Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2249/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - contestație decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2249
Ședința publică din data de 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.4707/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul reclamant, avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-au depus relațiile solicitate de către instanță, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Depune chitanțe onorariu, concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.4707/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de petentul, domiciliat în Tg. J, str.-, bloc 19, scara 3, apart.10, jud.G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii G, cu sediul în Tg. J,-, bloc 7, jud.G.
S-a dispus obligarea intimatei să revizuiască drepturile de pensie ale contestatorului, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.5234/20.12.2007, emisă de C.
A fost obligată intimata să plătească petentului diferențele de pensie cuvenite, ca urmare a revizuirii, începând cu 01.12.2005.
S-a dispus obligarea intimataei la 300 lei cheltuieli de judecată, către petent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Din adeverința nr. 5234/20.12.2007 emisă de C, rezultă că petentul a fost salariatul unității emitente iar în perioada 01.12.1967-08.03.1999 a beneficiat pe lângă salariile menționate în carnetul de muncăde adaosuri cu caracter permanent,conform dispozițiilor art.117 din Legea nr.57/1974 iar începând cu anul 1992 conform prevederilor din contractele colective de muncă.
Angajatorul mai menționează că sumele acordate peste retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat, pentru care s-a calculat și s-a virat -ul prevăzut de legislația în vigoare.
Instanța a mai constatat că petentul a formulat o cerere de recalculare a pensiei în baza adeverinței invocată mai sus, dar a primit un răspuns nefavorabil.
În aceste condiții, tribunalul considerat că valorificarea adeverinței de mai sus, în temeiul art.7 alin.3 din nr.OUG4/2005 este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr.19/2000.
Astfel, conform dispoz.art.7 alin.3 din nr.OUG4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii 19/2000, cu modificările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 aprilie 2001.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale iar art.23 alin.1, lit.a din Legea 19/2000 prevăd că, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurileși adaosurile prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă.
Petentul a beneficiat de adaosurile menționate în adeverința nr. 5234/20.12.2007 emisă de C în baza Legii nr.57/1974 până în anul 1992,iar în continuare în baza contractelor colective de muncă.
Totodată, pentru sumele încasate angajatorul a calculat și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15%, conform obligației prevăzută de art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, obligație menținută prin Legea nr.49/1992, care prevedea obligația angajatorului de a reține și vărsa aceastăcontribuție din câștigul brut realizatindiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, de fondul din care s-au plătit și de durata contractului de muncă.
Față de starea de fapt și dispozițiile legale invocate, instanța a considerat că petentul este îndreptățit să beneficieze de recalcularea pensiei conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, dată la care a avut loc recalcularea pensiei petentului, conform HG nr.1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
Prevederile din anexa la OUG nr.4/2005 conform cărora sumele din adeverința invocată de petent nu se iau în calcul la determinarea punctajelor medii anuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare, intră în contradicție cu prevederile art.2 alin.1 din Ordonanță care prevăd că recalcularea pensiilor se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea 19/2000 iar ignorarea veniturilor suplimentare realizate de petent ar contraveni principiului contributivității instituit prin art.2 lit.e din Legea 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, aceasta precizează că adeverința la care face referire prima instanță, nu poate fi avută în vedere, deoarece potrivit punct.VI din anexa la OUG 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă care reprezintă munca în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Motivarea instanței de fond privind lipsa de armonizare legislativă între Legea 19/2000 și OUG 4/2005, nu poate fi avut în vedere deoarece art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 se referă la drepturile salariale pe viitor, respectiv, la calculul pensiei se are în vedere veniturl realizat după data de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a legii), la care s-a plătit contribuția la asigurări sociale. Pentru perioada anterioară, potrivit Legii nr. 19/2000, se au în vedre slariul tarifar de încadrare plus sporurile cu caracter permanenet (art. 164 din lege).
