Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 303/
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Bacsin
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -, C -, prin reprezentant SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, cu sediul în G,- bis, împotriva sentinței civile nr. 134/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SCOALA SPECIALA " " G, cu sediul în G,-, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SCOALA SPECIALA " " G consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA"
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că, este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul a depus la dosarul cauzei un memoriu și a solicitat judecarea cauzei în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către domnul judecător, cerere ce a fost soluționată în camera de consiliu prin încheierea din 05.05.2008, în sensul admiterii acesteia;
Curtea a dat citire, în ședință publică, încheierii din camera de consiliu din 05.05.2008 prin care a fost soluționată cererea de abținere formulată de judecătorul, completul de judecată investit fiind compus din judecătorii,.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatei arată că plata cu ora sau cumul apare în timpul anului școlar și nu se aplică celor care au ore în acea unitate. Recurentul solicită ca la plata cu ora sau cumul să se plătească toate sporurile. De exemplu, sporul de dirigenție nu poate fi aplicat și la plata cu ora. și plata cu ora, sunt activități întrerupte, acele sporuri nu se pot aplica în timpul vacanței. Sporurile se acordă pentru activitatea de la catedră. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 974/121 din 06.12.2006 la Tribunalul Galați reclamanții -, C -, și prin reprezentant SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G au chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA SPECIALĂ " " din G solicitând obligarea acestuia să respecte condițiile de salarizare ale personalului didactic și didactic auxiliar prevăzute în Legea nr. 128/1997, Legea nr. 53/2003, nr.HG 281/1993, nr.OUG 8/2000 actualizată, nr.OUG 123/2003 și nr.OUG 68/2004, respectiv:
1a) - să respecte faptul că pentru plata prin cumul, precum și pentru plata cu ora, potrivit prev. art. 51 alin. 8 din Legea nr.128/1997 se au în vedere prev. art. 49 alin. 1 din aceeași lege, ceea ce înseamnă că pentru plata prin cumul și plata cu ora trebuie acordate toate drepturile care se acordă pentru activitatea didactică de bază, respectiv: indemnizația de școală specială, sporul de stabilitate, sporul de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit sau gradația de merit care se acordă pentru calitatea activității, sporul de vechime în muncă; fiind parte din post didactic vacant sau temporar vacant, plata cu ora sau prin cumul se impune și în timpul vacanțelor din interiorul anului școlar (vacanța de iarnă, intertrimestrială, vacanța de Paști), la fel ca pentru norma didactică de bază;
1b) - să respecte faptul că învățătorii-educatori și profesorii-educatori din școlile speciale au dreptul la indemnizația stabilită prin prev. de art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997;
1c) - să respecte faptul că indemnizația de școală specială prev. de art. 49 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 constituie bază de calcul pentru indemnizația de diriginte, educator, învățător, institutor prev. de art. 51 alin. 4 din aceeași lege;
1d) - să respecte faptul că educatorii preșcolari, învățătorii, institutorii și educatorii școlari cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I au dreptul la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, conform art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 iar dacă reducerea normei didactice nu este posibilă, atunci pentru cele două săptămâni, au dreptul la plata cu ora;
1e) - să respecte art. 145 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003, respectiv să respecte faptul că indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât media zilnică a tuturor drepturilor salariale înscrise în contractul individual de muncă, din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, dau nu mai mică decât contractul individual de muncă.
Au solicitat:
- obligarea instituției chemate în judecată să recalculeze salariile și indemnizațiile membrilor sindicatului începând cu data de 3.11.2003, până la data plății efective, potrivit legii, cu aplicarea indicilor de inflație până la data plății efective.
- obligarea pârâtei să restituie salariaților reprezentați de sindicat, diferența dintre salariile și indemnizațiile legal calculate și salariile primite prin calculul eronat din perioada 8.11.2003 până la data plății efective, cu aplicarea indicilor de inflație.
- obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au arătat că plata cu ora sau prin cumul pentru personalul didactic existent cu activitatea de bază în învățământ, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 și art. 120 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, respectiv nu a fost calculată gradația de merit, nu a fost acordat sporul de vechime în muncă, nu s-a acordat spor pentru munca suplimentară și nu au fost acordate sumele corespunzătoare în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului școlar.
