Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 229
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, G, și împotriva sentinței civile nr. 1512 din 4.12.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar un memoriu și concluzii scrise de către recurent. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, reclamanții:, G, și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor echivalente cu sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000-30.06.2008, actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătite sumele și până la achitarea integrală a acestora, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și plata acestor drepturi pe viitor.
Au arătat reclamanții că, prin Legea nr. 104/1999 privind aprobarea nr.OG 9/1997 și nr.OG 56/1997, le-au fost legiferate sporurile solicitate, sporuri care au fost acordate în plus față de drepturile salariale reglementate de Legea nr. 50/1995.
Ulterior, salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin nr.OUG 160/2000, act normativ special privind salarizarea controlorilor financiari, ce a intrat în vigoare de la data de 01 noiembrie 2000. Prin acest act normativ au fost abrogate sporurile prevăzute în Legea nr. 50/1995, fără însă a fi înlăturate și sporurile reglementate prin Legea nr. 104/1999. Cu toate acestea, Curtea de Conturi, în mod nelegal nu le-a acordat aceste drepturi salariale, deși a fost menținut sporul pentru titlul de "doctor" sau "doctor docent".
Se mai arată că funcțiile de controlor financiar s-au aflat în egalitate de remunerare cu cele de magistrat la nivelul Curților de Apel, însă ulterior, începând cu anul 2003, în beneficiul magistraților au fost reglementate prin nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006 unele sporuri de care nu au mai beneficiat și controlorii financiari, deși aceștia lucrează în condiții vătămătoare și sunt stresați.
Susțin reclamanții că sunt discriminați față de magistrați și alte categorii profesionale care beneficiază de sporuri ca funcționari din, lucrători de poliție, etc.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta invocă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, pentru perioada noiembrie 2000 - mai 2005, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii, întrucât pentru perioada indicată de către reclamanți actul normativ special care reglementează salarizarea acestora este nr.OUG 160/2000, care dispune că indemnizația reglementată este unica formă de remunerare a activității controlorilor financiari și că dispozițiile referitoare la sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile controlorilor financiari.
Mai mult, art. 36 indice 2 din Legea nr. 104/1999 a fost modificat și completat prin art. 52 la OG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin Anexa 10 din Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederile din Legea nr. 50/1996 și din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea personalului de specialitate din cadrul Curții de Conturi, iar conform prevederilor Legii nr. 24/2000, dispozițiile modificatoare și de completare se încorporează în actul de bază, prin abrogarea actului de bază abrogându-se și actele de modificare a acestuia.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care ar fi admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare privind plata drepturilor salariale solicitate, în temeiul Legii nr. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 1512/04.12.2008, Tribunalul Vasluia respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ca și controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României. Statutul acestora este, începând cu 01 noiembrie 2000, de personal contractual de specialitate, fiind retribuiți conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 160/2000 cu o indemnizație ce reprezintă unica formă de remunerare pentru activitatea depusă.
Prin Legea nr. 104/1999 privind aprobarea Ordonanțelor de Guvern nr. 9/1997 și nr. 56/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost introduse (prin art. 52 la lege) sporurile de care beneficiau magistrații și în beneficiul controlorilor financiari. Prin Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederile articolului 52 din Legea nr. 50/1996, reglementarea sporurilor solicitate de reclamanți regăsindu-se în articolul 56 alineatul 2 din Legea nr. 50/1996, modificată (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 563 din 18 noiembrie 1999).
Ulterior, prin art. 8 din nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 se prevede ca notă la Anexa III/2 din nr.OUG 24/2000 "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de <<doctor>> sau <<doctor docent>> de 15 % din salariul de bază brut.
Prin articolul 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari se dispune:
"(1) Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
(2) Anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă."
Conform articolului 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (modificată și republicată), "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază."
Prin urmare, prin dispozițiile art. 6 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 (aprobată prin Legea nr. 711/2001) au fost abrogate expres atât prevederile referitoare la sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995 (în care au fost încorporate, conform art. 60 din Legea nr. 24/2000 modificările din Legea nr. 104/1999) cât și prevederile referitoare la sporuri din Anexa III/2 din nr.OUG 24/2000, astfel încât drepturile solicitate nu sunt reglementate.
Instanța a analizat și susținerile reclamanților privind discriminarea acestora în raport cu alte categorii profesionale indicate, respectiv magistrați, funcționari publici din, polițiști, "etc."
Conform prevederilor Deciziilor nr. 818, nr. 819, respectiv nr. 820/2008 ale Curții Constituționale, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze, să refuze aplicare unor acte normative considerând că sunt discrimatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară în temeiul nr.OG 137/2000.
Pentru aceste considerente, instanța nu poate dispune acordarea drepturilor solicitate pentru viitor așa cum solicită reclamanții.
Cu toate acestea, instanța judecătorească poate constata discriminarea și acorda despăgubiri pentru eventuala discriminare, în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 998 - 999 Cod civil.
Pentru a analiza discriminarea se impune inițial analizarea statutului profesiei reclamanților, aceea de controlor financiar, iar ulterior, în cazul constatării unei situații analoage cu cea a categoriilor indicate de reclamanți tratamentul aplicat.
Din Legea nr. 94/1992, modificată privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi rezultă că profesia de controlor financiar este asimilată personalului de specialitate și a celui auxiliar, întrucât nu exercită prerogative de putere publică - cum este cazul magistraților și nici nu mai exercită o funcție jurisdicțională.
