Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2699/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2699
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
******************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulat de reclamanta, și pârâtul CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE D, împotriva sentinței nr. 838 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamanta asistată de avocat, recurenta reclamantă, intimații reclamanți, reprezentați de avocat, lipsind recurenta pârâta CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentele reclamante și, a susținut oral motivele de recurs invocate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursurilor, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului la plata sporului de fidelitate în cuantum de 15% din salariu de bază, în conformitate cu prevederile art. 45 lit. F din Contractul colectiv de muncă nr. 197/08.02.2006 de la data 08.02.2006 până la data pronunțării hotărârii.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE D, a pus concluzii de respingere ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civ. 838/3 martie 2009 admis acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul în jud. D și cu domiciliul ales în C,-, în contradictoriu cu pârâtul CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE D, cu sediul în C,-.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul în jud. D și cu domiciliul ales în C,-.
A obligat pârâtul să achite reclamanților, și sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 08.02.2006 până la 06.03.2009, iar pentru ul - începând cu data de 01.03.2006 până la data de 06.03.2009.
A obligat pârâta la câte 200 lei cheltuieli de judecată către fiecare din reclamanții, și.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții și.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că reclamanții sunt salariații unității pârâte cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
Conform mențiunilor din carnetul său de muncă reclamanta și-a început activitatea în cadrul unității pârâte la data de 01.01.1991. La data de 31.12.2002 contractul său individual de muncă a încetat, fiind reangajată în unitate la data de 20.01.2003.
Inițial, reclamanta s-a angajat la unitatea pârâtă la data de 01.05.1990. În data de 07.01.2002 încetează raporturile de muncă și, după ce beneficiază o perioadă de indemnizație de șomaj se angajează tot într-o instituție de cultură, la data de 07.05.2002. Ulterior, la data de 28.10.2002, reclamanta se reangajează în cadrul unității pârâte, fără a mai întrerupe activitatea.
Reclamanții, și sunt salariați ai unității de cultură pârâtă, cu o vechime de peste 10 ani, fiind angajați anterior anului 1996.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, cu nr. 197 / 08.02.2006, "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, salariații pârâtei ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși, așa cum s-a reținut, reclamanții, și îndeplineau condițiile art. 45 lit. f, având în vedere că aveau 10 ani vechime neîntreruptă într-o instituție de cultură, totuși pârâtul angajator nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă". De altfel si dreptul intern garantează aceleași drepturi pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, in art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii, potrivit căruia " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național". În plus potrivit art. 3 alin 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
De asemenea, pârâta a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
În acest fel, s-a produs celor patru reclamanți un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă 08.02.2006, respectiv 01.03.2006 ( pentru reclamantul ) raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale.
În ceea ce le privește pe reclamantele și instanța constată că acestea nu îndeplinesc, cumulativ, condițiile cerute de art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură, respectiv nu au o vechime în muncă neîntreruptă în cadrul unei instituții de cultură. Așa cum s-a reținut din actele depuse în cauză (carnet de muncă) reclamantele au întrerupt raporturile de muncă angajate cu pârâta ca urmare încetării contractului individual de muncă, având la momentul promovării prezentei acțiuni o vechime în muncă, neîntreruptă, de aproximativ 6 ani.
Instanța de fond a admis cererea așa cum a fost formulată de reclamanții, și și va obliga pârâta să plătească acestora sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la data de 08.02.2006 până la data pronunțării hotărârii și va respinge cererea formulată de reclamantele și, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, separat, reclamantele și, precum și pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Reclamantele, au criticat, în esență, respingerea acțiunii acestora, arătând că deși au făcut dovezi cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă,în ramura de cultură, prima instanță au ignorat aceste dovezi.
