Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2575/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2575
Ședința publică din data de 4 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta - recurentă C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 195 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - recurenți, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților-recurenți și consilier juridic în reprezentarea pârâtei-recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantele părților depun la dosar împuternicire, iar reprezentanta reclamanților-recurenți depune concluzii scrise cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului propriu și respingerea recursului ca neîntemeiat formulat de către pârâtă, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate și respingerea recursului reclamanților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata pentru fiecare reclamant a suplimentărilor salariale cuvenite și neachitate respectiv suma de 5.304 lei compusă din 4.650 lei reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C cuvenite pentru anii 2005-2007 și dobânda aferentă în sumă de 654 lei, la care se adaugă cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ reiese că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Deși contractul colectiv de muncă menține aceste obligații pentru anul 2007, nu a beneficiat de suplimentările salariale de Paști, în sumă de 1850 lei, conform unui salariu brut pe SA pentru acest an, așa cum rezultă din adresa pârâtei nr. 713/2006.
De asemenea, a mai solicitat și plata dobânzii legale calculată la data scadenței și până la data plății efective.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 116 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile solicitate au fost incluse în salariu, astfel că au încetat să mai aibă o identitate distinctă.
S-a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii, arătând că termenul de prescripție este de 6 luni, derogând de la termenul general de 3 ani care se referă la acțiunile care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, iar sumele de bani primite cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C având caracter premial, nu sunt cuprinse în contractul individual de muncă al fiecărui salariat, neintrând în categoria drepturilor salariale.
Tot pe cale de excepție s-a invocat și prematuritatea promovării acțiunii în raport cu prevederile contractuale, deoarece aceste suplimentări nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două sărbători, ori cât timp nu au avut loc negocierile care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Prin sentința civilă nr.195/12.06.2008 a Tribunalului Arad, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant sumele de 850, reprezentând primă Paști 2005; 1.047 lei - Paști 2006 și 927 lei - primă C 2005 și a dobânzii legale începând cu data nașterii dreptului și până la momentul plății, pe seama fiecărui reclamant, respingându-se excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și prematurității.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță, printre alte drepturi salariale, reclamanții sunt beneficiarii primelor de Paști prevăzute la art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2003 care prevede că,cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu".
Coroborând dispozițiile art.168 alin. din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din CCM și în cursul anilor următori, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003.
Salariul de bază mediu calculat de pârâtă prin înscrisul din 5.02.2008 fiind, pentru luna martie 2007, 1260 lei, instanța a acordat această sumă, ci nu suma solicitată de reclamanți, nevalorificând salariul mediu brut pe societate, întrucât această categorie salarială nu a fost avută în vedere de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SA B și reclamanții.
Recursul pârâtei a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, reglementarea acestora găsindu-se la Capitolul VI din CCM, intitulat,PROTECȚIA SOCIALĂ A SALARIȚILOR ȘI ALTE DREPTURI", care conțin norme privind acordarea unor drepturi fără caracter periodic, tinzând spre rezolvarea unor aspecte de ordin social, în strânsă legătură cu persoana salariatului și familia sa.
Dacă aceste prime ar fi fost drepturi salariale, ar fi fost cuprinse în Capitolul V din CCM, intitulat,Salarizarea", ori având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de,salariu", dedusă din normele CCM, se impune concluzia că primele de C și de Paști solicitate prin acțiune, nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic. Mai mult, și în CCM la nivel în versiunea 2008, dispozițiile art. 168 se regăsesc reglementate în același capitol, Capitolul VI. De asemenea, s-a convenit cu Sindicatul ca acestea să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce a căpătat o formă juridică obligatorie în art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă și pentru anii la care se referă acțiunea promovată de reclamant, situație confirmată și de versiunea art. 168 din CCM din anul 2008.