Faptul că la o anumită dată salarizarea controlorilor financiari era corelată cu cea a magistraților este irelevantă față de faptul că statutul legal al controlorilor financiari, substanțial diferit și față de natura și răspunderea activității.
Salarizarea procurorilor se face printr-un act normativ special, respectiv Ordonanța de Urgență nr. 160/2000, care asimilează expres controlorii financiari personalului de specialitate din cadrul Curții de Conturi, personal contractual ce exercită activitatea în baza unor raporturi de muncă și nu a unor "raporturi de serviciu " în sensul Legii nr. 188/1999 privind funcționarii publici.
Din aceste acte normative, coroborate cu prevederile articolului 6 din Legea nr. 188/1999 rezultă că profesia de controlor financiar nu se circumscrie calității de funcționar public, nefiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
"Lucrătorii de poliție" sunt funcționari publici cu regim special, ce exercită o activitate substanțial diferită de cea a reclamanților.
Discriminarea reprezintă aplicarea unui tratament diferențiat la o situație analoagă sau de o asemenea similaritate, încât nu se justifică aplicarea unui tratament diferit sau dispropoționat.
Din elementele avute în vedere în concret, în speța dedusă judecății, instanța a apreciat că reclamanții nu sunt discriminați față de categoriile profesionale indicate, astfel încât nu se justifică acordarea unei despăgubiri pe acest temei.
Nici susținerile expuse în cererea introductivă referitoare la încălcarea dreptului la o salarizare decentă conform art. 4 din Carta Socială Europeană nu se justifică, întrucât din cuprinsul nr.OG 160/2000 raportată la prevederile ce reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar și salariul minim pe economie rezultă că categoria profesională din care fac parte reclamanții beneficiază de una dintre cele mai mari indemnizații.
Față de considerentele expuse, a fost respins și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin reclamanții că prima instanță a dat dovadă de superficialitate, deoarece în motivarea sentinței se face referire la alți reclamanți, dintr-o altă cauză având un alt obiect (dosar nr- referitor la sporul de confidențialitate), în timp ce ei sunt trecuți în dispozitivul hotărârii.
Mai arată reclamanțiică instanțele judecătorești din țară au soluționat favorabil aceste drepturi.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata Vaf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
La termenul de judecată din 17.02.2009, Curtea de Apel a invocat, în conformitate cu disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, motivul de ordine publică privind pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea competenței altei instanțe (art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă).
Referitor la acest motiv de ordine publică, instanța de control judiciar reține următoarele:
Reclamanții - controlori financiari - au fost numiți în funcție de președintele Curții de Conturi, conform disp. art. 111 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în forma în vigoare la data acestei numiri.
Având în vedere faptul că funcția în care sunt numiți reclamanții implică exercițiul autorității publice în cadrul organului suprem de control financiar, Curtea de Conturi, cu atribuții de verificare a modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, instanța reține că aceștia au calitatea de funcționari publici.
Se mai reține că, în urma adoptării Legii nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, controlorii financiari au devenit auditori publici externi.
Prin art. 1111alin. 1 din Legea nr. 94/1992 astfel modificată, s-a prevăzut că personalul de specialitate al Curții de Conturi, inclusiv cel cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activității Curții de Conturi și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale.
Aceste dispoziții au prevăzut în mod expres faptul că între reclamanți și Curtea de Conturi a României există raporturi de serviciu și nu raporturi de muncă, astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că aceștia nu au calitatea de funcționari publici.
Potrivit disp. art. 3 din nr.OUG 160/2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, indemnizația lunară este unica formă de remunerare a acestora, diferențiată, conform Anexei 2 ), în raport cu clasele I-III ale funcției îndeplinite.
Potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală. Art. 3 din aceeași lege prevede că funcționarul public este persoana numită într-o funcție publică.
Se mai reține că, potrivit disp. art. 7 din Statutul funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică în: funcții publice clasa I, funcții publice clasa a II-a și funcții publice clasa a III-a, criteriu avut în vedere și la remunerarea activității prestate de către controlorii financiari, tocmai în considerarea calității lor de funcționari publici.
De altfel, la data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2006 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, respectiv la data de 19.06.2006, s-a prevăzut expres că persoanele numite în funcția de controlori financiari, devenind auditori publici, potrivit disp. art. 73, sunt investiți cu exercițiul autorității publice(art. 46 alin. 2).
Chiar dacă la data de 28.06.2006, prin Decizia nr.544, publicată în Monitorul Oficial la data de 30.06.2006, Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2006, dispozițiile acesteia au confirmat, în perioada cât a fost în vigoare, calitatea controlorilor financiari de funcționari publici. Practic, conform art.147 din Constituția României, dispozițiile acestei ordonanțe au fost suspendate de drept, în urma constatării neconstituționalității acestora, începând cu data de 30.06.2006, încetându-și efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul formulat, să se caseze în tot sentința primei instanțe și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, să se trimită cauza spre rejudecare la Curtea de APEL IAȘI -Secția de contencios administrativ-fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții:, G, și împotriva sentinței civile nr. 1512 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de APEL IAȘI -Secția de contencios administrativ-fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -
Tehnored.: /
31.03.2009 -2 ex.
Jud.fond: - Tribunalul Vaslui:-
- -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
