Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 223/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M și de chematul în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1357 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei -pârâtă DGASPC M, consilier juridic, reprezentanta recurentului- chemat în garanție, Consiliul Județean M, consilier juridic, intimata - reclamantă și reprezentantul intimatului -reclamant, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cele două recursuri sunt declarate în termen legal.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar adeverință eliberată de DGASPC M cu privire la calitatea deținută de reclamantul - și copie de pe cărțile de muncă ale celor doi reclamanți.
Se comunică câte un exemplar din înscrisuri cu părțile.
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar înscrisuri reprezentând practică judiciară.
La solicitarea instanței părțile arată că nu mai au de formulat cereri și probe de propus.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de propus, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Reprezentantul recurentei M, solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru motivele arătate în motivarea recursului, respectiv faptul că unitatea la care au fost angajați reclamanții nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor.
Reprezentanta recurentului Consiliul Județean M, solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru motivele arătate în motivarea recursului și a se avea în vedere sentința depusă la dosar ca practică judiciară.
Reprezentantul intimatului -reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, arată că reclamantul a avut funcția de șef serviciu la compartimentul control și a desfășurat o activitate în domeniul administrației publice în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și nu într-unul din centrele acestei direcții.
Reclamanta solicită respingerea recursurilor.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1357 din 15 iulie 2008 Tribunalului Mureș s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 aprilie 2004 - 17 mai 2005; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului M; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantei, cuvenită pentru începând cu data de 1 iunie 2006 și în continuare pe toată durata în care reclamanta este angajată la unitatea pârâtă; în favoarea reclamantului plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 17 mai 2005 și în continuare pe toată durata în care acesta este angajat la unitatea pârâtă; s-a dispus ca sumele menționate cuvenite reclamanților să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii; s-au respins restul pretențiilor ca prescrise; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M, obligându-l pe acesta din urmă să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporul de dispozitiv li se cuvine reclamanților potrivi art.13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2. din.nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și chematul în garanție Consiliul Județean M, solicitând admiterea recursului, modificarea și casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererilor de recurs, în esență, s-a arătat că prin noțiunea de personal civil legiuitorul se referă doar la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prevăzute de art.1 și 2 din Legea nr.138/1999 iar reclamanții nu fac parte din categoria acestui personal, după cum nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu face parte din categoria unităților prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
S-a mai solicitat de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M suspendarea executării sentinței atacate, deoarece hotărârea judecătorească este definitivă și executorie; suspendarea se impune pentru a nu fi incidente prevederile art. 277 din Codul Muncii; prin executarea hotărârii judecătorești s-ar crea prejudicii mari instituției; intimatul nu ar suferi nici un prejudiciu deoarece sumele cuvenite se vor actualiza în funcție de rata inflației, până la executarea efectivă a hotărârii; există motive temeinice de casare a hotărârii judecătorești atacate; hotărârea judecătorească nu poate fi
pusă în executare având în vedere lipsa fondurilor bugetare necesare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, iar chematul în garanție prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului civil, contractual din cadrul DGASPC M, instituție publică ce funcționează în subordinea Consiliului județean, potrivit Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prevăzute la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prevederilor OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.
Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prev. în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Leghea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca disp.art.6 alin.3 din Codul Muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente disp.OG nr.137/2000.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
Cererea de suspendarea nu s-a pus în discuția părților, întrucât litigiul a fost soluționat irevocabil la prima zi de înfățișare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M și Consiliul Județean M, împotriva sentinței civile nr.1357 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-19.05.2009--
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
