Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 238
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr.1047 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 16.07.2007 s-a înregistrat acțiunea reclamanților, -, -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca aceștia să fie obligați să calculeze și să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate în raport de inflație, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
In motivarea acțiunii au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, s-a prevăzut pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru păstrarea confidențialității un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, iar prin dispozițiile art.15 al.1 din OG nr.6/2007, s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate de 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
De asemenea, prin art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Rezultă, deci, în mod clar, voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/2006. OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art.30 al.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Au susținut că deși grefierii conform art.78 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați întrucât, nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității. Această situație este în contradicție cu prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "Interzicerea discriminării" și art.16 "Egalitatea în drepturi" din Constituția României, potrivit cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
In drept, au precizat că-și întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.30 al.3 din OG nr.137/2000, art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, art.3 din OG nr.19/2006 și art.21 al.1 din OG nr.137/2000.
Prin întâmpinare, pârâta Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000. In măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare, este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate acelor prevederi legale. Sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă" - categoriile profesionale în raport cu care reclamanții consideră că se află într-o situație comparabilă - element indispensabil pentru a putea vorbi de o discriminare. Pe de altă parte, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. In mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu a altor categorii socio-profesionale. Prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite, nu constituie nici discriminări și nici privilegii.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice, sumele de bani solicitate de reclamanți fiind exclusiv în competența angajatorului și ca atare, nu au calitate procesuală pasivă și că, cererea de chemare în judecată a Ministerul Economiei și Finanțelor este inadmisibilă câtă vreme există o reglementare legală ce stabilește cu certitudine procedura aplicabilă executării unor titluri executorii emise în sarcina instituțiilor publice.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr.1047 din 8 octombrie 2007, pronunțată de M în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, personal auxiliar la Judecătoria Baia de A din cadrul Tribunalului Mehedinți au arătat că în conformitate cu art.78 din Legea 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, astfel că, sunt îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității, iar prin neacordarea acestuia sunt discriminați în raport cu categoriile de persoane cărora li se acordă acest spor.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești (judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate), precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Atât în Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (actualmente în vigoare), nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
In consecință, în mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 108/14 februarie 2006, Curtea Constituțională a reținut în esență că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu dr4epturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalității în drepturi și a nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
In consecință, în raport de considerentele expuse, nu se poate reține existența unei discriminări a personalului auxiliar de specialitate în materie de salarizare în ceea ce privește lipsa beneficiului unui spor de confidențialitate, astfel că acțiunea a fost respinsă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale distinct față de alte categorii de personal.
Astfel, cum rezultă din Ordonanța nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust este necesară să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar, demnitari, funcționari publici.
Actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum sunt definite în Legea 182/2002, iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu dispune expres acordarea sporului și pentru personalul auxiliar de specialitate. Mai mult, actele normative invocate de reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate condiționat de încadrarea acestuia în limitele bugetelor aprobate de către ordonatorul principal de credite.
Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - Legea 567/2004, constituie o reglementare distinctă față de alte categorii profesionale, și prin urmare modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispoz. art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
În mod evident exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG 137/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că în raport de dispoz. OG 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar cele prevăzute de Legea 44/2006 care prevede acest spor doar personalului din sistemul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
De asemenea conform art. 78 din legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, astfel că aceștia sunt discriminați deoarece nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Au mai arătat de asemenea că se află într-o situație identică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare și ca atare principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelora și obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale distinct față de alte categorii de personal.
Pentru a exista o discriminare în sensul prevăzut de OUG 137/2000este necesar să existe o diferență de tratament între persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
În speță reclamanții-recurenți nu se găsesc în situații analoage sau comparabile cu personalul care beneficiază de sporul respectiv, conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de celelalte categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceștia.
Mai mult decât atât actele invocate de către recurenți atât în acțiunea principală, cât și în recurs prevăd acordarea sporului de confidențialitate personalului care gestionează și manipulează informații clasificate, așa cum sunt definite de Legea 182/2002, informații ce nu sunt manipulate sau gestionate de către reclamanți.
Faptul că prin Legea specială ce reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este prevăzută obligația păstrării secretului profesional și a confidențialității în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției nu conduce la concluzia că ar fi discriminați față de personalul prevăzut de legile care prevăd spor de confidențialitate, deoarece informațiile respective despre care iau cunoștință personalul auxiliar nu sunt informații clasificate, ci eventual informații de interes personal ce privesc persoanele aflate în diferite procese în fața instanțelor sau parchetelor.
Constatând deci că sentința atacată este legală și temeinică în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr.1047 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.jud.
ex.2//18.02.2008
jud.fond.
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