Au mai susținut că, prin specificul învățământului, orele suplimentare au caracter permanent pe perioada unui an școlar sau pe o fracțiune a acestuia; prin prev. de art. 51 alin. 9 din Legea 128/1997 reprezintă fracțiuni din posturile didactice vacante sau temporar vacante, fiind înscrise în contractul individual de muncă și impun aceleași activități ca pentru norma de bază; planificări, pregătirea materialului didactic, pregătirea pentru intrare la clasă, orele ca atare, corectări ale lucrărilor scrise.
De asemenea, au mai susținut că persoanele care nu au norma de bază în învățământ precum și pensionarii și sunt plătiți cu ora sau prin cumul în învățământ, primesc și sporul de vechime în muncă, sunt salarizați și în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului școlar, primesc și indemnizația de concediu de odihnă.
S-a mai precizat că la calculul indemnizației de diriginte nu s-a luat ca bază de calcul și indemnizația de școală specială, deși art. 49 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevede că aceasta face parte din salariul de bază iar art. 51 alin. 4 din aceeași lege, cu modificările ulterioare, prevede că îndemnizația de diriginte se calculează în funcție de salariul de bază.
S-a mai arătat că învățătorilor-educatori și profesorilor-educatori nu li s-au acordat indemnizația de educator prevăzută de art. 51 alin. 4 din Legea 129/1997, deși activitatea acestora este de educator, primul termen al celor două funcții referindu-se la nivelul de studii cerut funcției didactice respective.
S-a mai menționat că pârâta a încălcat și art. 145 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 în sensul că indemnizația de concediu se calculează numai în raport cu salariul de bază pentru norma didactică de bază în timp ce legea prevedea că acesta nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă (pentru care se acordă concediul), respectiv nu se au în vedere drepturile salariale pentru plata cu ora, deși acestea au caracter permanent și sunt înscrise în cartea de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a considerat nefondată acțiunea introdusă de Sindicatul Liber Educația G pentru următoarele motive;
Referitor la primul capăt de cerere 1a, a apreciat că pentru plata prin cumul precum și pentru plata cu ora la această unitate de învățământ, nu se poate aplica îndemnizația de școală specială deoarece unitatea respectivă face parte din învățământul de masă și nu din învățământul special; de asemenea, atât la plata cu ora plata prin cumul și plata indemnizațiilor solicitate de reclamanți nu pot fi acordate pe timpul vacanțelor și nici nu pot fi compensate cu un spor de 75% din salariul de bază deoarece pe timpul vacanțelor, cadrele didactice nu desfășoară activitate la catedră, elevii fiind în vacanță.
Referitor la capătul de cerere 1b, a arătat că nu toate cadrele didactice arătate la art. 5 din Legea nr. 128/1997 beneficiază de prev. de art. 51 alin. 4 din aceeași lege și ca atare, nu se mai justifică nici cererile de la punctul 1c.
A precizat că la capătul de cerere 1d, că în conformitate cu prev. de art. 43 din Legea nr. 129/1997, educatoarele, învățătorii și institutorii, sunt angajați pe posturi normate conform legii, respectiv câte o educatoare (institutor) pentru fiecare grupă de preșcolari și câte un învățător (institutor) pentru fiecare clasă de elevi.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 44 (3) din aceeași lege, în învățământul preșcolar și primar, orele de limbi străine nu se includ în norma educatoarei, învățătoarei sau institutorului, ore care se predau de personalul didactic de specialitate.
S-a mai arătat că în baza prev. de art. 45 din Legea 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul I didactic, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, legiuitorul având în vedere reducerea normei didactice și nu a normei didactice de predare.
S-a specificat că în conformitate cu Precizările generale de aplicare a Statutului personalului didactic emise de Ed. cu nr. 19388/1997, se stabilește reducerea normei didactice de predare la 16 ore pentru profesori și 22 ore pentru maiștrii instructori cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime în învățământ.
A arătat pârâta că precizările Ministerului Educației și Cercetării nu fac referire la educatoare, învățători și institutori (aceștia chiar în cazul reducerii cu 2 ore a normei didactice, nu pot avea, în toate cazurile, 16 ore) în sensul de a li se reduce norma didactică de predare, în aceleași condiții ca și pentru profesori și maiștri instructori.
