Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 242/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 242
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de SINDICATUL PRO în numele membrilor de sindicat, -,-, C, CONSILIUL JUDEȚEAN C-S și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C-S, împotriva sentinței civile nr. 894/05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 15 februarie 2010, respectiv 16 februarie 2010.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului CSs ub nr.604/115/04.03.2009, Damina, Constanta, și reprezentați prin SINDICATUL,PRO au chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S și Consiliul Județean C-S, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la alocarea, calcularea și plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului, urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile acestora, a concediului de odihnă aferent perioadei din anii 2005-2009 și în continuare până la încetarea contractului individual de muncă, despăgubiri stabilite din motive de echitate și similitudine la nivelul indemnizației de concediu cu sporurile permanente prevăzute de lege, proporțional cu numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat în natură pentru aceeași perioadă, sume actualizate în funcție de rata inflației; obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata retroactivă către asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului Pro, pe perioada 01.03.2006-prezent și viitor, a sumelor de bani pentru nevoi personale ce se cuveneau copiilor și tinerilor ocrotiți de asistenții maternali profesioniști, astfel: a) 21 lei până în data de 31.12.2007, respectiv 28 lei de la 01.01.2008 pentru copii care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege, b) 31,5 lei până în data de 31.12.2007, respectiv 42 lei de la 01.01.2008 pentru copiii cu handicap, infestați sau bolnavi, sume actualizate cu rata inflației; obligarea C-S să comunice sindicatului statele de plată cu calculul individualizat per fiecare asistent maternal profesionist a sumelor aferente.
Prin precizarea de acțiune înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 09.06.2009, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Președintelui Consiliului Județean C-S, în calitate de ordonator principal de credite.
În motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, se arată că asistenții maternali profesioniști menționați în tabelele anexă, membri ai Sindicatului Pro, și-au desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, în perioada 2005-2008, beneficiind de o parte din drepturile de personal prevăzute de legislația muncii ( art.8 alin.1 din nr.217/1998, art.8 alin.1 din HG nr.679/2003 și OUG nr.26/1997 republicată cu modificările și completările ulterioare ).
Se învederează că, în perioada 2005-2008, asistenții maternali profesioniști au avut copii în plasament și au desfășurat activitatea de creștere, educație, ocrotire și îngrijire a copiilor primiți, respectându-și obligațiile cuprinse în fișa postului, asigurând funcționarea normală a activității instituției.
Pârâta I C-S a acordat asistenților maternali profesioniști reclamanți numai scriptic concediul de odihnă, consemnând în foile de prezență ( pontaj ) și statele de plată zilele de concediu de odihnă, salariații menținându-și în această perioadă copiii primiți și toate obligațiile cuprinse în fișa postului.
Se arată că prin soluția angajatorului de a solicita acordul asistenților maternali profesioniști de menținere a copiilor aflați în plasament și în perioada în care erau pontați ca fiind în concediu de odihnă, practic au fost împiedicați de a beneficia efectiv de concediu de odihnă în natură în anii 2005-2008.
Pentru prejudiciul suferit ca urmare a neefectuării în natură din motive neimputabile lor a concediului de odihnă aferent anilor 2005-2008 au solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri într-un cuantum ce urmează a se stabili funcție de nivelul indemnizației de concediu cu sporurile permanente calculate conform prevederilor legale din perioada respectivă proporțional cu numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat în natură, actualizat în raport de rata inflației.
În conformitate cu art.1 alin.2 și art.2 alin.3 și 4 din Legea nr.326/08.07.2003, solicită și realizarea drepturilor menționate, respectiv plata sumei de 21 lei până la 31.12.2007 și 28 lei de la 01.01.2008 pentru copii care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege și 31,5 lei până la 31.12.2007, respectiv 42 lei de la 01.01.2008 pentru copiii cu handicap, infestați sau bolnavi.
