Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local Sânnicolau M, împotriva Sentinței Civile nr. 2035/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent al Înățământului Preuniversitar din Județul T și pârâții Primăria - Instituția Primarului Sânnicolau M și Școala cu cl. I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratură la data de 05.02.2010, note de ședință, apoi nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 21.07.2009 reclamanta Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T în numele reclamantei a chemat în judecată pârâții Scoala cu clasele I-VIII Sânnicolau M, Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului solicitând obligarea acestora din urmă la plata ajutorului pentru nașterea copilului, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În motivare arată că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1007 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare ( în special art. 48 - 50), precum și de alte acte care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Reclamanta arată că prevederile legale aplicabile sunt art. 48 (1), art. 50(12), art. 146 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ prin art. 2, art. 3(1), art. 5(1) art. 14(1), art. 36(5) - care arată că personalul din învățământ beneficiază și de următoarele sporuri și ajutoare: lit. f un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil, dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii.
În Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 precum și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 la art. 51 în afara ajutoarelor prevăzute de lege, la care au dreptul, salariații vor beneficia și de următoarele ajutoare: lit. un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei, pentru nașterea fiecărui copil, dacă mama nu este salariată, soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu pe unitate.
Din prevederile invocate în special din cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, art. 36 alin. 5 lit. f) rezultă că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil.
Același drept este reglementat și de contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010 și evident, în contractul colectiv de muncă la nivelul inspectoratului școlar.
Este adevărat că Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept. Însă personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă potrivit art. 50 alin. 12 din Statut. Ori, ajutorul pentru nașterea copilului este reglementat tocmai de contractele colective de muncă.
Mai arată că pârâta a refuzat acordarea ajutorului constând într-un salariu de bază pentru nașterea copilului membrilor de sindicat. Aceasta în condițiile în care persoanele îndreptățite au solicitat în scris conducerii unității acordarea acestui salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil.
Lipsa fondurilor sau faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat atât de contractul colectiv de muncă la nivel național,cât și de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât unitatea cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
În drept au fost invocate disp.art. 112.proc.civ. art. 283 alin.(1) lit.c) din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. 48 - 50 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, art. 2, art. 3, art. 14, art. 36 alin. (5) lit. f din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, art. 2, art. 3 și art. 51 lit. c) din Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010 și ale art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 2035 din 26.10.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea și a obligat pârâtul Școala cu clasele I-VIII Sânnicolau M la plata către reclamanta a ajutorului de naștere reprezentând echivalentul unui salariu de bază aferent anului 2007, actualizat în funcție de rata inflației la data plății.
De asemenea pârâții Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului, au fost obligați să aloce fondurile necesare plății dreptului pecuniar cuvenit reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Pretenția reclamantei vizează acordarea unui drept de natură pecuniară derivând din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat la. sub nr.5521/01/09.01.2004, la nivelul unui salariu de bază acordat ca ajutor de naștere plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, fundamentat pe dispozițiile art.36 alin.5 din contractul colectiv de muncă menționat.
Prin art.157 Codul muncii sunt reglementate modalitățile de stabilire a salariilor: fie prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora la societățile comerciale, societățile și companiile naționale, regiile autonome și ceilalți angajatori persoane juridice și fizice, fie prin acte normative, pentru personalul din instituțiile finanțate de la bugetul de stat, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin excepție de la principiul negocierii, tocmai dată fiind sursa finanțării-bugetul de stat.
Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede imperativ în art.48 alin.1 modul de salarizare a personalului didactic, pentru ca în art.50 alin.12 să dispună, de o manieră, la fel de imperativă, că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În egală măsură, art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997 conține reglementarea potrivit căreia " drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit prin lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii".
Totodată, art.36 alin.5 lit.f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anul 2008 spune, fără deosebire, că "personalul din învățământ beneficiază și de următoarele sporuri și ajutoare: f) un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii".