A mai învederat pârâta că situațiile privind norma de predare efectivă, în ceea ce privește numărul concret de ore sunt strict individuale, ele diferind de la o unitate școlară la alta și de la un angajat din aceeași unitate, în funcție de modul de constituire a normelor de predare anuale pentru întregul personal didactic cu mențiunea că la începutul fiecărui an școlar se realizează încadrarea și constituirea efectivă a catedrelor, respectiv normelor didactice de predare pentru fiecare cadru didactic.
A considerat pârâta că nici inspectoratul școlar și nici unitatea școlară nu au îngrădit realizarea drepturilor înscrise în art. 45 (1) din Legea 128/1997, deoarece legiuitorul prevede reducerea normei didactice și nu în mod expres a normei didactice de predare, iar precizările ministerului au în vedere norma de 18 ore specifică profesorilor și de 24 de ore specifică maiștrilor instructori.
Referitor la capătul de cerere 1e, a făcut precizarea că atât pentru cadrele didactice din învățământul de masă cât și pentru cele din învățământul special nu pot fi aplicate dispozițiile Legii 53/2003, modificată, deoarece așa cum se arată și în adresa nr. 2213/26.10.2006 emisă de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei către Ed. rezultă că Legea nr. 53/2003 se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Prin sentința civilă nr. 881 din 24.04.2007 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Deoarece au considerat reclamanții că nu au fost respectate condițiile de salarizare ale personalului didactic și didactic auxiliar, condiții prevăzute în Legea nr. 128/1997 (Statutul personalului didactic), Legea nr. 53/2003, nr.HG 281/1993, nr.OUG 8/2000, nr.OUG 123/2003 și în nr.OUG 68/2004, au promovat prezenta acțiune.
În conformitate cu disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic poate fi salarizat și prin plata cu ora sau prin cumul, conform prevederilor art. 49 alin. 1 din aceeași lege, respectiv în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor avute pentru ocuparea funcției didactice, potrivit art. 7, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv - educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Potrivit disp. art. 120 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, sporul pentru munca suplimentară, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi nici mai mic de 75% din salariul de bază.
În speță, reclamanții, salariați în baza Legii nr. 128/1999, au normă didactică ce variază între 16 și 24 de ore pe săptămână, cu mult sub o normă întreagă a timpului de muncă stabilit de Codul Muncii, respectiv de 40 de ore pe săptămână.
În acest sens, s-a apreciat că reclamanților în cauză nu li se poate aplica sporul prevăzut de Codul Muncii, aceștia trebuind să depășească cele 40 de ore pe săptămână, stabilite ca maxim de legea generală.
Însă, legiuitorul, având în vedere că personalul didactic beneficiază de o reducere semnificativă a normei de muncă față de norma generală stabilită prin art. 109 Codul Muncii, prin specificul activității desfășurate, nu a avut intenția ca această categorie de salariați să beneficieze de acest spor pentru ore suplimentare.
Instanța a apreciat că pentru aceleași considerente reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la plata concediului de odihnă cu luarea în calcul a sporului pentru ore suplimentare.
Referitor la obligarea pârâtei la respectarea faptului că învățătorii, educatorii și profesori - educatori din școlile speciale cu dreptul la indemnizația stabilită prin prevederile art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, instanța a reținut că în cuprinsul dispozițiilor legale arătate, nu se regăsesc funcțiile didactice compuse, prevăzute de art. 5 lit. d din aceeași lege.
Cu privire la capătul de cerere 1(d), instanța a reținut că nu a mai fost susținut prin concluziile orale, nici prin cele scrise și nici nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt cadre didactice, în activitate, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții prin reprezentant Sindicatul Liber "Educația" G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat reclamanții au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capetele de cerere 1c, 1d, 1e: capătul de cerere 1c nu a fost soluționat în nici un fel; pentru capătul de cerere 1d, motivarea ca nu a fost susținut nici prin concluziile orale și prin cele scrise nu poate fi reținut; pentru capătul de cerere 1e, nu a cerut luarea în calcul a sporului pentru orele suplimentare la plata concediului de odihnă ci luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale cu caracter permanent respectiv și a drepturilor salariale obținute prin plata cu ora și prin cumul.
