului.
Susține că recurentul contestator a primit suma de 22.630 lei reprezentând plata celor 4 i, cu precizarea că ul în sumă de 1796 lei RON a fost stabilit între unitate și sindicat, că a și încasat această sumă și că unitatea nu mai datorează nici o diferență acestuia. -
Cu privire la plata bonurilor de masă arată că acesta nu este îndreptățit a primi bonuri de masă întrucât nu a lucrat în perioada solicitată, iar aceste bonuri se acordă numai pe perioada efectiv lucrată. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.761 din 20.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de împotriva B, reținându-se în esență, următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamantul solicită în contradictoriu cu pârâta SC SA B anularea în parte a deciziei 32013.11.2006 - doar în ce privește modalitatea de calcul a indemnizației de concediere-acordată prin această decizie.
Solicită obligarea pârâtei să-i plătească și cele 4 i medii nete conform prevederilor art. 4 din Planul social - în valoare reactualizată. Solicită ca la calculul indemnizației să se aibă în vedere ul mediu potrivit art. 4 din planul social, de asemeni și acordarea bonurilor de masă aferente perioadei 14.11.2006-14.01.2007.
In motivare se arată că pentru anul 2006 - ul mediu brut a fost majorat la 1850 lei de la 1796 lei cât s-a luat în calcul.
In ce privește plata celor 4 se invocă dispozițiile art. 50 Contractul Colectiv de Muncă conform căruia: pentru concedierea aților pentru motive ne imputabile, angajatorul plătește indemnizație minimă de concediere celor cu vechimea de peste 15 ani 4 i medii nete.
Susține reclamantul că este îndreptățit la acordarea tichetelor de masă întrucât pe perioada preavizului nu-i sunt afectate ile și celelalte drepturi ce decurg din acestea.
Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acțiunii având în vedere dispozițiile art. 67 Codul muncii, 50 Contractul colectiv de muncă și planul social din 21.04.2005, amendamentul la planul social încheiat la 09.01.2006 unde se arată că ul luat în calcul pentru stabilire indemnizație de concediere acordate în anul 2006 este cel rezultat ca medie a tuturor ilor brute acordate de aților săi în anul 2005.
În speță, s-a acordat reclamantului indemnizația de concediere în limita a 15 i ( calculat la un u mediu brut de 1796 lei. unitatea făcând aplicarea dispozițiilor art. 50 (1) Contractul colectiv de muncă).
În privința bonurilor de masă, se arată că reclamantul nu a desfășurat efectiv activitate - în speță, nefiind îndeplinite condițiile prev. în Legea 142/1988 - respectiv un bon masă pe zi lucrată efectiv de angajat.
De asemenea prin decizia de concediere 320/13.11.2006 contestatorului i s-au acordat zile libere pentru căutarea unui loc de muncă. decizia nefiind contestată sub acest aspect.
Se arată că acordarea tichetelor de masă nu face parte din categoria drepturilor ale.
La dosar s-au depus următoarele acte: decizia 320/ 2006, planul social 21.04.2005 și amendamentele la acesta. Copie extras Contractul colectiv de muncă 1054/24.02.2006, actul adițional la decizia de încetare a raporturilor de muncă, adresa 179/06.03.2006- fila 34, emisă de B- copii certificate medicale - filele 60,61.
În cauză s-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii de către intimată, care a fost respinsă prin încheierea din 04.04.2007.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat. -
Potrivit deciziei 320/13.11.2006 s-a dispus în temeiul art. 65. 66 Codul muncii, încetarea raporturilor de muncă, în ce privește persoana reclamantului urmare a desființării postului.
Potrivit art. 50 (2) Contractul colectiv de muncă, ații concediați pe motive ne imputabile beneficiază de indemnizație minimă de concediere funcție de vechime acestora, reclamantul având o vechime de peste 15 ani, i s-au acordat 15
De reținut faptul că valorile acordate au fost negociate cu fiind concretizate în planul social încheiat la 21.04.2005 fiind stabilite și criteriile de acordare.
Prin amendamentul din 09.01.2006, la planul social s-a stabilit ca ul mediu brut pe ce va fi luat în calcul pentru stabilirea indemnizației de concedierea acordate în 2006 să fie stabilit ca medie a tuturor ilor brute acordate de aților 2005.
Contestatorul având o vechime de 15 ani, i s-a acordat o indemnizație de concediere de 19.933 lei.
În speță, contractul de muncă al contestatorului nu a încetat până la finele anului 2006, împrejurare în care în baza actului adițional încheiat la 09.01.2007 la decizia de concediere, i s-a acordat acestuia, o indemnizație de concediere în sumă de 22.630 lei calculată la un u mediu brut de 1.796 lei având în vedere adresa 28/05.03.2007 emisă de - fila 54 dosar.
