Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2957/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6653/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2957/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
******************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți:, G, și G, împotriva sentinței civile nr.2093 din data de 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: Primarul Comunei și Consiliul Local al Comunei - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, și G, prin apărător ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 32 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.70/2009, lipsind intimații-pârâți Primarul Comunei și Consiliul Local al Comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității hotărârii judecătorești recurate pentru lipsa minutei și acordă cuvântul avocatului părților recurente asupra acestui aspect.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, având cuvântul solicită admiterea excepției invocate din oficiu.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității hotărârii judecătorești atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2093/09.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanții:, G, și G, împotriva pârâților Primarul Comunei și Consiliul Local al comunei, ca nefondată
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au calitate de personal contractual în cadrul Primăriei Comunei și că aceștia, în baza Ordinului nr. 486/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, consideră că li se cuvine sporul de dispozitiv în procent de 25 % lunar, din salariul de bază.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții nu-și pot întemeia acțiunea pe Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, acest deoarece acest ordin modifică un alt ordin nr. 275/2002 care reglementează salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
A mai apreciat instanța de fond că aceste dispoziții legale nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispozițiile OUG.30/2007 privind unificarea ministerelor, care prevăd expres instituțiile ce fac parte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prevăzut limitativ.
Astfel la art. 13 alin.1 din OUG nr. 30/2007 se prevăd în mod expres instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fără ca printre acestea să se regăsească "Administrația Publică Locală" așa cum este definită de Constituția României la secțiunea a 2-a din capitolul
Tribunalul a apreciat că, întrucât instituția cu care reclamanții se află în raporturi de muncă nu se regăsește în această categorie de instituții nu se poate susține că aceștia pot beneficia de o indemnizație acordată doar categoriilor de salariați din aceste instituții, cu atât mai puțin și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OUG nr.30/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termenul legal reclamanții.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenții arată că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenții reclamanți susțin că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii9 și aplicarea greșită a dispozițiilor pct. 9.2 și pct.31 1 din Ordinul MAI 496/2003, precum și cu aplicarea greșită a dispoz.art. 13 din Legea nr. 138/1999 și art. 2 și 3 din OUG nr. 92/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reclamanți invocă prevederile art. 1 al.1, art. 5 al.2, art.9 al.4, art. 16 al.1 din OUG nr. 63/2003,Ordinului MAI nr. 469/2003 și Legii nr. 138/1999, precizând că din enunțarea și analiza acestor texte menționate rezultă în mod expres și fără echivoc competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor, în cazul administrației publice, fără a se face vreo distin cție dintre autoritățile centrale și locale.
legală a ministrului administrației publice, de a reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta atribuțiunilor legale ale ministerului respectiv.
Din analiza pct.9.2 din Ordinul nr. 496/2006 care prevede că, "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, rezultă că de sporul de dispozitiv beneficiază și funcționarii publici, precum și personalul contractual care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la pct.31.1 se arată că prin personal civil se înțelege "funcționarii public și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, nefolosindu-se sintagma "din aparatul propriu ".
Mai arată recurenții că la pct.31.1 se mai arată că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile prevăzute de lege, cu excepția celor din administrația publică, ce beneficiază doar de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare, ce se aplică pentru toți salariații bugetari, fiind vorba de art.13 din Legea nr.138/1999, conform căruia "cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază".
Susțin recurenții că în prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare este consacratprincipiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice (lit. e).
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Deși legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecata recursului.
La termenul din data de 05.05.2009, în ședință publică, Curtea a invocat, din oficiu, excepția nulității hotărârii judecătorești atacate, pentru lipsa minutei acesteia.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția nulității hotărârii fondului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.256 alin.1 din Codul d e procedură civilă:
"După sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în șefință, fie în camera de consiliu.".
Conform dispozițiilor art.258 alin.1 din Codul d e procedură civilă:
"După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi, de îndată, dispozitivul hotărârii, care se semnează,sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.".
Așadar, lipsa semnăturilor judecătorilor sau doar a unia dintre aceștia se sancționează cu nulitatea. Nulitatea este absolută, neputându-se acoperi în nici un mod.
Ori, în speță, nu lipsesc doar semnăturile judecătorilor, ci însăși dispozitivul întocmit cu prilejul deliberării, respectiv însăși"minuta"sentinței atacate, motiv pentru care intervine sancțiunea nulității (nulitate absolută), fiind, astfel, de prisos a se mai cerceta recursul.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.137alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității hotărârii fondului, apreciind că aceasta este întemeiată.
În consecință, va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți persoane fizice, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității hotărârii.
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, ȘI G, împotriva sentinței civile nr.2093 din data de 09.05.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 10.07.2009
Jud.fond: -;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
