Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2393/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2393
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -- -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant -, împotriva sentinței civile nr.2577 din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr.1994/CM/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți BANCA COMERCIALĂ B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ A -SUCURSALA D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent reclamant - asistat de avocat și intimații pârâți BANCA COMERCIALĂ B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ A -SUCURSALA D, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurent reclamant, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, în sensul admiterii acțiunii, conform sumelor din concluziile scrise și să se ia act de cererea de renunțare la capătul de cerere privind acordarea sporului de risc de 10%, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatele pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.2577 de la 03 octombrie 2007 respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și a obligat pârâtele să plătească acestuia suma netă de 7224 lei reprezentând drepturi salariale aferente orelor suplimentare efectuate peste programul normal de lucru în zilele lucrătoare, în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în perioada 01 august 2003- 15 august 2006, drepturi salariale ce se vor reactualiza lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
A respins celelalte capete de cerere.
A obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut referitor la excepția prescripției dreptului de a formula acțiunea invocată de pârâtă pentru perioada 01.08.2003-18.08.2006, instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere că plata salariului se face lunar la o dată fixă stabilită în contractul individual de muncă pentru activitatea prestată de salariat în luna anterioară, astfel că salariul cuvenit reclamantului pentru luna august a fost achitat în luna septembrie.
Față de data formulării cererii - respectiv 18 august 2006 și de prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, instanța a apreciat că acțiunea de față a fost introdusă în termenul legal de 3 ani și a respins excepția invocată, ca atare.
Pe fond, reclamantul a fost angajatul unității pârâte cu contract individual de muncă, până în luna august 2006, ocupând postul de agent de pază și a desfășurat activitate în ture, conform graficelor de planificare întocmite de pârâtă.
Conform contractului individual de muncă durata timpului de muncă era de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână(respectiv 40 ore pe săptămână), ceea ce corespunde și prevederilor din CCM și prevederilor din Codul muncii.
Pârâta nu a plătit toate orele lucrate de reclamant într-o lună, așa cum rezultă din fluturașii de salarii și din situația centralizatoare întocmită de aceasta încălcând astfel prevederile art. 154 Codul muncii.
Instanța a reținut că orele de muncă efectuate de reclamant în afara duratei normale de lucru(de 160 de ore pe lună) sunt deci ore suplimentare, pentru care trebuia să beneficieze fie de timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, fie de plata unui spor la salariu.
Pentru orele suplimentare efectuate în zilele lucrătoare de către agenții de pază nu există reglementări speciale, condiții în care se aplică dispozițiile generale, respectiv art. 14 alin.3 teza I din Regulamentul e salarizare ce vizează acordarea unui spor de 100% în această situație.
Având în vedere că angajatorul nu a plătit drepturile salariale pentru orele suplimentare în cauză sunt aplicabile și dispoz.art.161 alin.4 Codul muncii potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariului.
Cu privire la sporul de 10 % de port armă precizat ulterior ca fiind sporul de risc prevăzut de art.17 din regulament, instanța a constatat că acesta nu e prevăzut pentru paznici, ci expres pentru alte categorii de salariați, respectiv pentru salariații care lucrează în arbitraj la administrația centrală, în activitatea de casierie(încasări,plăți, numerar) și în activitatea de verificare și achiziționare de metale prețioase din toate unitățile teritoriale ale băncii, activități cu un specific deosebit determinat de un grad mare de încordare psihică și stres.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, în mod eronat, instanța a interpretat textele legale care reglementau în mod clar și fără echivoc două din sporurile solicitate: 100% pentru ore suplimentare și 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica, sporuri care au temei juridic diferit și care reprezintă două sporuri distincte.
Instanța unește sporuri de 100% care au temei juridic distinct, respectiv art.14 alin.3 teza I și art.14 alin.4 din regulamentul de salarizare, fără o motivare explicită și numai pe motivul că nu se cumulează o reglementare generală cu una specială.