Instanța a soluționat numai parțial capătul de cerere 1a, nu s-a pronunțat asupra cererii de a se acorda sporul de vechime în muncă pentru activitatea prestată în regim de cumul și cu ora, nu s-a pronunțat cu privire la cererea ca plata cu ora sau prin cumul să se facă pe toată perioada anului școlar.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Reprezentantul intimatei a fost de acord cu admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru lămurirea obiectul acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 658 din 10.07.2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de reclamanți prin reprezentantul Sindicatul Liber "Educația" împotriva sentinței civile nr. 881/24.04.2007 a Tribunalului Galați.
S-a casat sentința civilă nr. 881/2007 și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele:
În primul rând reclamanții au formulat cereri la general și anume ca pârâta să respecte dispozițiile legale în materie privind salarizarea cadrelor didactice obligație care nu trebuie dispusă prin hotărâre judecătorească, respectarea legii fiind obligație constituțională.
Reclamanții nu au menționat care este prejudiciul material suferit constând în neacordarea unor drepturi salariale urmare aplicării nelegale a unor dispoziții din actele normative ce privesc salarizarea personalului didactic.
De asemenea instanța de fond, chiar și asupra capetelor de cerere în modul în care au fost formulate de reclamanți nu s-a pronunțat în totalitate, aceasta fiind datorată și modului ambiguu în care este formulată acțiunea civilă.
Astfel, sunt confirmate susținerile recurenților că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere 1c privind obligarea instituției să respecte faptul că indemnizația prev. de art. 49 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 constituie bază de calcul pentru indemnizația de diriginte, educator, învățător, institutor.
În ce privește capătul de cerere 1d, de asemenea, instanța nu s-a pronunțat iar motivarea că nu a mai fost susținut nici prin concluziile orale nici prin cele scrise nu are nici un suport.
Renunțarea la cereri cuprinse prin acțiune nu se poate face decât în condițiile procedurale prevăzute de art. 246-247.civilă Cod Penal, în mod expres, iar instanța nu poate deduce, prin prezumții, că nesusținerea pe fond, a unor capete de cerere, ar putea echivala cu o renunțare. Chiar dacă nu a fost susținut acest capăt de cerere, instanța trebuia să manifeste rol activ și să verifice poziția părții. În condițiile în care nu a efectuat această verificare, trebuia să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere și să motiveze soluția în mod corespunzător.
Nici capătul de cerere 1e nu a fost motivat corespunzător, întrucât reclamanții nu au solicitat luarea în calcul a sporului pentru orele suplimentare la plata concediului de odihnă, ci luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale cu caracter permanent și a drepturilor salariale obținute prin plata cu ora și prin cumul.
Nu s-a reținut ca întemeiată nici motivarea instanței de fond în sensul că reclamanții nu au făcut dovada că vreunul dintre ei se încadrează în criteriile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 128/1997, întrucât, potrivit disp. art. 129 alin 5.civilă Cod Penal, judecătorii au obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni aflarea adevărului în cauză, și vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
Referitor la capătul de cerere privind reducerea normei didactice instanța de fond trebuia să solicite reprezentantului să-și precizeze membrii de sindicat pentru care solicită acest drept și care se încadrează în această dispoziție legală, pârâtei revenindu-i sarcina să confirme sau să infirme această situație.
Aspectele menționate mai sus duc la concluzia ca instanța de fond, pe lângă faptul că nu a stabilit clar obiectul acțiunii civile a reclamanților, nu s-a pronunțat nici asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, ceea ce înseamnă o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Pentru motivele menționate mai sus, cât și față de disp. art. 312 al. 1, 2, 3.pr.civ. s-a admis recursul declarat, s-a casat sentința civilă nr. 881/2007 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a dispus ca instanța de fond să ceară reclamanților să-și stabilească clar obiectul acțiunii civile, eventual prejudiciul material suferit, perioada certă pentru care solicită drepturile salariale - diferențele între cele calculate de pârât și cele legal cuvenite.
Eventual să se pună în discuție efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea pretențiilor salariale cu care au fost prejudiciați membrii de sindicat.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Galați sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 134 din 29.01.2008 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților formulată prin reprezentant Sindicatul Liber "Educația"
A obligat pârâta să reducă reclamanților și cu 2 ore/săptămână, iar dacă acest lucru nu este posibil, să plătească cele 2 ore în regim de plată cu ora, începând cu data de 13.11.2003 pentru și de la data îndeplinirii condițiilor legale pentru.