- având în vedere că primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de,salariu", dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept instanța de fond pronunțând o hotărâre nelegală, prin respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în baza art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
- instanța a respins în mod greșit "excepția prematurității acțiunii" fiind de principiu în opinia recurentei că salariații nu beneficiază din oficiu de plata drepturilor suplimentare salariale de C și de Paști, ci ca urmare a "negocierilor purtate", ori motivul pentru care aceste negocieri nu au mai avut loc este acela că, după cum s-a stabilit de către Comisia Paritară formată din reprezentanții Sindicatului și ai Patronatului, primele de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
- s-a înființat o Comisie paritară pentru rezolvarea amiabilă a "eventualelor diferende rezultate din interpretarea și aplicarea" Contractul colectiv de muncă, ale cărei decizii, de asemenea nu au fost avute în vedere de instanță, la rezolvarea litigiului prin sentința recurată, instanța de fond nerecunoscând caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007.
- au fost acordate greșit sumele solicitate - calculate la nivelul salariului mediu brut la nivel de unitate, făcându-se în acest fel interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Codului Muncii privitoare la noțiunile de salariu de bază mediu și de salariu brut, care nu sunt identice.
În recursul declarat, reclamanții au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea acțiunii pentru sumele solicitate prin acțiunea inițială, suma de 11.231 lei compusă din 10.350 lei reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C cuvenite pentru anii 2005-2007și dobânda legală de 881 lei, la care se adaugă cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Au arătat recurenții că salariul brut pe SA a fost de 1850 lei pentru anul 2006, aplicabil și pentru anul 2007, fapt rezultat din adresa pârâtei nr. 713/2006, anexată la acțiunea inițială, apreciind că drepturile salariaților se datorează conform sumelor trecute în adresă.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este întemeiat recursul reclamanților și nefondat recusul pârâtei, pentru considerentele de mai jos.
Referitor la excepțiile invocate, dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de 3 ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit. Susținerile recurentei că primele de Paști solicitate prin acțiune, nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, nu pot fi reținute, având în vedere chiar sensul noțiunii de,suplimentare a drepturilor salariale",încercându-se a se da o interpretare per a contrario noțiunii de salariu.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă, fiind de esența executării acestuia și pretinzând drepturi de natură salarială, reclamanta nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă.
Nu există nicio dispoziție legală care să facă trimitere la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și nicio prevedere în contractul colectiv de muncă în același sens.
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a da eficiență sau a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă (art. 168 alin. 1) nu poate fi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune așa cum pretinde pârâta.
Referitor la motivele de recurs invocate, privind interpretarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă, se va constata că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate și pe anii următori.
Astfel, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 încheiat între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ prevede:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 dispune că:,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii următori se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Referitor la această situație, prin adresa nr. 3793/2007, Comisia Paritară s-a pronunțat asupra includerii în salariul de bază a primelor aferente anilor 2004-2007 abia la 31 august 2007 încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective de muncă deja executate, prin reinterpretarea clauzelor art. 168, în contradicție cu textul neechivoc al prevederii contractuale supusă analizei.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
În ce privește cuantificarea pretențiilor, greșit s-a stabilit la salariul de bază mediu, ignorându-se adresa nr. 713/2006 care emană de la aceeași unitate, referitoare la cuantumul salariilor medii brute pe perioada de referință, fiind o problemă de executare modul de calcul al contribuției pentru asigurări sociale.
De fapt, suma menționată în adresa pârâtei nr. 713/15.05.2006, reprezentând salariile medii brute pe reprezintă salariile medii de bază conform CCM.
Este așadar întemeiat motivul de recurs vizând stabilirea pretențiilor la salariul mediu brut, prin raportare la conținutul adreselor emise de angajator chiar din perioada nașterii drepturilor salariale datorate și care atestă salariul mediu brut în cadrul acestei unități.
De vreme ce suplimentele salariale au avut drept bază de calcul salariul mediu brut pe unitate pe fiecare an în parte, este firesc ca și aceste suplimentări salariale, astfel cuantificate, să fie supuse impozitării.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, urmând ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să fie admis recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 195 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții-recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 195 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Obligă pârâta-recurentă să plătească fiecărui reclamant-recurent suma de 4.650 lei, cu titlu de drepturi salariale neachitate pe anii 2005 și 2006, constând din suplimentări ale drepturilor salariale cuvenite reclamanților cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /31.10.2008
Tehnored.: M/ 2 ex./10.11.2008
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Florin Dogaru, Ioan Jivan
