Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 238/
Ședința publică din 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1268/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amână pronunțarea la data de 11 martie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința civilă 1268/2007, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin completarea la întâmpinare.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință instanța:
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4663.04 lei reprezentând:
- Prima de Paști 2004 în cuantum de 790 lei, Prima de C 2006 în cuantum de 1180 lei și Prima de Paști 2007 în cuantum de 1210 lei;
- Sporul acordat pentru Ziua pe anul 2006 în cuantum de 650 lei
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 833,04 lei cu titlu de drepturi salariale ca urmare a majorării salariului de bază în procent de 12% pe perioada 01.01. - 30.06.2007;
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 9480 lei actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pe perioada 2004-2007;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 1990 lei actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv suplimentări salariale cu ocazia Zilei pe perioada 2005-2007;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pe perioada 01.01.2007 - 30.06.2007, urmare a majorărilor salariale acordate de aceasta și înscrierea acestora în carnetul de muncă;
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că obiectul cererii deduse judecății îl formează drepturi bănești cuvenite salariatului.
In consecință, in cauza sunt incidente dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, potrivit cărora, în situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate, cererea poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
de aceste considerente, având in vedere faptul ca reclamantul a introdus acțiunea in cadrul termenului legal de prescripție menționat anterior, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
In ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, calificată ca o apărare de fond de pârâtă, instanța a analizat-o, având in vedere faptul ca reclamanta a solicitat drepturi salariale pe anii 2004,2005 si 2006, in baza Contractelor Colective de Munca la nivel de pe anii 2004-2006, astfel încât nu se poate reține prematuritatea cererii.(art.168 alin.1 din CCM).
Reclamanta a fost salariata pârâtei la Punctul de Lucru B, până la data de 30.06.2007, când raporturile de muncă ale acestuia au încetat, conform mențiunilor din Carnetul de Muncă.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA."
Alineatul 2 al aceluiași articol din CCM pe anul 2004 prevede că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 al prezentului articol vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Alineatul 3 al art.168 al acestui contract colectiv de muncă prevede că "Cu ocazia Zilei, fiecare salariat primește o sumă a cărei valoare se negociază cu pornind de la minimum valoarea salariului de bază minim actualizat de SNP "
Angajatorul nici nu a dovedit susținerea sa, potrivit căreia suplimentările prevăzute de articolul susmenționat se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Din adresa nr.2022/04.09.2007, dosar, rezultă că baza de calcul luată în considerare la stabilirea acestor prime ar fi constituit-o salariul de bază mediu pe din lunile anterioare acordării drepturilor. Astfel, cuantumul salariului de bază mediu pe, în intervalul 2004-2006 este următorul: pentru anul 2004 salariul de bază mediu în luna martie este de 790 RON iar în luna noiembrie 799 RON: pentru anul 2005 salariul de bază mediu în luna aprilie este de 850 RON iar în luna noiembrie de 927 RON:pentru anul 2006 salariul de bază mediu în luna martie este de 1047 RON iar în luna noiembrie 1160 RON, iar în ce privește luna martie 2007: 1210 lei. Din același înscris rezultă că valorile de mai sus ar fi făcut obiectul negocierilor cu, astfel cum rezultă din prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Instanța a constatat că în perioada 05.12.2004-28.08.2006 reclamanta a fost în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Pe perioada suspendării contractului individual de muncă reclamanta nu poate pretinde drepturi de natură salarială de nici sporurile sau indemnizațiile acordate celorlalți angajați care au prestat muncă în beneficiul societății pârâte.
În aceste condiții reclamanta beneficiază de prima de Paști 2004 de 790 lei, prima de C pe 2006 în sumă de 1180 lei și prima de Paște pe anul 2007 în sumă de 1210 lei, adică de suma totală de 3180 lei.
Cu privire la sporul acordat cu ocazia Zilei, având în vedere perioada de suspendare a contractului individual de muncă, menționată mai sus, instanța a obligat pârâtă să plătească suma de 650 lei pentru anul 2006.