S-au respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În rejudecare, reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii (fila 5 la dosar fond) și au solicitat:
La primul capăt de cerere:
a) obligarea pârâtei să calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul procentual din salariul de bază acordat pentru norma didactică de bază a persoanei în cauză, înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază;
b) obligarea pârâtei să acorde la plata cu ora sau prin cumul și sporul de vechime în muncă;
c) obligarea pârâtei să acorde plata cu ora sau prin cumul și în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului școlar;
La al doilea capăt de cerere:
- obligarea pârâtei să calculeze indemnizația de educator, prevăzută de art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, și pentru educatorii care funcționează la clasele I-VII, pentru care condiția de pregătire este de învățător sau de profesor;
La al treilea capăt de cerere:
- obligarea pârâtei să includă indemnizația de școală specială în bază de calcul a indemnizației de educator, învățător, institutor, diriginte;
La al patrulea capăt de cerere:
- obligarea pârâtei să reducă norma de predare a educatorilor învățătorilor și institutorilor cu gradul didactic I și cu vechime în învățământ de peste 25 de ani cu 2 ore săptămânal, sau plata celor două ore în regim de plată cu ora;
La al cincilea capăt de cerere:
- obligarea pârâtei să calculeze indemnizația de concediu de odihnă ca medie zilnică a tuturor drepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul de odihnă, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Analizând fiecare capăt de cerere instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții - membrii ai Sindicatului Liber Educația G - sunt salariați ai unității pârâte, potrivit Legii nr. 128/1997, privind statutul personalului didactic.
Deoarece au considerat că nu au fost respectate condițiile de salarizare ale personalului didactic și didactic auxiliar, condiții prevăzute în Legea nr. 128/1997 (Statutul personalului didactic), Legea nr. 53/2003, nr.HG 281/1993, nr.OUG 8/2000, nr.OUG 123/2003 și în nr.OUG 68/2004, reclamanții au promovat prezenta acțiune.
Primul capăt de cerere (1 ) vizează calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând activitatea normată la plata cu ora și cea prin cumul.
Instanța de fond a reținut că se face o confuzie între plata cu ora și plata prin cumul.
Potrivit Codului muncii (art. 35), cumulul presupune existența a două contracte individuale de muncă pentru aceeași persoană, în vreme ce activitatea prestată la plata cu ora reprezintă echivalentul noțiunii generale de ore suplimentare. Regimul juridic al celor două instituții este diferit. Astfel, potrivit art. 35 din Codul Muncii:
"Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcții, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
excepție de la prevederile alin. (1) situațiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilități pentru cumulul unor funcții".
Din susținerile reprezentantului sindicatului rezultă că pentru nici unul din membrii sindicatului nu s-a întocmit un la doilea contract de muncă, în care să se fi precizat timpul de lucru normal), salariul și sporurile legale.
Este evident că, în condițiile unui cumul de funcții, pentru cel de-al doilea contract de muncă se acordă și sporul de vechime și concediu de odihnă. Însă, nu s-a făcut dovada că vreunul dintre reclamanți are cumul de funcții.
Situația este diferită în caz de activitatea prestată la plata cu ora. Ele reprezintă, în fapt, ore suplimentare, iar plata lor se face funcție de numărul de ore efectiv prestate suplimentar și nu prin raportare la norma de baza (se va spune despre un cadru didactic ca a efectuat, de exemplu o normă și 9 ore suplimentare și nu o normă și J, cum susține reprezentantul sindicatului). Modul de calcul propus de reclamanți nu își găsește suport în dispozițiile Legii nr. 128/1999 și nici în Legea nr. 53/2003.
Privitor la acordarea sporului de vechime în muncă și în cazul plății cu ora sau prin cumul (1 ), instanța de fond a reținut:
Sporul de vechime nu se aplică la plata cu ora (acele ore suplimentare efectuate peste norma didactică). Concluzia rezultă din interpretarea Legii nr. 128/1997. Sporul de vechime se aplică la salariul de bază, conform art. 49 din Legea nr. 128/1997(statut) și nu face parte din salariul de bază precum alte sporuri.