Astfel, recurenta reclamantă, arată că pe perioada reținută de instanță ca având vechime neîntreruptă în muncă, a avut totuși o convenție civilă care întregește perioada pentru a beneficia de sporul de fidelitate, iar reclamanta, arată că instanța nu a observat faptul ca a desfășurat activitate neîntreruptă în ramura de cultură, reținând eronat că au fost întrerupte raporturile de muncă fără a observa că este beneficiara unei hotărâri judecătorești de reintegrare în muncă.
Pârâtul a criticat sentința în sensul că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească acest spor, deoarece CCM 2006-2008 nu le este aplicabil dat fiind faptul că instituția pârâtă este subordonată administrativ și financiar Consiliului Județean D care este ordonatorul principal de credite și chiar dacă activitatea desfășurată este culturală, instituția face parte din organele administrației publice.
De asemenea, arată recurentul-pârât că sporul dispozițiile invocate de pârâți nu pot retroactiva și să se aplice perioadelor anterioare, reclamanții fiind, cu toții, angajați înainte de semnarea Contractului Colectiv de Muncă.
Analizând criticile invocate în raport de actele și lucrările dosarului,văzând dispozițiile art. 3041și art. 304 pct 8 și 9 din pr. civilă, recursurile pârâtului și al reclamantei, nu sunt fondate, iar recursul reclamantei este fondat, din următoarele considerente:
Cât privește recursul reclamantei, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta nu a făcut dovada unei vechimi de 10 ani în ramura de cultură, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile art. 45 lit f din CCM aplicabil la nivel de ramură. Din Cartea de muncă a reclamantei se observă ca la sfârșitul anului 2003 are o întrerupere a perioadei care nu poate fi acoperită prin existența unei convenții civile, aceasta neputând înlocui un contract individual de muncă.
Criticile formulate de recurentul-pârât nu sunt întemeiate, deoarece egocierea salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă, în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimatii - reclamanti sun salariatii pârâtului - recurent conform cartilor de muncă depuse la dosar, prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În același sens dispozițiile art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevăd producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților, față de care s-a admis acțiunea, li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor, penntru reclamanții, și -, iar pentru reclamantul, începând cu 01.03. 2006.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, "Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți de a li se acorda sporul de fidelitate, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
În ceea ce privește susținerea formulată de către recurenta - pârâtă, în sensul că ordonatorul de credite este Consiliul Județen D, căreia pârâta i se subordonează, se constată că nu influențează situația de fapt și de drept reținută de către prima instanță, întrucât aceasta desfășoară o activitate în ramura de cultură, Contractul Colectiv de Muncă analizat, fiindu-i aplicabil.
Recursul pârâtei este fondat întrucât aceasta dovedește că are o vechime neîntreruptă de 10 ani în ramura "cultură" deoarece, deși la 07. 01. 2002 i s-a desfăcut contractul de muncă (poz. 52 din Cartea de muncă, fil 39, dos. fond), prin dec. nr. 1384/11.07.2002 dată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă datată 07. 01. 2002 care s-a operat în cartea de muncă și s-a dispus reîncadrarea și plata drepturilor bănești cuvenite, reîncadrare operată în carnetul de muncă la poz.62(fil.40, dos. fond).
În considerarea celor expuse, conform art. 312 alin 1 pr. civilă, recursurile pârâtului și ale reclamantei vor fi respinse, iar recursul reclamantei va fi admis, urmând a se modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâtul să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu 08.02. 2006până la data de 26 nov. 20098.
În conformitate cu disp.art. 274 pr. civilă, recurentul-pârât va fi obligat să achite intimaților-reclamanți câte 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Restul dispozițiilor sentinței civile vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE D, împotriva sentinței nr. 838 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții,.
Respinge recursul reclamantei, împotriva sentinței nr. 838 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Admite recursul reclamantei împotriva sentinței nr. 838 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința si obligă pârâtul sa-i achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu 8.02.2006 până la 26.11.2009.
Obligă recurentul-pârât CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE D, la cate 200 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 838 din 3 martie 2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. Fl. -
2 ex/ 17 dec. 2009
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