În drept, invocă prevederile art.248 alin.3, art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2004, art.64 și art.68 lit.a din Legea nr.168/1999, art.28 din Legea nr.54/2003, art.22 din OG nr.137/2000, art.38 și 39 din Legea nr.53/2004, prevederile art.41 alin.2 din Constituție, HG nr.250/1992 republicată, HG nr.679/2003, art.20 din OUG nr.26/1997 republicată.
Pârâta C-S a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și parțial prescrisă sub aspect extinctiv, iar pe fond ca netemeinică. Pârâta arată că nu există identitate între persoana reclamantului Sindicatul Pro și cei care sunt titularii drepturilor solicitate, dar și că între Sindicatul Pro și C-S nu există și nu a existat nici un raport juridic obligațional.
Se învederează că sindicatul reclamant nu a făcut dovada momentului dobândirii calității de membrii în sindicatul respectiv a asistenților maternali profesioniști la care se referă și nici că angajații din cadrul C-S au calitatea de membri ai sindicatului reclamant.
Invocând dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, pârâta arată că pretențiile reclamate sunt parțial prescrise.
În legătură cu al doilea petit al acțiunii, pârâta arată că a plătit drepturile prevăzute de Legea nr.326/2003, putând dovedi aceasta în măsura în care se precizează la care anume asistent maternal profesionist se referă.
În privința indexării cu 50% a sumelor de nevoi personale pentru copiii cu handicap, infestați cu sau bolnavi solicitarea nu are suport legal, indexarea aplicându-se doar sumelor necesare pentru dreptul la cazarmament, echipament pentru dotare inițială, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite, materiale cultural-sportive.
În ce privește solicitarea reclamanților reprezentați de sindicat prin care se solicită comunicarea către sindicat a statelor de plată cu calculul individualizat pentru fiecare asistent maternal profesionist a sumelor aferente, pârâta o consideră abuzivă.
Pârâtul II Consiliul Județean C-S a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, calitate care aparține, de regulă, în raport de cel față de care se poate realiza interesul dedus judecății.
În al doilea rând invocă prescripția dreptului la acțiune în conformitate cu art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, precizând că, în raport de data introducerii acțiunii, la 03.03.2009, reclamanta a depășit termenul de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, socotit ca începând din 2005.
În drept, invocă dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Legea nr.168/1999, art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul III Președintele Consiliului Județean C-S nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 894 din 05.10.2009, Tribunalul CSa admis în parte acțiunea formulată reclamanții și a obligat pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C-S să acorde reclamanților o compensare în bani corespunzătoare numărului de zile din concediul de odihnă neefectuat în anii 2005-2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, și a respins restul petitelor formulate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul CSa reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art.141 alin.1 și 2 din Codul Muncii conform cu care concediul de odihnă se efectuează, de regulă, în fiecare an și, prin excepție, în cazuri expres prevăzute de lege, în anul următor. Față de împrejurarea efectuării concediului de odihnă pentru anul 2005 și anul 2006, dreptul material la acțiune urmează a fi socotit născut abia din anul 2006, drept pentru care va respinge excepția invocată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a sindicatului, potrivit Statutului sindicatului liber al salariaților din domeniul asistenței sociale și protecției copilului, art.9 lit.b, printre îndatoririle sale este prevăzută,obligația de a reprezenta membri de sindicat în fața conducerii instituțiilor și în fața altor organe de stat și a altor instituții. Chiar dacă, potrivit art.28 alin.1 din Legea nr.54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a formula în nume propriu acțiuni în justiție și de a acționa în numele și interesul membrilor pentru realizarea drepturilor acestora, calitatea de a sta în proces ca reclamanți o au salariații, deoarece instanța va stabili existența sau inexistența unor drepturi în favoarea acestora.
Împrejurarea că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu au fost nominalizați membri de sindicat în numele cărora s-a acționat, nu atrage lipsa calității procesuale active, deoarece tabelul cuprinzând titularii acțiunii a fost ulterior depus de către sindicat. De asemeni, odată cu tabelul menționat au fost depuse,adeziunile reclamanților prin care s-au înscris în sindicat.