Instanța înlăturat susținerile contestatorului privind neacordarea celor 4 i prevăzute la art. 50(1) Contractul colectiv de muncă întrucât potrivit punctului 1 al amendamentului din 13.09.2006 la planul social, punctul 4 fost completat, fiind stabilit că.voința părților la data semnării planului social a fost aceea de a se modifica în favoarea aților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50(1) Contractul colectiv de muncă și nu a se cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele prevăzute la art. 50 (l)Contractul colectiv de muncă.
Instanța a apreciat că prevederile art. 50 (1) Contractul colectiv de muncă se referă la o indemnizație minimă de concediere de 4 i medii nete pentru vechimea de 15 ani.
De asemeni, dispozițiile alin. 2 ale art. 50 Contractul colectiv de muncă stabilesc formula de calcul iar dispozițiile alin. 3 arată că valorile ce se acordă urmează a fi stabilite prin negocieri cu.
In speță, așa cum s-a mai arătat, ul mediu brut ca bază de calcul pentru indemnizațiile de concediere acordate aților disponibilizați în anul 2006. 2007 este cel stabilit de SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria România () conform adresei 28 05.03.2007 iar 179/16.03.2007 aflată la fila 34 dosar.
Instanța a apreciat că în speță, prevederile art. 50 (alini) Contractul colectiv de muncă al SA trebuie corelate cu dispozițiile alin. 2 art. 50 care stabilește formula de calcul, cu dispozițiile alin. 3 care se referă la modul de stabilire al valorilor acordate efectiv prin negocieri și ale alin. 4 care prevede completarea dispozițiile art. 50 cu cele ale planului social însușit de părți.
Pentru aceleași considerente instanța a respins cererea în ce privește reactualizarea sumei întrucât indemnizația de concediere stabilită în cazul contestatorului de 22.630 lei - se calculează după expirarea unui termen de 5 zile de la data încetării contractului individual de muncă, contestatorul fiind în concediu medical conform certificatului medical filele 59-61 dosar.
În privințatichetelor de masă, instanța a constatat că nu i se cuvin din următoarele considerente:
- potrivit dispozițiilor art. 6(1) Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă - atul poate utiliza lunar un număr de tichete de masă cel puțin egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate.
- potrivit art. 11(1) din HG5/1999 de aprobarea normelor de aplicare a Legii 142/1998, tichetele de masă se acordă pentru fiecare zi de lucru din luna pentru care se face distribuirea.
În accepțiunea acestei legi, nu sunt considerate zilele lucrate conform art. 11 HG 5/1999, perioadele în care sau zilele libere acordate conform Contractului colectiv de muncă concedii medicale, când ații lipsesc de la serviciu sau în alte situații stabilite de părți.
Legea 142/1998 stabilește o condiție imperativă pentru acordarea tichetelor de masă - zile lucrate, nefiind acordate și pentru timpul când atul beneficiază de zile libere. concediul medical.
În speță, în conformitate cu dispozițiile art. 49 contractul colectiv de muncă al SA coroborate cu dispozițiile de la punctul 3 alin. 6 din Planul social încheiat la 21.04.2005 s-a convenit cu acordare dezilelibere în perioada de preaviz pentru căutarea unui loc de muncă.
Împotriva sentinței civile nr.761 din 20.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în termen legal a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru următoarele motive: - modalitatea de calcul a îndemnizației de concediere trebuia să respecte adresa nr.3578 din 17.05.2006, emisă de și art.4 din Planul Social;
- bonurile de masă trebuiau acordate pentru perioada de timp lucrată și nu pentru perioada în care acesta s-a aflat în concediu medical așa cum greșit a reținut prima instanță.
