Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2796/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2796
Ședința publică din data de 06 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.5030/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Complexul Energetic, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul reclamant depunând împuternicirea avocațială și chitanță onorariu, avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură s-au depus de recurenta pârâtă concluzii scrise, după care, avocat depune întâmpinare și hotărârea nr.1 a comisiei paritare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 5030/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.11122/95/200 s-a respins excepția inadmisibilității, prescripției parțiale a acțiunii și a lipsei calității de reprezentant al Sindicatului, invocate de intimata Complexul Energetic
S-a admis acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de petenta Sindicatului în numele și pentru membri de sindicat -, și în contradictoriu cu intimata Complexul Energetic
S-a dispus obligarea intimatei să plătească membrilor de sindicat ai petentei -, și drepturile bănești reprezentând prima de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motivul că CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamanții nu au promovat pe durata valabilității acestuia o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură, nu poate fi reținută, deoarece s-ar încălca dispozițiile art.5 civ și ar reprezenta o denegare de justiție, s-ar încălca libertatea dreptului de acces la justiție, nefiind vorba de nici o retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiuluitempus regit actum
Cu privire la excepția prescripției parțiale a acțiunii, instanța de fond a considerat-o nefondată, urmând aor espinge în raport de art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătește,de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu".
S-a reținut că prevederea nu este imperativă, dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Excepția lipsei calității de reprezentant al sindicatului s-a constatat, de asemenea, nefondată în raport de sentința nr.- a Judecătoriei Tg. J prin care s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile de reprezentativitate ale Sindicatul și față de adeverințele depuse la dosar din care rezultă apartenența salariaților la sindicatul reclamant.
Pe fondul cauzei, s- constat că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din care prevăd că toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
S-a mai constat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art. 123 din CCM la nivel de ramură pe anii2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 și, în consecință, instanța a reținut, conform dispozițiilor art. 24, că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu s-a reținut afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Complexul Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs aceasta susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii întrucât Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 2005-2006-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Consideră că acțiunea este inadmisibilă în raport de prevederile art.283 lit.e din Codul muncii care dispune că "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. În speță nu a fost executată clauza inserată la art.123 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005-2007, fiind astfel incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul muncii.
Ca prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nu s-au stabilit clauze la nivel de unitate.
Prin urmare, neexistând o clauză expresă în contractele colective la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 referitoare la prima de vacanță pârâta nu poate fi obligata la ceea ce nu și-a asumat, în sens contrar s-ar încălca principiul libertății de voință care presupune o libertate a părților în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind prescripția parțială a acțiunii pe anul 2005 întrucât conform art.124 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anul 2000, prelungit prin acte adiționale până în anul 2006 "indemnizația de concediu și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului înainte de plecarea în concediu".
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", ori, reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă integral aferent anului 2005, astfel încât dreptul lor la acțiune s-a născut la data intrării în concediu iar acțiunea introductivă în instanță s-a depus în luna august 2008.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contract colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe langa indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel incat acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Potrivit art. 283( 1) Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Cu privire la excepțiile puse in discuție, Curtea retine următoarele:
Prima de concediu, alături de indemnizația de concediu, face parte din noțiunea larga a drepturilor salariale, contraprestație a obligației de munca asumata si executata de către salariat.
Astfel, invocarea de către unitate a prevederilor art. 283 alin.1(e) din Codul muncii este neîntemeiata, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 283 alin. 1(c) Codul muncii.
In ceea ce privește, inadmisibilitatea acțiunii motivata pe faptul ieșirii din vigoare a dispozițiilor contractului colectiv de munca, Curtea retine ca dreptul reclamanților la prima de vacanta a luat naștere in patrimoniul acestora in momentul in care contractul era in vigoare, încetarea existentei acestuia neavând consecința asupra efectelor ce s-au produs in perioada in care era in vigoare.
Dreptul de creanța născut in temeiul contractului continua sa existe si ulterior expirării perioadei de valabilitate a acestuia.
Ca atare si aceasta excepție este neîntemeiata.
Cu privire la modalitatea de soluționare excepției prescripției parțiale a acțiunii pentru anul 2005, Curtea retine că, în mod corect a fost respinsă această excepție, reținându-se că, din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei:
Apărarea unitații recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unitatilor ce desfasoara activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.5030/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Complexul Energetic, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./2 ex./5 iunie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