Soluția este nelegală și cu privire la sporul de risc de 10% pentru munca efectuată în condiții periculoase, în condițiile în care a dovedit că a efectuat paza, având asupra sa armament cu muniție de război și se încadra în prev.art.40 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Instanța nu a acordat actualizarea de la data la care suma era datorată, adică de la data când s-a produs prejudiciul, iar expertiza contabilă nu a fost luată în calcul pentru soluționarea cauzei, astfel că și din aceste motive hotărârea este netemeinică și nelegală.
Ca, deși in cauza s-a admis proba cu expertiza aceasta nu a fost luata in calcul, iar instanța nu a motivat aceasta excludere.
Ca instanța de judecata nu a acordat cheltuielile de judecata, in condițiile in care paratele nu au recunoscut in totalitate pretențiile reclamantului.
În drept, recurentul invocă prevederile art.304 pct.7,8,9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata BCR Sucursala D solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și să fie menținută hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
Precizează că, la nivelul BCR, există două forme de organizare a timpului de lucru: program normal de lucru de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și program de lucru în schimburi.
În art. 14 alin. 3 (art. 16 alin. 3 după renumerotare) se referă la plata orelor suplimentare efectuate în program normal de muncă, iar art. 14 alin. 4 la plata orelor suplimentare de sâmbăta și duminica efectuate în regim de schimburi. Aceeași distincție se regăsește și în Codul muncii, contract colectiv de muncă preluând prevederile acestui act normativ.
Deci, prin art. 16 alin. 4 nu se creează un regim special pentru orele suplimentare efectuate în zilele de repaus săptămânal, în sensul ca acestea să fie plătite de două ori cu spor de 100%: o dată ca ore suplimentare și o dată ca ore suplimentare efectuate sâmbăta și duminica.
Reclamantul a efectuat 1312 de ore suplimentare, incluzându-se cele de sâmbăta și duminica. Banca a fost de acord ca aceste ore suplimentare să fie compensate cu un spor de 100%, indiferent dacă acestea au fost efectuate în cursul săptămânii sau în zilele de repaus.
Cu privire la sporul de 25 %, intimata susține că recurentul a formulat o critică nefondată, în condițiile în care a solicitat acest spor în subsidiar, dacă orele suplimentare nu sunt plătite cu 100%.
Cu privire la sporul de risc, intimata susține că acesta nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul BCR decât pentru salariații care lucrează în casierie și arbitraj la centrala băncii. Reglementarea invocată de reclamantul-recurent este una de principiu, sporurile urmând a fi individualizate în contractele colective de muncă de ramură și individuale.
Cu privire la actualizarea sumei, instanța de fond a dispus reactualizarea de la data fiecărei scadențe lunare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, intimata susține că, întrucât banca a recunoscut la primul termen sumele datorate, instanța de fond a procedat corect.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu conform art.304 ind.1 Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentului privind cele două sporuri de 100% pentru orele suplimentare și pentru orele efectuate sâmbăta și duminica în sensul că au temei juridic diferit și reprezintă două sporuri distincte, astfel că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.
Astfel, se reține că instanța a acordat recurentului reclamant un singur spor de 100% pentru orele suplimentare efectuate atât în zile lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale și în acest sens și-a însușit suma care a rezultat din întâmpinarea intimatei adică 4691,33 lei venit brut.
Potrivit art. 61 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, modalitățile concrete de stabilire, aprobare și acordare a salariilor, sporurilor, primelor etc. sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă, respectiv în Regulamentul privind salarizarea personalului Băncii Comerciale Române.
Potrivit art. 35 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile sau prin adăugarea unui spor la salariu, dispozițiile fiind în acord cu normele legale prevăzute de art. 117-120 din Codul muncii.
Art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității stabilește că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din Regulamentul privind salarizarea personalului.
În condițiile art.14 (devenit 16) alin.3 din Regulamentul de salarizare al Băncii Comerciale Române " în care se prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber plătit corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber plătit corespunzător în următoarele 30 de zile orele suplimentare se vor retribui cum un spor după cum urmează:
-100% din salariul de bază brut dacă orele suplimentare (maxim 8 ore săptămânal) sunt efectuate în zilele lucrătoare;
-100% din salariul de bază brut pentru munca prestată suplimentar în zilelede repaus săptămânal sau în zilele în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează".
