Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2684/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2684
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâta - SA- GRUP, împotriva sentinței nr. 1423 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, C, -, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă - SA- GRUP, reprezentată de Avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind recurenții reclamanți si intimații reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta pârâtă,a arătat că înțelege să renunțe la cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2) ultima liniuță din Legea 53/2003 Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin 1 din Constituția României revizuită, precum și la cererea prin care invocă necompetența teritorială a Curții de Apel Craiova, a depus în acest sens cerere scrisă.
Curtea a luat act de cererea de renunțare formulată de recurenta pârâtă prin apărător, avocat, după care, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la recursul declarat de reclamanții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că la data de 03 decembrie 2007, petenții, -, - soție supraviețuitoare, -, C - soție supraviețuitoare, -, G, G, G, HG, - soție supraviețuitoare, au formulat cerere de chemare în judecată pârâtei - B solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate, respectiv primele de Paști și C pe perioada 2004 - 2007, actualizate, acordarea dobânzilor legale și cheltuieli de judecată.
În motivare petentii au precizat că în calitate de salariati ai pârâtei trebuiau să beneficieze în conformitate cu prevederile CCM, art.168, de o majorare a drepturilor salariale în cuantumul unui salariu de bază mediu la nivelul SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și Au mai arătat petentii că aceste drepturi nu au fost acordate deși doar pentru anul 2003 existat precizarea că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar ulterior, în anii 2004-2007, prevederile art.168 din CCM s-au menținut fără această mențiune astfel încât refuzul acordării drepturilor suplimentare de Paști și C este nejustificat.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit. e Cm și excepția prematurității promovării acțiunii deoarece drepturile solicitate nu se acordau automat ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar fi trebuit să aibă loc cu 15 zile înaintea evenimentului (Paști, C).
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată motivat de faptul că voința părților, exprimată și prin interpretarea oferită de către Comisia Paritară, a fost în sensul că atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori suplimentările salariale prevăzute de art.168 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților. În susținere au mai fost depuse la dosar CCM pe anii 2004-2007, decizia comisiei paritare nr. 3793/2007, nota comisiei paritare nr. 5140/2007, sentințe civile, proces-verbal centralizator pentru perioada 01.03-06.05/2005.
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr.1423 din 25 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâta - SA - GRUP SA la plata sumelor ce reprezintă prime de Paști și C către reclamanți pe perioada 2004 - 2007, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective, după cum urmează:: = 2876,03, =2876,3, = 6525,88, = 2876,03, = 2886,03, = 6066,94, = 2876,03, = 6525,88, =6525,88, = 6525,88, = 0 lei, = 2876,03, = 6525,88, = 10.532,11, -= 2876,03, = 6525,88, = 2876,03, = 2876,03, = 4465,17, = 6525,88, = 1876,03, = 2876,03, - soție supraviețuitoare= 2876,03, = 6525,88, =1876,03, = 6525,88, -= 2876,03, = 2876,03, = 2020,44, = 10532,11, C - soție supraviețuitoare= 2876,03, -= 6525,88, G= 2876,03, = 10532,11, =10532,11,= 10532,11, = 0, = 6525,88, G= 2876,03, = 2876,03, G= 0, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 6525,88, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 6525,88, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 10532,11, = 2876,03, = 2876,03, = 8546,32, = 1208,63, = 0, = 2876,03, = 6525,88, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, =6525,88, =6525,88, =6525,88, =2876,03, = 2876,03, = 2876,03, =2876,03, HG=2876,03, - soție supraviețuitoare= 6525,88, = 2876,03, =2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03, = 2876,03.
fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 13.950 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune s-a avut în vedere faptul că drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială și instanța a apreciat că prescripția dreptului material la acțiune, atunci când obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate indiferent de izvorul acestor drepturi(art. 283 alin 1 lit. c CM) este de trei ani, termen care curge de la data neacordării acestor drepturi, situație în care instanța a respins această excepție ca neîntemeiată.
S-a mai reținut că prin actul adițional la CCM pe anul 2003, reprezentanții pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și de Paști. Pentru anii următori în actele adiționale la. dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin 2 din CCM a fost reiterată motiv pentru care petentul a considerat că doar pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, iar pentru anii următori acestea i se cuvin separat.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că voința părților semnatare CCM și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de petent, deoarece din nota asupra precizării situației primelor reglementate de art. 168 din CCM, comisia paritară întrunită în baza art. 9 și 10 din CCM, în vederea adoptării unei abordări unitare a acestor dispoziții, a statuat că începând cu anul 2003 primele de C și Paști au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților. Această situație urma să se mențină până la momentul când părțile vor conveni în mod expres altfel. În speță nu s-a făcut dovada unei asemenea negocieri care să prevadă o altă situație decât cea convenită în anul 2003.