Referitor la majorarea de 12 % prevăzută de adresa nr.174/05.03.2007, cu începere de la 01.01.2007, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 833,04 lei pentru perioada 01.01.2007-30.06.2007, având în vedere că salariul reclamantei era la 01.01.2007 de 1157 lei, iar majorarea lunară a fost cu 138,84 lei la salariul de bază.
Având în vedere considerentele menționate anterior, precum si dispozițiile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, instanța a admis în parte acțiunea formulata de reclamantă și a obligat pârâta să achite acesteia suma de 4663.04 lei RON, reprezentând contravaloarea actualizata cu rata inflației a drepturilor salariale restante (prime de Paști si de C pe anii 2004-2006), suma fiind corespunzătoare salariului de bază mediu pe, menționat
De asemenea, a obligat pârâta la plata sporului acordat pentru Ziua pe anul 2006 în cuantum de 650 lei și suma de 833,04 lei cu titlu de drepturi salariale ca urmare a majorării salariului de bază în procent de 12% pe perioada 01.01.2007-30.06.2007.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta. În motivele de recurs sentința este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
1. Se susține că pretențiile reclamantei, sub aspectul cuantumului și al perioadei de acordare, au fost greșit soluționate.
Se arată că în mod greșit instanța de fond luat în considerare la stabilirea cuantumului pretențiilor salariile de bază medii pe din adresa 2022/4.09.2007, ignorând adresele care emană tot de la anexate cererii de chemare în judecată.
2. Instanța a acordat greșit dreptul salarial - Paști 2004, deși reclamanta nu a solicitat prime de Paști pentru 2004, ci doar pe cea aferentă Cului din 2004.
3. Trebuia să fie acordată și prima pentru Ziua pentru anul 2007, respectiv încă 700 Ron.
4. S-a reținut greșit că pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, reclamantei nu i se cuvin primele de Paști și C și pentru Ziua, deși calitatea de salariat a reclamantei - condiția imperativă pentru acordarea acestora - nu s-a pierdut (se invocă decizia 88/2006 a ÎCCJ).
5. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în integralitate a pretențiilor și acordarea sumelor de bani actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
În drept se invocă dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Analizând motivele de recurs, Curtea constată că sunt fondate în parte.
1. Cu privire la relevanța adresei 2022/2007 emisă de intimată care explică cuantumul salariului de bază mediu pe în funcție de care s-au calculat primele de Paște și C, Curtea constată că instanța de fond a apreciat corect probele în sensul că relevantă în cauză este această adresă și nu cele atașate de reclamantă cererii de chemare în judecată în evidențierea salariului mediu brut pe raportat la care reclamanta și-a cuantificat pretențiile.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate pe anii 2004-2007 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de unsalariu de bază mediupe SNP SA".
Iată că, "salariul de bază mediu este eșantionul la care trebuie să se raporteze cuantumul primelor pretinse de reclamanți și nu salariul mediu brut pe indicat de reclamantă.
Este de notorietate faptul că cele două noțiuni sunt distincte din punct de vedere contabil. În consecință, raportat la prevederile CCM, în mod corect instanța de fond reținut că aceste prime trebuie calculate în funcție de cuantumul salariului de bază mediu pe conform adresei2022/4.09.2007; 5190/4.09.2007.
Recurenta consideră că instanța de fond i- acordat ceea ce nu a cerut, respectiv dreptul la prima de Paști pentru 2004 și în mod greșit prima instnață nu i-a acordat primele de Paști și C pentru perioada concediului de îngrijire copil (5.12.2004-28.08.2006).
Critica nu este fondată.
Chiar dacă este adevărată susținerea că nu s-a pretins acordarea primei de Paști pentru 2004, Curtea nu poate modifica sentința de fond în sensul înlăturării din dispozitiv a acestei prime, deoarece s-ar diminua pretențiile admise pentru reclamantă, agravându-i-se situația în propria-i cale de atac. În lipsa recursului intimatei SC asupra acestui aspect (care ar face aplicabil art.304 pct.6 Cod procedură civilă), Curtea nu poate înlătura din dispozitivul sentinței dispoziția privitoare la plata primei de Paști/2004 deoarece s-ar încălca principiul expus mai sus.
