Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.01.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescuj
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții, cu sediul ales la Primăria com.jud.G împotriva sentinței civile nr.550/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanți în numele reprezentantului reclamanților, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, acordarea sporului de dispozitiv prevăzut în Ordinul MAI nr.496/2003.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.550/24.04.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Primarul com. și Primăria com..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28.02.2008, personalul contractual din aparatul de specialitate al Primăriei Comunei, și -, au solicitat obligarea Primarului comunei, în calitate de ordonator de credite și Primăria, la alocarea, calcularea și plata indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, retroactiv, din 1.01.2005 și, în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, în funcție de perioada lucrată de fiecare, și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Au solicitat efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea cererii au arătat că prin Ordinul nr. 496/2003, punctul 9, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Consideră reclamanții că se încadrează în categoria personalului civil, avută în vedere prin Ordinul menționat, întrucât la punctul 31.1. din același ordin se arată că prin personal civil în sensul ordinului se înțelege funcționari publici și personal contractual din
Această indemnizație se acordă în baza art. 13 Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin întâmpinare pârâta, Primăria comunei, și-a exprimat un punct de vedere, în sensul că a indicat aceleași texte normative ca și cele indicate în cererea de chemare în judecată, dar nu a solicitat respingerea acțiunii, ci analizarea acțiunii reclamanților.
La ultimul termen de judecată reclamanții prin reprezentant au precizat că înțeleg să se judece doar cu pârâta Primăria comunei, întrucât această pârâtă are calitate de angajator.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții solicită sporul de dispozitiv de 25 % din salariu, spor acordat de Legea 138/1999, art. 13. Reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă, fiind inspector, șofer, referent, muncitor, instalator-, bibliotecar-debutant, referent debutant, muncitor, gestionar custode sală cămin cultural, șofer.
Rațiunea instituirii sporului de dispozitiv are la bază natura profesiei, aceea de militar care este la dispoziția și a personalului contractual fără de care nu-și poate exercita activitatea militarul. Cum în cauză reclamanții nu intră în sfera persoanelor reglementate pentru care s-a instituit acest spor, aceștia având funcții de șofer, electrician, secretară, ei nu pot beneficia de acest spor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În mod eronat a reținut instanța de fond faptul că sporul de dispozitiv de 25% prevăzut de art. 13 din Legea 138/1999 se acordă persoanelor care exercită profesia de militar.
Chiar Legea respectivă prevede că dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din Ministerul Reformei și Internelor, asigurându-se egalitate de tratament.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Au anexat practică judiciară.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței de recurs, s-a depus la dosar Ordinul nr. 496/28.07.2003 al
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat în Monitorul Oficial al României iar instanța de fond nu a solicitat părților să îl depună la dosar motiv pentru care, potrivit disp. art. 305.pr. civilă, înscrisul a fost depus la solicitarea instanței de recurs, în baza rolului activ.
În acest mod se poate observa că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne,Serviciului Român de Informații,Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate,clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare,se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2,care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999,în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului,reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare,ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002);personalul civil contractual;personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei com.,iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Practica judiciară depusă la dosar este reprezentată de sentințe pronunțate de către tribunale și nu pot fi obligatorii pentru Curtea de Apel.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate supra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că - în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, cu sediul ales la Primăria com.jud.G împotriva sentinței civile nr.550/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/26.01.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Benone Fuică, Virginia Filipescuj
