Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 220/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 220
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.2537 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă SC SA. lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 28 10 2008 reclamantii, STANIA, au chemat în judecata pe pârâta SA B, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata contravalorii ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale aferente anilor 2005-2007 prevăzute de art.187 din ccm la nivel de ramură și la plata drepturilor prevăzute de art.176 din ccm la nivel de ramură aferente anilor 2005-2007, reprezentând aprovizionare de toamnă iarnă din luna octombrie, drepturi actualizate la data efectivă a plății.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitate de salariați în cadrul unității pârâte și au dreptul sa beneficieze, conform art. 187 și 176 din Contractul Colectiv de munca la nivel de ramură de aceste drepturi care nu i-au fost acordate.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.238 Codul Muncii, art. 187 și 176 alin 1 și 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramură, art. 8 alin 2 din /1996.
Au anexat in fotocopii carnete de munca, cărți de identitate, decizii de concediere.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind depășit termenul legal de 6 luni prevăzut de art.283 alin 1 lit.e) din c muncii, drepturile bănești solicitate fiind reglementate în capitolul privind protecția socială a salariaților și nu in capitolul privind salarizarea; a invocat, de asemenea excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamanții nu au calitatea de creditori în raportul juridic obligațional invocat.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă -iarnă " nu este datorat, întrucât a fost introdus în salariul de bază al reclamantului, iar ajutorul material constând în cotă gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Prin sentința civilă nr.2537 din 23 iunie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, reclamanții solicită plata drepturilor în baza raportului de muncă pe care l-au avut cu pârâta, izvorul acestor drepturi fiind contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă opozabile ambelor părți litigante, iar pe de altă parte, motivele invocate în susținerea excepției vizează fondul raportului juridic obligațional, constituind apărări de fond și nu o veritabilă excepție.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile, față de obiectul cererii și natura patrimonială drepturilor bănești solicitate, disp.art.283 alin 1 lit c care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Față de perioada pentru care se solicită aceste drepturi și în raport de data introducerii acțiunii, instanța a constatat că nu a fost depășit termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin 1 lit c) din codul muncii, astfel că excepția va fi respinsă.
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anul 2005 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art 176 alin. 6 din același CCM " în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților este neîntemeiată, drepturile solicitate fiindu-le acordate de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, drepturile solicitate fiindu-le acordate de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
]n motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, neluând în considerare solicitarea lor ca societatea pârâtă să depună la dosar relații cu privire la drepturile bănești solicitate, respectiv cota gaze și aprovizionare toamnă-iarnă, din care să rezulte că au fost incluse în salariul fiecărui angajat, începând cu 01.06.1997.
În acest sens, recurenții au menționat că au solicitat instanței de fond ca pârâta să depună la dosar procesele-verbale de negociere în ceea ce privește acordarea acestor drepturi, copii de pe statele de plată pentru a se verifica dacă aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază, precum și proba cu expertiza contabilă pentru a se stabili cu certitudine dacă aceste drepturi s-au acordat și să calculeze cuantumul acestora, dar că instanța a respins aceste cereri de probatorii și s-a pronunțat doar în baza afirmațiilor făcute de pârâtă în sensul că aceste drepturi au fost introduse în salariu.
Consideră recurenții că, în acest mod, formarea convingerii instanței referitor la temeinicia cererii lor s-a bazat pe aspecte subiective care nu au fost probate în mod cert, prin documente justificative.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea administrării probei cu expertiză contabilă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamanților iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamanți în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 și art.187 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007.
Potrivit Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază(conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Prin urmare, față de aceste argumente se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă respingând cererea reclamantului privind acordarea drepturilor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la respingerea cererii privind contravaloarea cotei de gaze naturale, Curtea apreciază că și aceste sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect și aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și în art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În ceea ce privește critica recurenților în sensul că instanța de fond s-ar fi pronunțat în baza unor aspecte subiective și ar fi respins nejustificat proba cu expertiză sau cea privind depunerea de către pârâtă a proceselor verbale de negociere privind acordarea acestor drepturi și a statelor de plată, Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată.
Astfel cum rezultă și din considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond și-a format convingerea cu privire la netemeinicia acțiunii reclamanților nu pe aspecte subiective, ci pe înscrisurile de la dosar, în principal pe prevederile contractelor colective la nivel de ramură și la nivel de unitate, care stabilind cu claritate modalitatea de acordare a acestor drepturi, prin includerea în salariul de bază, făceau inutilă efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse de reclamanți, aceștia neinvocând niciun moment faptul că salariile pe anii 2005-2007 nu le-ar fi fost plătite în totalitate, astfel cum au fost calculate acestea prin raportare la salariul de bază stabilit prin CCM ( cu includerea drepturilor menționate).
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.2537 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. -
26.01.2010
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