Astfel, ulterior acestui an negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu. O susținere contrară nu a fost probată atâta timp cât din adresele nr 5190/04.09.2007 și 3793/18.06.2007 emise de pârâtă a rezultat că salariul de bază mediu pe societate a crescut în fiecare an. Din aceste adrese reiese cu certitudine că anual aveau loc negocieri cu privire la drepturile salariale, iar cu privire la drepturile solicitate de petent, unanim s-a înțeles că acestea erau cuprinse în salariul de bază. Mai mult decât atât adresele invocate și nota comisiei paritare din 31.08.2007 nu au rol constitutiv de drepturi, ci doar de clarificare a unei situații ivite în anul 2007 cu privire la interpretarea clauzelor CCM pe anii 2004-2007.
Față de cele de mai sus instanța a respins excepția prematurității formulării cererii.
Pe fondul cauzei, având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța omologat raportul de expertiză și a obligat pârâta la plata sumelor reprezentând prime de Paște și C către reclamanți pe perioada 2004 - 2007 în sumă brută conform raportului de expertiză actualizate la data plății efective.
S- respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, având în vedere că sumele respective vor fi actualizate la data plății efective.
Împotriva sentinței, la data de 23 octombrie 2008 și respectiv 17 noiembrie 2008, declarat recurs pârâta - SA - GRUP și reclamanții, și.criticând- ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, depuse pe aceeași dată, recurenta - SA invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Nota respectivă nu face decât să constate că sumele cerute de salariați au fost incluse în salariul de bază al acestora, edificatoare fiind în acest sens adresa nr. 29119/12.11.2007 care face dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
De asemenea, a mai arătat recurenta, dacă aceste drepturi nu ar mai fi fost acordate după 2003, acest fapt ar fi apărut în carnetul de muncă al salariaților.
Recurenta a solicitat în dovedirea celor invocate efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă salariul mediu pe a crescut după 2003, cum se explică această creștere, și ce drepturi au încasat salariații în fiecare lună.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Reclamantul M, prin motivele de recurs depuse pe data de 29 octombrie 2008 critica hotărârea primei instanțe num ai în ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești ce i-au fost acordate, susținând că trebuia să i se acorde suma de 8.546,31 lei și nu suma de 2.020,44 lei, în condițiile în care numitului, care s- angajat pe data de 01 iulie 2001 și a încetat activitatea pe data de 03 iunie 2007, la fel ca și recurentul, a beneficiat de sumă mai mare.
Reclamanții și, prin motivele de recurs depuse pe data de 17 noiembrie 2008, au critica hotărârea primei instanțe în sensul că trebuia să lise acorde suma de 2.876,03 lei și nu de 1.876,03 lei, susținând că poate fi vorba de o eroare de dactilografiere.
Reclamantul, prin motivele de recurs depuse pe data de 28 noiembrie 2008, criticat hotărârea primei instanțe, susținându-se că în mod greșit s-a respins acțiunea în ceea ce-l privește, în condițiile în care s-a admis acțiunea față de toți ceilalți reclamanți care au lucrat în aceeași perioadă cu el la aceeași societate comercială pârâtă.
Recursul reclamantul este nefondat și se va respinge în condițiile în care suma ce i-a fost acordată prin dispozitivul hotărârii, reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști perioada 2005-2007 și cele de C pe perioada 2005,2006.s-a întemeiat pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, care nu a fost contestat de către recurent, expertul contabil calculând aceste drepturi salariale la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, avându-se în vedere mențiunile din cartea de muncă și celelalte înscrisuri depuse la dosar, fiind irelevantă împrejurarea că alți reclamanți au beneficiat de aceste drepturi salariale într-un cuantum mai mare, aceste drepturi neputând fi identice la toți salariații.
Este nefondat și recursul reclamanților și, aceștia susținând că este vorba de o eroare materială, de o greșeală de dactilografiere, suma ce li se cuvine fiind de 2.876,03 lei și nu de 1.876,03 lei, însă aspectul respectiv poate fi soluționat pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială, potrivit dispozițiilor art. 281 cod procedură civilă.
Recursul reclamantului este, de asemenea, nefondat, în mod întemeiat prima instanță respingând cererea față de acesta, în condițiile în care expertul contabil nu a putut calcula drepturile bănești la un număr de4 reclamanți, printre care și recurentul, în condițiile în care copiile de pe cărțile de muncă sunt incomplete, neputându-se evidenția data angajării, precum și data încetării raporturilor de muncă, iar pe de altă parte, nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Analizând recursul formulat de pârâta - SA, instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul Muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Fiind vorba deci de drepturi salariale,termenul de prescripție este cel de 3 ani, critica recurentei sub acest aspect fiind astfel nefondată.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003, nefiind stipulată o clauză în acest sens în CCM.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Cât privește expertiza contabilă cerută de către recurentă, potrivit art. 305 cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la încheiere dezbaterilor, astfel că o asemenea cerere nu poate fi primită.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și pârâta - SA- GRUP, împotriva sentinței nr. 1423 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, C, -, G, G, G, .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/26.05.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Ioana Moțățăianu
