Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.293
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1500 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în P,-, jud. P, cu domiciliul în P,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., jud. P, cu domiciliul în comuna, Colonia, nr. 348, jud. P, G, cu domiciliul în comuna, Colonia, nr. 348, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., nr. 661, jud. P, cu domiciliul în localitatea Câmpina,-, bloc., etaj. 3,.13, jud. P, cu domiciliul în localitatea,-, jud. P, cu domiciliul în localitatea,-, jud. P, G, cu domiciliul în localitatea Scăieni,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., nr. 174, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, și, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul B,-,. 1,. 10, sector 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 martie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea inițială, înregistrată sub nr- și prin acțiunile conexe nr-, -, -, -, -, -, -,-, -, -, -, -, reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC "" SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, pe lângă salariul de bază, reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și, ca atare, pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că, pentru anul 2002, suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1500/23.11.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunile conexe formulate de reclamanții, G, G, și, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta să plătească reclamanților, (), suma de 7480 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005, 2006 și sărbătorii de C pentru anul 2004, 2005, 2006; reclamanților, suma de 9330 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007 și sărbătorii de C pentru anii 2004,2005, 2006; reclamantului suma de 5630 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005,2006 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005; () suma de 3780 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005; reclamanților, G, și suma de 2380 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anul 2004.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 s-a stabilit la art. 168, că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicate la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, au menținut numai alin.1 al art. 168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Instanța de fond a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate, întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.166/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, respectiv după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale, instanța a admis acțiunile conexe și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele ce li se cuvin în raport de situația fiecărui salariat.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta, în temeiul art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunile conexe pe disp. art. 168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate iar în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii și nu art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatorie.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunilor conexe ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiate, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr. 6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr. 2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar acte.
Intimații-reclamanți, (), G au formulat întâmpinări cu privire la recursul formulat solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Raportat la obiectul acțiunii, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, precum în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunile reclamanților trebuie respinse întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005 și respectiv 2006, precum și prima de Paște 2007. O asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor conexe, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, Paște 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunile reclamanților au fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunilor în condițiile în care acțiunile au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând: primă C pe anul 2004 - 980 lei, primă Paște 2005 - 1400 lei, C 2005 - 1400 lei, Paști 2005 - 1400, 2006 - 1850 lei, Paști 2006 - 1850 lei și primă Paște 2007 - 700 lei, sumă din care s-a dispus reținerea cotelor legale de CAS, CASS și impozit și actualizarea conform indicelui de inflație, au fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005,2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003,790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.6576/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în tot sentința în sensul că va admite în parte acțiunile conexe, obligând pârâta la plata sumelor cuvenite către fiecare reclamant în funcție de perioada lucrată conform cărților de muncă, reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 primă C 2006, 1260 lei primă Paște 2007, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă a acestora, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1500 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în P,- jud. P, cu domiciliul în P,- jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., jud. P, cu domiciliul în comuna, Colonia, nr. 348, jud. P, G, cu domiciliul în comuna, Colonia, nr. 348, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., nr. 661, jud. P, cu domiciliul în localitatea Câmpina,-, bloc., etaj. 3,.13, jud. P, cu domiciliul în localitatea,-, jud. P, cu domiciliul în localitatea,-, jud. P, G cu domiciliul în localitatea Scăieni,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., nr. 174, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul B,-,. 1,. 10, sector 4 și în consecință:
Modifică în tot sus-menționata sentință în sensul că admite în parte acțiunile conexe și obligă pârâta să plătească reclamanților următoarele sume cu titlu de prime care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă:
- suma de 6043 lei pentru reclamanții:, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei, primă Paște 2007 - 1260 lei;
- suma de 4783 lei pentru reclamanții: G, () reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei;
- suma de 3623 lei pentru reclamanții: și reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047;
- suma de 2576 lei pentru reclamanții: și () reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2005 - 927 lei;
- suma de 1649 lei pentru reclamanții:, G, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex./21.03.2008
/
dos.fond - Tribunalul Prahova
jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
