Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2838/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2022/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2838/
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.572/25.01.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24638/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, TA-, -, -, și intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.572/25.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea și cererile de intervenție, formulate de reclamanții, a, Ta-icoleta, și intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ la plata către reclamanți și intervenienți a primelor de vacanță pentru anii 2005-2006, actualizat cu indicele de inflație la data plății; a respins acțiunea față de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților și intervenienților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a, Ministerului Economiei și Finanțelor, că prevederile nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea, art.2 alin.2 din acest act normativ stabilesc că are funcția de reglementare și sinteză prin elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar realizării obiectivelor strategice în domeniul finanțelor publice, elaborând și implementând politica bugetara și fiscala a Guvernului, administrând veniturile statului, cu control financiar public intern. Art.3 litera a) pct.6 prevede că analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare/administrare a fondurilor și patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere și aprobare proiecte de acte normative care să conducă la îmbunătățirea procesului de programare și execuție bugetară. Mai departe, pct.13 din același articol stabilește că aprobă prin delegare de competențe anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare-atribuție care urmează să o exercite și în ceea ce privește rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezultate din situația de discriminare. Astfel, a reținut că pârâtul are un rol decisiv - stabilit prin propria lege de organizare și funcționare - cu privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare, delegarea sa de competență urmând să acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, în speță, Ministerul Public. În art.4 din același act normativ se mai arata că, în exercitarea atribuțiilor sale colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice și celelalte organisme în vederea realizării obiectivelor strategice bugetare.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, așa cum a fost completată prin OG nr.83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea dispoziției menționate a fost suspendată prin art. 3 alin.2 din OUG nr.33/2001 până la data de 01.01.2002, iar prin art. 12 alin.4 din Legea nr. 743/2001, până la data de 13.12.2002.
Art. 10 alin. 3 din Legea nr.631/2002 dispune suspendarea aplicării până la data de 13.12.2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr.507/2003 dispune suspendarea acordării primelor de concediu până la data de 31.12.2004, iar art.9 alin. 7 din Legea nr.511/2004, până la 31.12.2005.
Art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în ceea ce privește dreptul magistraților la prima de concediu, prin OUG nr. 177/2002, drepturile personalului auxiliar fiind reglementate în continuare prin această lege.
Art. 56 si art. 64 din Legea nr. 24/2000 republicata privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, după intrarea in vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea iar aplicarea unui act normativ poate fi suspendata numai în cazuri speciale, printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea duratei suspendării, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintrând de drept în vigoare.
Din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, Tribunalul a reținut, pe de o parte că, față de formularea textului de lege în sensul că dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia iar, pe de alta parte, că nu poate duce la suprimarea definitiva a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
În acest context, instanța a apreciat că suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 până la data de 31.12.2005 nu echivalează cu abrogarea acestor din urmă prevederi legale și că efectul dispozițiilor art. 3 alin. 2 din OUG nr. 33/2001 și al art. 32 din Legea nr. 343/200, art. 13 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 9 alin. 7 din Legea nr.511/2004, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu și al executării obligației corelative acestor drepturi.
Intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a marcat momentul încetării efectelor suspendării aplicării dispozițiilor privind prima de concediu doar pentru magistrați.
Această interpretare a fost dată și de Decizia nr. XXIII/l2.12.2005 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr. - în soluționarea recursului în interesul legii, pe care instanța a avut-o în vedere în considerarea dispozițiilor art. 329 alin. 3. pr. civ.
Prin această decizie s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411din Legea nr. 50/199 înlăturând sintagma "personalul auxiliar", prin încheierea de îndreptare a erorii materiale publicată în Monitorul Oficial din 3 decembrie 2007. Pentru a se pronunța astfel, ÎCCJ a reținut că "de la 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Acest drept nu a fost suprimat însă în cazul personalului auxiliar, la încetarea suspendării dispozițiilor art.9 alin. 7 din Legea nr.511/2004, aceasta categorie profesională fiind îndreptățită la încasarea primei de vacanță.
Plata acestor drepturi bănești se va face actualizat cu indicele de inflație, la zi, potrivit art. 1084 Cod civil. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune ci ca o echilibrare a valorii pe care sunt îndreptățiți să o pretindă reclamanții pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpăr sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație aplicabil pentru întreaga perioadă când aceste drepturi au fost nesocotite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ.
Recurentul consideră că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și arată că pronunțarea unei hotărâri prin care MEF să fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune recurentul în imposibilitatea punerii în executare a hotărâri.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 500/2002, în conformitate cu care Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu până la 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Responsabilitatea recurentului se limitează la faza de proiect bugetar.
Ministerului Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de guvern.
În temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ. recurentul reiterează excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, pentru aceleași motive invocate și la judecata în primă instanță a cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041. pr. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești când a soluționat cererile prin care fost investită, față de principiul accesului liber la justiție, potrivit căruia orice cetățean se poate adresa instanțelor judecătorești în temeiul normelor legale.
Referitor la celălalt motiv de recurs, Curtea reține că în mod corect a soluționat tribunalul excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a MEF, față de dispozițiile art. 60. pr. civ. conform cărora orice parte poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Curtea mai reține că, potrivit prevederilor HG nr. 386/2007 MEF are funcția de reglementare și sinteză prin elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar realizării obiectivelor strategice în domeniul finanțelor publice, elaborând politica bugetară și fiscală a Guvernului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.572/25.01.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24638/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, TA-, -, -, și intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
a
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-28.05.2009
Jud. fond: DALINA
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