În pct. 11 art. 50 unde se face mențiunea expresă că sporul de stabilitate face parte din salariul de bază. De câte ori legiuitorul a înțeles că un anumit spor face parte din salariul de bază a precizat expres aceasta. Un alt exemplu în acest sens este art. 50 pct. 3 Legea nr. 128/1997 "gradația de merit" face parte din salariul de bază și constituie bază de calcul pentru sporuri, îndemnizații și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.
De asemenea, art. 13 pct. 50 Legea nr. 128/1997 - sporul suprasolicitare neuropsihică face parte din salariul de bază.
Față de această tehnică legislativă rezultă că sporul pentru vechimea în muncă nu face parte din salariul de bază. Prin urmare, vechimea în muncă nefăcând parte din salariul de bază, ea se aplică ca procent la salariul de bază și nu la fiecare oră luată individual.
Legea nr. 128/1997 reglementează acordarea acestui spor de vechime la plata cu ora în art. 93 din titlul II, care reglementează învățământul superior, însă dispozițiile legale sunt de strictă interpretare. Nu există aceeași mențiune și în titlul I al legii, care reglementează învățământul preuniversitar, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese, cererea este nefondată.
Cererea reclamanților (1 ), de acordare a orelor suplimentare și pentru perioada vacanțelor școlare în condițiile în care se acordă plata pentru norma didactică normală și pentru perioada vacanțelor școlare, a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cadrele didactice primesc plata pentru norma didactică pentru perioada cât elevii sunt în vacanță școlară chiar dacă profesorul/educatorul nu predă efectiv ore la clasă. Nu se pot acorda ore suplimentare pentru această perioadă întrucât orele suplimentare se acordă, se plătesc doar pentru situația în care au fost efectiv prestate. Pe perioada vacanțelor școlare, nu s-a făcut dovada că fiecare din reclamanți a prestat un număr de ore peste norma didactică pentru care nu au fost plătiți.
Al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtei să calculeze indemnizația de educator, prevăzută de art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, și pentru educatorii care funcționează la clasele I - VIII, pentru care condiția de pregătire este de învățător sau de profesor, instanța de fond l-a reținut ca nefondat, motivat de faptul că în cuprinsul dispozițiilor art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, nu se regăsesc funcțiile didactice compuse, prevăzute de art. 5 lit. d din aceeași lege.
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să includă indemnizația de școală specială în baza de calcul a indemnizației de educator, învățător, institutor, diriginte, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 51 al. 4 din Legea nr. 128/1999 "Personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățătorii, institutorii și educatoarele primesc o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 45 alin. (2) și (3) - referitoare la învățământul gimnazial din mediul rural și activitatea de dirigenție - aceste indemnizații se includ în salariul de bază.
Textul legal sus arătat, nu face nici o referire la indemnizația de școală specială, așa încât aceasta nu poate fi inclusă în salariul de bază, a mai reținut instanța de fond.
În ceea ce privește al patrulea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să reducă norma didactică a educatorilor, institutorilor și învățătorilor care au gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu două ore săptămânal, iar dacă această reducere nu este posibilă, cele două ore să fie plătite în regim de plata cu ora apare ca fiind întemeiată. Măsura este reglementată de art. 45 din Legea nr. 128/1997: "Personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului".
Textul nu face nici o distincție între diferitele categorii de cadre didactice: profesori sau educatori, institutori și învățători, deci dispoziția legală se aplică tuturor. El impune doar două condiții: vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, pe care reclamanții indicați le îndeplinesc. Având în vedere specificul activității reclamanților, care în concret nu au putut beneficia de această reducere datorită numărului de ore pe care o are o clasă, pentru repararea prejudiciului suferit este echitabil ca cele două ore efectuate suplimentar să fie plătite.
În prezenta cauză, din probele administrate (fila 25 la dosar fond), instanța a reținut că numai membrii de sindicat și, au o vechime în muncă de peste 25 de ani și gradul I didactic, sens în care a obligat pârâta să reducă norma de bază a acestora cu 2 ore săptămână, iar dacă acest lucru nu este posibil să plătească cele 2 ore în regim în regim de plată cu ora, începând cu data de 03.11.2003 pentru și de la data îndeplinirii condițiilor legale pentru.