Pe fond, se reține că, în perioada 2005-2008, asistenții maternali profesioniști reclamanți au avut copii în plasament și și-au respectat obligațiile rezultând din contractul individual de muncă și convenția anexă, beneficiind de drepturile legale. Reclamanții au solicitat pârâtei I să petreacă concediul legal de odihnă separat de copil, iar, pe de altă parte, reprezentanții C-S au solicitat asistenților maternali profesioniști să mențină copilul aflat în plasament și în perioada în care aceștia erau pontați în concediu de odihnă.
În concluzie, asistenții maternali profesioniști au fost pontați ca fiind în concediu de odihnă și li s-au plătit pe această perioadă drepturile cuvenite, mai puțin,indemnizația de concediu. Având în vedere caracterul special al contractului individual de muncă al asistenților maternali profesioniști cât și dispozițiile art.10 lit.f din HG nr.679/2004, raporturile de muncă născute în temeiul acestui contract au ca principal scop protejarea interesului copilului dat în plasament asistenților maternali profesioniști, astfel încât ocrotirea de care trebuie să beneficieze minorul încredințat în plasament trebuie să subziste chiar și în perioada concediului de odihnă al asistenților maternali profesioniști. Astfel fiind, în prezența unui contract de muncă cu totul special, problema efectuării concediului de odihnă separat de copilul încredințat în plasament nici nu ar trebui pusă în discuție, prezența copilului încredințat asistentului maternal profesionist pe perioada raporturilor de muncă fiind de esența ( natura ) contractului astfel încheiat.
Având în vedere dispozițiile art.141 din Codul Muncii, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar potrivit alin.2, numai prin excepție este permisă efectuarea concediului de odihnă în anul următor și numai în situații expres prevăzute de lege.
Potrivit art.141 alin.4 din Codul Muncii,compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului de muncă.
În raport de aceste dispoziții legale, efectuarea în natură a concediului de odihnă neefectuat în cursul unui an este permisă cel mai târziu în anul imediat următor. În speță, reclamanții nu au făcut dovada că au solicitat în cursul anului 2006 efectuarea concediului rămas neefectuat în anul 2005 și nici că au solicitat efectuarea în cursul anului 2007 concediul de odihnă rămas neefectuat în anul 2006 și, tot astfel, în anul 2008 concediul pentru 2007.
Nici în ce privește compensația cu bani a concediului de odihnă pe ultimii 3 ani nu este posibilă, în temeiul art.141 alin.4 Codul Muncii, în cauză nefiind îndeplinită condiția încetării contractului individual de muncă.
În cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art.2 din OG nr.29/1995, abrogată implicit prin Legea nr.53/2003 care abrogă Legea nr.6/1992, ordonanța fiind dată în aplicarea acestei legi. Însă, având în vedere dispozițiile art.27 din OUG nr.137/31.08.2000 actualizată, precum și practica judiciară în materie, tribunalul va admite capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru ultimii 3 ani, 2005-2008, pentru neplata indemnizației de concediu, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, va respinge cererea privind acordarea acestor compensații ( echivalentul concediului de odihnă de care vor beneficia reclamanții ) pe viitor până la încetarea contractului individual de muncă, deoarece instanța nu poate dispune pentru viitor.
În ce privește petitul vizând calcularea despăgubirilor solicitate prin includerea sporurilor permanente de 15% pentru încordare psihică foarte ridicată și condiții de muncă deosebite, de 15% pe perioada în care au în plasament sau încredințare cel puțin 2 copii și de 25 % pentru fiecare copil cu handicap, dizabilități, infestați sau bolnavi încredințați ori primiți în plasament, tribunalul urmează a-l respinge ca nedovedit.
În temeiul art.1169 Cod civil, reclamanții prin reprezentantul Sindicatul Pro se cuvenea a preciza cel puțin pentru fiecare asistent maternal profesionist situația în care se încadrează și sporul care se cuvine a fi aplicabil, funcție de această situație. Astfel, nefiind dovedit în nici un mod că reclamanții dețin în plasament cel puțin 2 copii, ori că, copilul încredințat suferă de handicap ori dizabilități, tribunalul va respinge acest petit.