Se constată astfel că, prin negociere, s-a stabilit distinct sporul pentru ore suplimentare prestate în zilele lucrătoare și cel pentru orele suplimentare prestate în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale. Această redactare, diferențiată în funcție de zilele în care se prestează munca suplimentară, nu afectează însă valoarea sporului, acesta fiind de 100% în ambele situații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru stabilirea salarizării pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale sunt următoarele:
Pentru munca în zilele de sărbători legale, Codul muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 136 - Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Pentru munca în zilele de repaus săptămânal, Codul muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 132 - (1) săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
În cadrul negocierilor la nivelul unității,concretizate în Regulamentul de salarizare, s-a stabilit modul în care este salarizată munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale astfel:
Art.14 (devenit art. 16 după renumerotare)alin. 4 - " Munca prestată în sâmbăta liberă în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul brut dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă cu respectarea prevederilor art.14 (2) din prezentul regulament și ale art.111 (2) din Codul muncii ".
Prin urmare, se constată că alin. 3 reglementează sporul pentru orele prestate peste programul normal de lucru, iar alin. 4 reglementează sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficelor de lucru, ipotezele celor două texte fiind vădit diferite, astfel că cele două sporuri nu se exclud reciproc.
legale, după cum s-a arătat mai sus, stabilesc în mod diferit sporurile cuvenite la salariu: se cuvine oricărui salariat un spor pentru munca suplimentară necompensată cu timp liber corespunzător - în compensare pentru efortul suplimentar depus, un alt spor de 100% pentru munca în zilele de sărbători legale - în compensare pentru faptul că salariatul acceptă să presteze muncă în aceste zile și un alt spor (stabilit de comun acord prin contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă) pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal - în compensare pentru faptul că salariatul nu beneficiază de timp liber în zilele de sâmbăta și duminica, zile care constituie regula pentru acordarea repausului săptămânal.
Dacă normele juridice, reprezentând reglementări minimale ale drepturilor salariaților, stabilesc distinct aceste sporuri, atunci nici angajatorul nu poate să evite acordarea acestor drepturi.
În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-au respectat dispozițiile legale, fiind reglementate distinct aceste sporuri.
Este însă eronată interpretarea propusă de intimată în sensul că pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale se cuvine reclamantului doar un spor de 100% pentru ore suplimentare, excluzând pe calea interpretării dreptul salariatului de a beneficia de celălalt spor, acela pentru munca în aceste zile de repaus sau sărbători.
Instanța de fond, deși face referire la prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, la soluționarea cauzei a acordat numai suma recunoscută de intimată prin întâmpinare, făcând o aplicare greșită a legii, astfel că hotărârea este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedura civilă.
Potrivit concluziilor expertizei contabile valoarea drepturilor salariale aferente orelor suplimentare lucrate și neplătite și a orelor suplimentare lucrate sâmbăta și duminica este de 10503 lei net.
În ceea ce privește sporul de risc de 10%, prin cererea depusă în recurs, recurentul a renunțat la aceste drepturi astfel că instanța va lua act de această renunțare.
Motivul de recurs privitor la cheltuielile de judecată nu este fondat. Acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, astfel că în raport de dispozițiile art. 276 cod. Proc. Civ. și cheltuielile de judecată au fost admise în parte.
Ca atare, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că obligă intimata la plata sumei de 10503 lei net, reprezentând drepturi salariale pentru munca desfășurată în orele suplimentare precum și sâmbăta și duminica și sărbătorile legale.
Se va lua act că reclamantul renunță la cererea privind sporul de 10 %.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 cod proc. Civ. va fi obligată intimata la chelruieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2577 din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA- SUCURSALA D și BCR SA
Modifică sentința în sensul că obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 10503 lei net reprezentând drepturile salariale pentru munca desfășurată în orele suplimentare și sâmbăta și duminica.
Ia act că reclamantul renunță la cererea privind sporul de 10 %.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata către recurent la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.-
4 ex/As
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