Dreptul solicitat însă prin acțiune nu se circumscrie noțiunii de drepturi salariale astfel cum este definit salariul prin art.155 Codul muncii, ca fiind compus din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, ci, reglementat fiind distinct atât în CCM la nivel național pe anii 2005-2006, în CCM la nivel național pe anii 2007-2010, prin art.51 lic.c, cât și în CCM la nivel de ramură de învățământ, în art.36 alin.5 lit.f, sub forma "ajutorului" de naștere, are configurația unui drept bănesc special, conferit în anume condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale (faptul juridic al nașterii, calitatea de salariat în sistemul de învățământ a părintelui) este determinată de efectul forței obligatorii a contractului colectiv de muncă, definit a fi legea părților, potrivit art.30 alin.1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Că forța obligatorie a contractului colectiv de muncă se impune și cu privire la drepturi de natură bănească distincte de drepturile salariale derivă și din dispozițiile art.95 din Lg.nr.128/1997, conform cărora "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă", așadar și de ajutorul de naștere, căciubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Așa fiind, rezultă că pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.1 Sânnicolau M, în calitate de angajator al reclamantei, în speță, îi revine obligația de plată a ajutorului de naștere pentru nașterea la 09.10.2007 a minorului -, conform art.36 alin.5 lit.f din CCM la nivel de ramură de învățământ corelat cu art.30 alin.1 și 2 din Legea nr. 130/1996, actualizat la data plății efective cu indicele de inflație, raporturile de muncă fiind stabilite, conform contractului individual de muncă între cele două părți contractante.
Prezența în litigiu Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului este justificată, chiar dacă între aceștia și reclamantă nu există raporturi obligaționale directe derivate dintr-un contract, precum în cazul școlii angajatoare, întrucât salarizarea și celelalte drepturi bănești cuvenite personalului din învățământ se realizează din fondurile cuprinse în bugetele locale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
În aceste condiții este absolut obligatorie includerea fondurilor necesare plății ajutorului de naștere în bugetele locale pe baza evidențelor trimise de unitățile de învățământ pentru a fi mai apoi repartizate unităților de învățământ în scopul aducerii la îndeplinire a îndatoririi de plată ce la incumbă.
Lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, căci în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că în art.36 alin.5 lit.f din CCM la nivel de ramură de învățământ se prevede că "acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii", nu vine decât să susțină argumentația de mai sus, întrucât legea părților nu dispune acordarea ajutorului exclusiv din venituri proprii, dată fiind interpretarea gramaticală a textului, ci, inclusiv, ceea ce trimite, fără doar și poate, la ideea că, în ipoteza în care unitatea de învățământ angajatoare dispune de venituri proprii, plata ajutorului de naștere se poate face din aceste venituri (și nu neapărat din cele acordate de ordonatorul de credite) și nicidecum la concluzia potrivit căreia în absența veniturilor proprii, acest ajutor rămâne neacordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului Sânnicolau
În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că în conformitate cu Legea 215/2001 poate să acorde cadrelor didactice anumite drepturi, însă acest lucru este facultativ și nu se poate impune de către instanță. S-a mai arătat că toate normele legale invocate de către reclamanți nu prevăd în mod expres sau neechivoc obligația de a achita drepturile solicitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursul declarat in cauză, prin prisma motivelor invocate de pârât, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct. 8 și 9, și art. 312 alin1/pr.civ., Curtea reține că acesta nu este întemeiat, cu următoarele argumente.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, dreptul reclamantei la ajutorul solicitat a fost consacrat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat la. sub nr.5521/01/09.01.2004, fiind cuantificat la nivelul unui salariu de bază,plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, fundamentat pe dispozițiile art.36 alin.5 din contractul colectiv de muncă menționat.
Totuși, chiar dacă raportul de muncă supus analizei este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001.
Intr-adevăr, prin contractele colective de muncă la nivel de ramură învățământ la care s-a făcut referire mai sus, partenerii sociali care le-au negociat și încheiat au indicat ca sursă din care unitățile de învățământ vor plăti reclamantelor ajutorul pentru nașterea copilului ca fiind inclusiv resursele proprii obținute de angajator, in înțelesul dat de prevederile art. 17 alin.6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004. Cu toate acestea,Curtea observă că, in aprecierea asupra legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Orașului Sânnicolau M, important este și conținutul art. 39 și 40 din norme, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Considerând că repartizarea fondurilor necesare plății către reclamante a drepturilor solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă in speță este vorba și de veniturile proprii ale angajatorului, instanța de recurs constată că prevederile legale mai sus menționate conferă unităților administrativ teritoriale calitate procesual pasivă.
În consecință, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9.pr.civ.,Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sânnicolau M, împotriva Sentinței Civile nr. 2035/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.03.2010
Tehnored I/22.03.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
