Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2667/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2667/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 73 din 15 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată - SA B, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat și reprezentanta pârâtei intimate, avocat, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, Curtea Constituțională a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii invocată de pârâta intimată - SA.
De asemenea, se constată că la data de 09 noiembrie 2009, prin registratura instanței, reclamanții recurenți au depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate - 480 lei pentru aprovizionarea de toamnă, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar și prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond corect a reținut că acțiunea reclamanților este prescrisă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 15.01.2009, prin sentința civilă nr. 73/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâtă.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta - SA, ca urmare a admiterii excepției.
S-a reținut că, potrivit prevederilor art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în formă fixă și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Acest adaos reprezintă un venit reglementat ca protecție socială și nu este un drept salarial rezultat dintr-un contract individual de muncă.
Conform prevederilor art.283 lit. e din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă.
În speță, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în octombrie 2005 și cererea de chemare în judecată este formulată la data de 30.09.2008.
Așa fiind, a fost admisă excepția prescripției extinctive invocată de către pârâtă, fiind respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților.
Excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă a fost respinsă, deoarece contractul colectiv de muncă la nivel de ramură produce efecte față de toți salariații de la toți angajatorii din ramură.
În termen legal, reclamanții, au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinței atacate, în sensul acordării drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă prevăzută de art. 176 CCM/ramură în cuantum de 410 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului reclamanții arată că prin art. 176 CCM la nivelul ramurii se prevede: "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Consideră că raportat la textul menționat și la natura de drepturi salariale a sumelor solicitate, devin incidente prevederile art. 283 lit. c) din Codul muncii, referitoare la termenul de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei, se subliniază că solicitarea acordării drepturilor salariale menționate este fondată, aspect confirmat prin mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în aceeași materie.
In conformitate cu prevederile art. 274 proc civ, solicita obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecata in fond si recurs.
Prin întâmpinarea depusă, societatea intimată a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dreptul pretins de reclamanți și reglementat în capitolul referitor la protecția socială a salariatului din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este supus termenului de prescripție de 6 luni, conform art.281 alin.1 lit. e Codul muncii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active motivată de inexistența dreptului subiectiv pretins de reclamanți, sens în care s-a arătat că absența negocierilor patronat sindicat cu privire la cuantumul acestui drept dovedește includerea sa în salariul de bată.
Intimata a invocat ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe, apreciind că art. 298 alin.2 ultima teză Codul muncii nu a abrogat art. 72 din Legea nr. 168/1999, care stabilește competența de soluționarea a conflictelor de drepturi în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
În acest sens, pârâta a apreciat că abrogarea implicită nu este posibilă în raport de dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000.
Trecând la soluționarea cauzei deduse judecății, prin prisma documentației de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea găsește recursul întemeiat,pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de ordine publică invocat de către societatea intimată privitor la competența teritorială, Curtea constată că art. 72 din Legea nr. 168/1999 a fost abrogat implicit prin art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, coroborat cu art. 284 alin. 2 din același act normativ.
În acest sens, Curtea observă că deși Codul muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde și norme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și III din Titlul XII, ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare deoarece tratează strict aceleași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea, se reține că art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, " În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă nu s-ar accepta susținerile recurenților, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, acesta fiind un termen general față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Curtea notează că, întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în 30.09.2008 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2006, 2007, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției invocate de pârâtă.
Concluzionând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 al.1,5 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va casa în parte hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Reținând că, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură produce efecte față de toți salariații de la toți angajatorii din ramură, se apreciază că în mod judicios prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, astfel că va menține această dispoziție din sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 73 din 15.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Menține dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
în
Semnează președintele instanței
GREFIER
- -
Red.DG/dact.MM
14ex./21.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
