Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 26/
Ședința publică din 8 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului S și Consiliul Local S, cu sediul în S, P-ța -, nr. 7, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1530 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1530 din 15 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului S, a Consiliului local al municipiului S și a Inspectoratului Școlar Județean M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr. 2 S, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului S, Consiliul local al municipiului S, obligând în solidar pârâții la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 10 aprilie 2005 - 10 aprilie 2008, urmând ca aceste despăgubiri să fie actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective a debitului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin. 1 și art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă în cauză conform dispozițiile art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale HG nr. 223/2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadre didactice cuprinse în tranșa de vechime în învățământ de 30 -35 ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
În primul rând, potrivit art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art. 10 din Legea nr. 154/1997 nu a abrogat dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr. 154/1997 nu au nici o relevanță, deoarece prin art. 5 și art. 6 din nr.OUG 8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse la Legea nr. 128/1997, iar nu în funcție de prevederilor Legii nr. 154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr.2 a (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului S și Consiliul Local al municipiului S și au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M în numele membrilor de sindicat, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 39 alin. 1 din Hotărârea nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ se prezintă autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale, iar potrivit art. 8 lit. e din același act normativ, elaborarea proiectului de buget al unității de învățământ incumbă directorului unității de învățământ care este direct răspunzător de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ. În aceste condiții, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți ar fi absurdă atâta timp cât aceste drepturi salariale se ca urmare a unui raport de muncă care nu există între cadrul didactic și recurenții pârâți, ci între cadrul didactic și unitatea de învățământ.
S-a mai susținut că datorită faptului că unitățile de învățământ preuniversitar de stat, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 funcționează ce unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Maf ost greșit îndreptată împotriva Primarului municipiului S și a Consiliului Local al municipiului
S-a apreciat că pentru o justă și temeinică soluționare a cauzei trebuie citat în cauză Ministerul Finanțelor Publice, ca și persoană cu calitate procesuală pasivă, calitate care se justifică și prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 288/2003.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă între reclamantă și pârâții recurenți nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001, cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamantă a plății diferențelor salariale obținute de aceasta prin hotărârea judecătorească supusă examinării.
Prin urmare, primarul municipiului S și Consiliul Local al municipiului S au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată întrucât au atribuții legate de finanțarea învățământului preuniversitar, neavând relevanță că reclamanții, reprezentați de sindicat nu au raporturi juridice de muncă cu aceștia.
Față de cele ce preced, întrucât în cauză nu se regăsesc motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nu sunt incidente motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului S și Consiliul Local S, cu sediul în S, P-ța -, nr. 7, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1530 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-4.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