Recursul este nefondat. -
În fapt, prin decizia nr.320 din 13.11.2006 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a atului, în temeiul art.65 și art.66 din Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat. -
Potrivit dispozițiilor art.67 teza finală din Codul muncii, ații concediați din motive care nu țin de persoana lor "pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil"
Potrivit art.50 din CCM al SA, la concediere din motive care nu țin de persoana atului, Angajatorul îi plătește funcție de vechimea acestuia în unitate o indemnizație minimă de concediu funcție de vechimea acestuia în unitate.-
La alin.2 al aceluiași articol se precizează ca în cazul concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară
, iar la alin.3 se menționează că " valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu ".-
Aceste negocieri s-au concretizat în Planul social încheiat la data de 21.04.2005 între SA și Sindicatul. -
Cuantumul ului mediu brut stabilit de și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română (),pentru anul 2005,stabilit și utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizațiile de concediere acordate aților disponibilizați în anul 2006, este de 1582 RON. -
Întrucât contestatorul a avut o vechime în muncă de peste 15 ani,prin decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006 i s-a acordat în mod legal o indemnizație de concediere în sumă de 19.933 lei. -
Îndemnizația de concediere în sumă de 19.933 lei prevăzută în Decizia nr.320 din 13.11.2006, ce urma a fi plătită în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării contractului individual de muncă, rezultă din următorul calcul:
- 1582 lei (u mediu brut stabilit și utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizațiile de concediere acordate aților disponibilizați în anul 2006) - x 15 = 23.730 lei
23.730 lei 16% = 3.797 lei
23.730 lei - 3.797 lei = 19.933 lei
Potrivit art.7 din Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, contractul individual de muncă înceta la data expirării termenului de preaviz. -
Deoarece contractul individual de muncă nu a încetat până la sfârșitul anului 2006 (perioada de preaviz s-a extins și în anul 2007) în consens cu prevederile Planului social, s-a emis Actul adițional din 09.01.2007 la Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, prin care contestatorului i s-a acordat legal o indemnizație de concediere în sumă de 22.630 lei,corespunzător vechimii în muncă, plătibilă în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării contractului individual de muncă și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2007. -
Îndemnizația de concediere în sumă de 22.630 lei,prevăzută în Actul adițional din 09.01.2007, la Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, rezultă din următorul calcul:
- 1796 lei ( u mediu brut stabilit și utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizațiile de concediere acordate aților disponibilizați în anul 2007 ) x 15 = 26.940 lei
23.730 lei x 16 % impozit venit = 4.310 lei
26.940 lei - 4.310 lei = 26.630 lei.-
Potrivit art.7 din Decizia de concediere nr.320/13.11.2006 contractul individual de muncă înceta la data expirării perioadei de preaviz, iar potrivit art.49 alin.2 din CCM, invocat și de recurent, contractul individual de muncă poate înceta și înainte de terminarea perioadei de preaviz, la solicitarea atului. -
Întrucât perioada de preaviz s-a extins și în anul 2007 și neexistând o cerere a contestatorului de încetare a contractului individual de muncă în perioada de preaviz, prin Actul adițional din 09.01.2007 s-a acordat îndemnizația de concediere acordată aților disponibilizați în anul 2007. -
- Conform art.3 din decizia de concediere nr.320 din 134.11.2006, atului i s-a acordat zile libere, respectiv dreptul ca în perioada de preaviz să absenteze de la program pentru a-și căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze ul și celelalte drepturi, conform art.49 din coroborate cu dispozițiile de la punctul 3 alin.6 din Planul social încheiat la data de 21.04.2005, postul fiind desființat. -
În perioada 14.11.2006 - 05.01.2007 contestatorul nu a lucrat, conform foilor colective de prezență din luna noiembrie, decembrie și ianuarie.
Perioada 06.01.2007 - 07.01.2007 este aferentă zilelor de sâmbătă și duminica. -
În perioada 08.01.2007 - 06.02.2007 contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, conform certificatelor de concediu medical nr.-/17.01.2006 - - /17.01.2006.-
Or, tichetele de masă, nu sunt venituri ale și se acordă numai în baza prevederilor Legii nr.142/1998 - privind acordarea tichetelor de masă, cu condiția îndeplinirii cerințelor imperative prevăzute de legiuitor. -
Astfel, potrivit dispozițiilor art.6 (1) din Legea nr.142/1998 - privind acordarea tichetelor de masă " atul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate ".-
De asemenea dispozițiile art.11 (1) din nr.HG5/1999 - aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă stipulează că tichetele de masă" se acordă pentru fiecare zi lucrată din luna pentru care se face distribuirea"
În accepțiunea legii speciale a tichetelor de masă, nu sunt considerate zile lucrate următoarele perioade, conform dispozițiilor art.11 din nr.HG5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. -
- perioadele în care atul se afla în concediu de odihnă, alte concedii potrivit contractelor colective de muncă, beneficiază de zile libere în cazul unor evenimente familiare, sau alte zile libere acordate conform contractelor colective de muncă, detașați, delegați se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă sau sunt absenți de la locul de muncă sau se afla ori se află în alte situații stabilite de angajator împreună cu organizațiile sindicale sau,după caz cu reprezentanții aților. -
prevăzute de art.11 din HG nr.5/1999, reprezintă excepții de strictă interpretare și de aplicare a Legii nr.142/1998 - privind acordarea tichetelor de masă conform cărora ații nu beneficiază de tichete de masă și corelativ Angajatorul nu are dreptul de a deduce din impozitul pe profit, c/val tichetelor de masă. -
În conformitate cu prevederile art.49 din CCM a SA, coroborate cu dispozițiile de la punctul 3 alin.6 din Planul social încheiat la data de 21.04.2005, a convenit cu, acordarea de zile libere în perioada de preaviz pentru căutarea unui loc de muncă,motiv pentru care în rigoarea dispozițiilor art.11 din nr.HG5/1999, aceste zile nu pot fi considerate zile efectiv lucrate ci dimpotrivă exced legii speciale de acordare a tichetelor de masă. -
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefundat, promovat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.761 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-. -
Irevocabilă.-
Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008.-
PRE EDINTE JUDEC TORI GREFIER
Red.sent.
Red.dec. /1 febr.2008
Tehn.red.EG/4 febr.2008 ex.2
Președinte:Janica GioacasJudecători:Janica Gioacas, Sorina Romascanu Camelia Draghin