În privința petitului 3 referitor la plata drepturilor salariale către asistenții maternali profesioniști pe perioada 01.03.2006-până în prezent cât și pentru viitor a sumelor de bani pentru nevoi personale cuvenite copiilor și tinerilor ocrotiți de asistenții maternali profesioniști, tribunalul îl va respinge câtă vreme în cauză nu s-au indicat în concret reclamanții care dețin copii și tineri aflați în situația vizată de text.
În privința petitului 4 al acțiunii, tribunalul îl va respinge, pârâta C-S neavând obligația legală de a furniza informații și date privind propria activitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâții.
În recursul declarat de reclamanți, aceștia au solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la alocarea calcularea și plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști, urmare a neefectuării în natură din motive neimputabile acestora a concediului de odihnă, obligarea pârâților la alocarea calcularea și plata retroactivă către asistenții maternali pe perioada 01.03.2006 - prezent și viitor a sumelor de bani pentru nevoi personale.
În motivarea recursului, reclamantul aai nvocat HG 679 și faptul că este interzisă de lege orice convenție sau tranzacție prin care se renunță în tot sau în parte la dreptul la concediul de odihnă.
Recurenții Consiliul județean C S și președintele Consiliului județean C S au solicitat modificarea în tot a sentinței recurate. În motivarea recursului, au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean C S, precum și faptul că nu este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă decât în cazul încetării contractului individual de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1, 305, 306 pct. 2 Cod procedură civilă.
Recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului CSa solicitat casarea sentinței recurate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Cu privire la plata concediului de odihnă neefectuat se constată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în recurs, că reclamanții prin cererea de acordare a concediului de odihnă au menționat că pe perioada concediului copilul rămâne la aceștia. Contractul individual de muncă al asistentului maternal profesionist este un contract atipic, guvernat de HG 679/2003. Astfel art. 10 lit. f din HG 679/2003, stabilește că asistentul maternal profesionist trebuie să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator. Menționarea în cuprinsul cererilor de concediu că pe perioada concediului de odihnă copilul rămâne în familia asistentului maternal, nu reprezintă decât respectarea obligației legale stabilită în sarcina asistentului maternal. Pentru aceste motive, recursurile pârâților sunt întemeiate, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 ind. 9 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata retroactivă către asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului Pro, pe perioada 01.03.2006-prezent și viitor, a sumelor de bani pentru nevoi personale ce se cuveneau copiilor și tinerilor ocrotiți de asistenții maternali profesioniști, astfel: a) 21 lei până în data de 31.12.2007, respectiv 28 lei de la 01.01.2008 pentru copii care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege, b) 31,5 lei până în data de 31.12.2007, respectiv 42 lei de la 01.01.2008 pentru copiii cu handicap, infestați sau bolnavi, sume actualizate cu rata inflației, se constată că acesta a fost respins cu motivarea că acesta nu a fost dovedit, fără a se fi administrat însă probe în acest sens. Sub acest aspect, Curtea constată că pronunțarea asupra unui capăt de cerere fără a se fi administrat probe cu privire la acesta echivalează cu nepronunțarea asupra fondului, hotărârea fiind supusă casării conform art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 pct. 5din Codul d e procedură civilă.
Cum în cauza de față au intervenit atât motive de casare cât și de modificare a sentinței recurate, Curtea în temeiul art. 312 alin 3 teza finală cod procedură civilă, pentru a se asigura o judecată unitară, Curtea va casa sentința recurată și va trimite cauza la rejudecare Tribunalului C
Instanța de rejudecare va administra probe cu privire la numărul copiilor dați în plasament, situația medicală a acestora, precum și orice alte probe rezultate din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Pro și pârâții Consiliul Județean C-S și Președintele Consiliului Județean și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S împotriva sentinței civile nr. 894/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza la rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 25.03.2010
Tehnored /25.03.2010/6 ex/4 com.
Prima instanță: și - Tribunalul C-
Decizia se comunică:
reclamantul Sindicatul Pro
pârâtul Consiliul Județean C-S
pârâtul Președintele Consiliului Județean
pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
