Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2899/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(524/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2899/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.997 F din data de 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2366/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.997/F/02.12.2008 pronunțată în dosarul nr- (2366/2008), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului I; a obligat pârâții la plata către reclamantă, în solidar, a drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004-2008, precum și a drepturilor salariale reprezentând spor de fidelitate, de la data de 01.12.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, începând cu data de 1 ianuarie 2004, s-a reglementat dreptul polițistului ca la plecarea în concediu de odihnă să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea prevederilor legale referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006 potrivit art.9 alin.7din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Aceste legi fiind legi bugetare ele funcționează potrivit principiului anualității, bugetului de stat încetându-și aplicabilitatea odată cu încheierea exercițiului bugetar corespunzător fiecărui an calendaristic.
Prin urmare, odată cu încheierea anului pentru care au fost emise, prevederile cu privire la suspendarea dreptului la prima de concediu încetează, aceste drepturi devin active și pot fi solicitate de cei în cauză.
S-a constatat de către tribunal că drepturile la prima de concediu reglementate de art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 sunt în vigoare pentru anii 2004-2008, astfel încât cererea formulată de reclamantă a fost apreciată ca temeinică și legală și cum aceasta este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului, sumele pretinse cu titlu de primă de concediu vor fi actualizate la data plății efective.
Instanța de fond a apreciat a fi întemeiată și cererea reclamantei referitoare la plata sporului de fidelitate pentru perioada 01.12.2004 până la data pronunțării hotărârii, spor prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003, acest spor fiind suspendat pe perioada 01.01.-31.12.2005 în baza art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, dispoziții legale care nu desființează dreptul, ci doar îl suspendă, acordarea acestui drept continuând în anul 2006.
Întrucât normele legale de suspendare nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței, cenzurarea acestei suspendări revine, conform art.29 al.1 din Legea nr.47/1992, instanței de fond și nu Curții Constituționale, motiv pentru care tribunalul a apreciat că normele de suspendare contravin art.41 și art.53 din Constituție, întrucât dreptul de remunerare a muncii, ce aparține dreptului la muncă,nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică. Totodată,normele de suspendare contravin și art.16 al.1 din Constituție, reclamanta fiind discriminată față de alți angajați, precum și art.115 al.2 din Constituție, întrucât suspendă retroactiv un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
În aceste condiții, s-a apreciat că dreptul la prima de concediu și sporul de fidelitate există în patrimoniul reclamantei, atâta vreme cât acestea nu au fost abrogate în mod expres, neputând fi îngrădită în exercitarea acestora, deoarece ar contraveni art.53 din Constituție, care reglementează cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, precum și reglementărilor art.1 din Protocolul nr.1 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
S-a statuat că potrivit art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamantă este temeinică și legală, aceasta fiind îndreptățită la reparația integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestor drepturi, prin actualizarea drepturilor solicitate constând în primă de concediu și spor de fidelitate la data plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului I,criticând-o pentru considerente diferite.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că intimata-reclamantă face parte din categoria personalului civil contractual, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ori, drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din sunt prevăzute de dispozițiile OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.138/1999, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata primelor de concediu și a sporului de fidelitate, astfel că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
De asemenea, susține recurentul, dispozițiile OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la primă de concediu și spor de fidelitate pentru această categorie de personal.
Totodată, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști), așa cum în mod eronat susține instanța de fond. Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituția recurentă.
În concluzie, arată recurentul, raportat la aceste prevederi legale, instanța de fond greșit susține că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative beneficiază de primă de concediu și sporul de fidelitate, pronunțând astfel o hotărâre care încalcă legea.
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului I invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susține de asemenea pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată astfel, că în mod greșit instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta, motivând că legiuitorul a avut în vedere că drepturile patrimoniale cuvenite polițistului pentru perioada concediului de odihnă se compun din indemnizație plus prima de concediu care se plătesc anual. Rezultă deci, că prevederile art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 s-au aflat de la data când trebuiau să intre în vigoare (01.01.2004), în stare de suspendare și deci, nu puteau și nu pot produce efecte juridice. Ori, prin acțiunea formulată reclamanta solicită obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului I la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate.
Nu trebuie neglijat că în conformitate cu prevederile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare: "pentru activitatea desfășurată în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". De asemenea, art.57 din OG nr.38/2003 prevede că: "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual". Din aceste prevederi legale rezultă clar voința legiuitorului: polițiștii beneficiază de sporul de fidelitate cu condiția ca instituția din care face parte să se încadreze în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Astfel, în perioada 01.01.2005-31.12.2005, dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 au fost suspendate de art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, aprobată prin Legea nr.28/2005, potrivit căruia "în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, dată la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată". La alin.2 al aceluiași articol se prevede că "la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Raportat la dispozițiile legale prezentate, potrivit cărora aplicarea art.6 a fost suspendată în perioada 01.01.-31.12.2005, se apreciază că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată, iar instituția recurentă nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, deoarece dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 nu puteau și nu pot produce efecte juridice pentru această perioadă.