Dacă s-ar merge pe logica greșită a primei instanțe, s-ar concluziona că există contradicții și în interiorul Legii nr. 19/2000, respectiv, între art. 2 lit. e și art. 164 iar soluțiile instanței, chiar dacă în aparență ar fi favorabile salariaților, s-ar putea întoarce împotriva acestora, în situația în care veniturile menționate în adeverințe ar fi mai mici decât drepturile salariale avute în vedere la calcularea pensiei.
Intimatul depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Instanța de recurs a învederat părților necesitatea administrării probei cu înscrisuri referitoare la forma de retribuire și veniturile avute în vedere la stabilirea pensiei prin decizia inițială de pensionare.
În acest sens s-a administrat proba cu înscrisuri ce emană de la Casa Județeană de Pensii și de la.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stipulează faptul că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră, ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiu conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația, stabilind obligația acesteia de a recalcula drepturile de pensie ale contestatorului cu luarea în considerare a adeverinței nr.5234/2007 emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către contestator și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că acesta a fost salariatul acestei societăți în perioadele 01.dec.1967-08. martie 1999 în funcția de director general (inginer tehnolog pr. gr. I ), în perioada respectivă beneficiind în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaosuri (diferență de manoperă), adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator) și au avut caracter permanent.
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă și începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Legea nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatorului, nu prevedea obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului în conformitate cu art.1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia acesta era dator să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați,contribuție majorată ulterior la 25% conform L 49/1992.Calcularea și depunerea contribuțiilor se făcea lunar în contul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a doua a salariilor potrivit art.3 din D 389/1972.
Legea nr. 19/2000 prin art.18 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat -denumită contribuție individuală de asigurări sociale-, iar la art. 23 reglementat modalitatea de stabilire a aceste contribuții individuale,respectiv prin raportare la salariile individuale brute realizate lunar,inclusiv sporurile și adaosurile.
Aceasta nu înseamnă că abia de la intrarea în vigoare a acestei legi se poate vorbi de principiul contributivității ca principiu ce stă la baza constituirii fondului de asigurări sociale.
Acest principiu a stat și la baza constituirii fondului de asigurări sociale reglementat de D 389/1972 și L nr.3/1977,întrucât contribuția de 15%,respectiv de 25% chiar dacă era vărsată de angajator, prin modalitatea în care era stabilită- prin raportare la câștigul brut presupunea implicit și contribuția salariaților.Acest câștig brut cuprindea toate veniturile salariaților inclusiv aceste adaosuri,neexistând practic deosebiri față de modul de stabilire a contribuției individuale reglementată de art.23 din L 19/2009.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată de către contestator, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" erau incluse în câștigul brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Nu se poate eluda însă, faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia recurenta și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară.
Este neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei.
Aceasta întrucât pensia suplimentară a fost reglementată, inițial ca o contribuție facultativă, devenită ulterior obligatorie, care se baza pe principiul mutualității între persoanele asigurate.Ea se reținea și se vira tot de către angajator într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni și pentru care se acorda o dobândă de 3% anual,așa um rezultă din disp.art 64 din Legea nr.3/1977,această contribuție stabilindu-se într-un procent din retribuția tarifară lunară.
Este și motivul pentru care angajatorul nu a reținut și nu putea reține această contribuție suplimentară și din aceste adaosuri care nu intrau în retribuția tarifară.
Rezultă așadar că fondul care se constituia în urma acestor contribuții suplimentare, era distinct de fondul care se constituia din contribuția de asigurări sociale, salariatul fiind beneficiarul a două pensii- una de asigurări sociale și una suplimentară -,neavând relevanță la recalcularea pensiei de asigurări sociale a reclamantului împrejurarea că angajatorul pentru aceste adaosuri nu a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestatoare au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei așa cum prevăd dispozițiile art.V din această ordonanță.
Față de aceste precizări Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.l-9 cod procedură civilă, și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.4707/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, contestație decizie de pensionare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./20 mai 2009
Tehn./Ex.2/27.05.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