Cu privire la neacordarea primelor de Paști, C, Ziua pe perioada cât reclamanta a avut contractul de muncă suspendat ca efect al concediului pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, instanța constată dispoziția sentinței de fond legală.
Decizia 88/2006 a ÎCCJ, invocată nu influențează soluția din prezenta cauză fiind doar o decizie de practică, iar practica nu constituie izvor de drept.
Pe de altă parte situația de fapt și de drept din decizia 88/2006 este diferită. Prin aceasta ÎCCJ în soluționarea recursului în anulare a reținut că salariatul aflat în concediu pentru îngrijire copil, beneficiază, ca și celălalt personal, demajorarea salariului de bază(a indemnizației lunare și în raport de aceasta se recalculează și indemnizația concediului de îngrijire copil).
Așadar nu este ignorată calitatea de salariat a mamei aflate în concediu pentru creștere copil în ceea ce privește orice majorare asalariului de bază,majorare cu caracter permanent, intervenind cu continuitate lună de lună cu implicații asupra cuantumului indemnizației de concediu pentru creștere copil.
Recurenta ignoră caracterul prezentelor pretenții invocate în speță. Acestea nu reprezintă majorări ale salariului de bază așa cum s-a exemplificat în decizia invocată de recurentă, ci reprezintă drepturi salariale fără caracter permanent prime acordate pentru anumite zile, sărbători din an.
În consecință, acordarea acestor sume și pe perioada concediului de îngrijire copil doar pentru considerentul că recurenta este "salariata" unității ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.51 Codul muncii care prevede suspendarea din inițiativa salariatului a contractului individual de muncă pe perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Cu privire la acordarea primei pentru Ziua pe anul 2007, Curtea constată motivul de recurs întemeiat.
Astfel instanța de fond i-a acordat corect prime de 650 lei pentru anul 2006 - spor pentru Ziua, însă în mod greșit nu a fost acordată și suma de 700 lei - primă pentru Ziua pentru 2007, deși recurenta își reluase activitatea ca efect al încetării concediului pentru creștere și îngrijire copil încă din 28.08.2006 conform mențiunilor din cartea de muncă. Deoarece recurenta a prestat activitate la intimată până la sfârșitul lui iunie 2007, i se cuvine și prima pentru Ziua pentru 2007.
În baza art.3041Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea, față de acest motiv de recurs găsit întemeiat va modifica în parte sentința în sensul majorării pretențiilor admise la fond cu suma de 700 Ron, reprezentând prima pentru Ziua pentru 2007.
Astfel, valoarea totală a pretențiilor va fi de 5363 lei Ron în loc de 4663 lei cum s-a dispus la fond și se compune din:
- prima de Paști pentru 2004 acordată la fond;
- prima de C pe 2006 acordată la fond;
- prima de Paști pe 2007 acordată la fond;
- prima pentru Ziua pe 2006 acordată la fond;
- contravaloarea sporului de 12%, respectiv suma de 833,04 lei - acordată la fond;
sume la care se adaugă și prima pentru Ziua pentru 2007 în cuantum de 700 lei în total suma de 5363 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Vor fi menținute toate dispozițiile sentinței de fond cu privire la admisibilitatea pretențiilor până la concurența sumei totale de 4663 lei mai sus detaliată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile 1268/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta SC SA B să plătească reclamantei suma totală de 5.363 lei Ron reprezentând: prima de Paști/2004, prima de C 2006, prima de Paști/2007 raportat la salariul de bază mediu pe, prima pentru ziua pentru anul 2006 și anul 2007, contravaloarea sporului de 12% reprezentând majorare salarială la salariul de bază pe perioada 1.01.-30.06.2007 (în total suma de 833,04 lei), în loc de suma totală de 4663,04 lei cum s-a dispus la fond.
Obligă pârâta să plătească actualizarea cu indicele inflației aferentă sumei total de 5363 lei Ron, până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata SC SA să plătească recurentei suma de 500 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/24.03.2008
Dact: MD/25.03.2008- 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