Totodată, nu trebuie neglijat că potrivit dispozițiilor imperative ale art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Inspectoratului de Poliție al Județului I se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonează și se efectuează plăți, reprezintă sumele maxime care nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, potrivit art.72 din actul normativ menționat, motiv pentru care în bugetul aprobat instituției recurente pe anul 2005 nu au fost prevăzute sume pentru acordarea sporului de fidelitate.
Polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, gradual, 5% pentru fiecare 5 ani de activitate desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Prealabil, Curtea, din oficiu raportat la prevederile art.305 alin.2 Cod pr.civilă și art.166 Codul muncii, a pus în discuție ca motiv de ordine publică excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile salariale aferente perioadei anterioare datei de 25.01.2005, ținând seama că art.166 alin.1 din Codul muncii statuează că acțiunea cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Aplicând în speță aceste prevederi legale rezultă că orice pretenții cu salarial pot fi formulate în cadrul unui termen de cel mult 3 ani de la momentul când s-a născut dreptul la încasarea lor, ceea ce înseamnă că prin hotărârile judecătorești pronunțate în această materie pot fi acordate drepturi salariale cuvenite pentru un interval de maxim 3 ani anterior datei formulării acțiunii. Raportat la acest aspect, Curtea a admis recursurile și a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca prescrise a pretențiilor bănești anterioare datei de 25.01.2005.
Criticile formulate prin recursurile formulate au fost apreciate neîntemeiate însă, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Intimata-reclamantă are calitatea de personal contractual în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, drepturile salariale cuvenite acestei categorii fiind prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Totodată, potrivit art.47 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege. În continuare, art.49 prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare.
Printre instituțiile enumerate în art.1 din Legea nr.138/1999 este menționat și Ministerul Internelor, sens în care, în ceea ce privește primele, sporurile și indemnizațiile, acordarea acestora se face după modificările legislative intervenite, la drepturile de natură salarială prevăzute de OG nr.38/2003 pentru polițiști. Însă art.47 din Legea nr.138/1999 condiționează acordarea primelor, sporurilor și indemnizațiilor către personalul contractual, de desfășurarea de către acesta din urmă de activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, în speță a polițiștilor.
Ori, intimata-reclamantă, cum corect a reținut instanța de fond, a dovedit prin adeverința nr.-/A/20.11.2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fila 8 dosar fond și fila 18 dosar recurs, că desfășoară activități în condiții similare cu cele ale polițiștilor, profesie a cărei exercitare impune prin natura sa îndatoriri și riscuri deosebite.
Nu pot fi reținute însă apărările recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative că legislația privitoare la cadrele militare nu prevede plata primelor de concediu, a sporului de fidelitate, sens în care nici personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
OG nr.38/2003 reglementează prin art.37 alin.2 prima de concediu pentru cadrele militare de care personalul contractual poate beneficia, prin prisma art.47 din Legea nr.138/1999, condiționat de îndeplinirea unor atribuții de serviciu comparabile cu ale polițiștilor, aspect complinit în cauză.
Cât privește sporul de fidelitate, acesta este prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003 ce prevede că beneficiari ai acestui spor sunt polițiștii, avându-se în vedere inclusiv perioada în care au desfășurat activități ca militari, cât și ca funcționari publici. Din formularea textului rezultă că polițistului i se calculează sporul de fidelitate, ținându-se seama nu doar de perioada în care a avut această calitate, ci și de perioadele lucrate în funcțiile enumerate de art.6 din OG nr.38/2003.
În consecință, în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă vechimea dobândită ca personal contractual este avută în vedere la stabilirea sporului de fidelitate, asimilându-se acest interval cu cel în care s-a desfășurat activitatea prin activități similare celei de polițist. Drept urmare, prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză pe aspectul în discuție.
Nu pot fi primite nici criticile recurentului Inspectoratul de Poliție al Județului I în sensul că dreptul la plata primei de concediu acordat prin art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat de art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 pe perioada 01.01.2005-31.12.2005. Suspendarea de la aplicare a normelor de drept ce au consacrat plata primei de concediu datorită constrângerilor bugetare pe perioada în discuție, impuse de organisme financiare internaționale nu echivalează cu stingerea dreptului la plata primei de vacanță, cum corect a reținut tribunalul, acest drept putând fi acordat la data încetării oricărei cauze de suspendare sau inaplicare a art.6 din OG nr.38/2003, legală fiind soluția primei instanțe și pe acest aspect, exceptând perioada anterioară datei de 25.01.2005.
Nici criticile ultimului recurent în sensul că nu dispune de fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate nu pot fi primite, acesta având posibilitatea de a solicita recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ce are calitatea de ordonator principal de credite, elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului anual pe care să-l înainteze spre aprobare Ministerului Economiei și Finanțelor,în scopul alocării sumelor de bani necesare acoperirii drepturilor bănești solicitate, conform dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, act normativ invocat în cauză.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursurile doar pentru considerentele invocate din oficiu privitoare la prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile bănești anterioare datei de 25.01.2005,în sensul că va respinge ca prescrise drepturile bănești anterioarei datei de 25.01.2005.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, hotărârea pronunțată privitor la aceste dispoziții fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.997 F din data de 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2366/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge ca prescrise pretențiile bănești anterioare datei de 25.01.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