Referitor la al cincilea capăt de cerere, cu privire la cererea privind aplicarea corectă a articolului 145 Codul Muncii la calculul îndemnizației pentru concediu de odihnă, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamanților cuprinde exact textul din Codul Muncii, dar interpretarea sa în aplicarea acestor dispoziții este greșită în sensul că se are în vedere doar salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, fără sumele de bani primite pentru orele suplimentare. Chiar dacă lună de lună se efectuează ore suplimentare, sporul nu caracter permanent pentru a fi avut în vedere la calculul altor drepturi, astfel că cererea apare ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin reprezentantul lor Sindicatul Liber "Educația" G considerând-o nelegală.
S-a arătat în motivele de recurs că instanța de fond s-a aflat într-o confuzie totală când s-a pronunțat asupra cererilor lor folosind motivații extreme din Codul Muncii și din Statutul cadrelor didactice reținând incoerent, ilogic și nelegal nu ai ceea ce a servit ideii preconcepute de a respinge acțiunea.
Au arătat că instanța de fond a motivat hotărârea în afara obiectului și cauzei pe care le-au formulat foarte clar prin acțiunea introductivă eludându-se dispozițiile art. 51 (4) din Constituție, art. 6 (2) din Codul Muncii și art. 28 din Legea sindicatelor.
A arătat reprezentantul reclamanților că instanța de fond dacă a respins drepturile cuvenite pentru activitatea suplimentară nu a mers până la capăt și să arate că angajatorul este în culpă pentru că nu încheie contractul individual de muncă în conformitate cu timpul efectiv lucrat și de ce nu a admis că se cuvine sporul de minimum 75 %.
A arătat reprezentantul reclamanților recurenți că privind capetele de cerere nr. 1a, 1b, 1c, instanța de fond a formulat o motivare greșită.
S-a arătat că instanța de fond în motivare a reținut numai alineatele 1 și 2 ale art. 95 din Codul Muncii nu și alineatul 3 în care era evident că legea se referă la cumulul de funcții la mai mulți angajatori, omițând dispoziția art. 51 alin. 9 din Legea nr. 128/1997 potrivit căreia, în învățământ, cumulul se realizează la același angajator și pe același contract individual de muncă.
Deci, potrivit acestei dispoziții legale, în învățământ, personalul didactic existent încadrat cu normă maximă, cu contract individual de muncă, poate suplini prin cumul sau prin plata cu ora, posturi didactice vacante (sau fracțiuni) în aceeași școală sau la altă școală, dar la același angajator, angajatorul personalului didactic fiind Inspectoratul Școlar Județean și deci nu se poate încheia decât un singur contract individual de muncă dar acesta trebuie adoptat anual prin acte adiționale cu specificarea normei didactice de bază precum și a fracțiunii de normă didactică (sau a nomei) efectuate prin cumul sau prin plata cu ora iar dacă nu se întocmesc acte adiționale, din culpa angajatorului, acest fapt nu diminuează drepturile salariale ale cadrului didactic.
Legea nr. 128/1997, s-a arătat în motivarea recursului, pentru suplinirea în învățământ, nu face distincția între cumulul și plata cu ora indiferent de modul cum este denumită activitatea de suplinire, salarizarea făcându-se conform art. 49 (1), situație menționată de art. 51 (8) din lege.
Dacă un cadru didactic îndeplinește numai o funcție didactică de bază cu norma didactică de bază, aceasta este echivalentă cu funcția sau norma didactică îndeplinită iar salarizarea pornește de la salariul stabilit prin aplicarea coeficienților de multiplicare la care se adaugă sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, ajungându-se la salariul de bază la care se aplică sporul de vechime, iar dacă acest cadru didactic suplinește o fracțiune de normă didactică peste norma didactică de bază, atunci, norma didactică îndeplinită este mai mare decât norma didactică de bază, astfel că se cumulează salariul de bază pentru norma didactică de bază cu salariul de bază pentru fracțiunea de normă didactică suplinită rezultând salariul de bază al funcției la care face referire art. 49 alin. 2 și 3 din Legea nr. 128/1997 la care, aplicându-se celelalte sporuri cuvenite rezultă salariul de bază la care se calculează sporul de vechime.
Plata prin cumul și plata cu ora este procentual echivalentă cu plata pentru norma didactică de bază, este împlinită pentru toată perioada anului școlar iar sporul de vechime în muncă se acordă implicit atât pentru activitatea didactică de bază cât și pentru activitatea didactică complementară precum și pentru activitatea didactică suplimentară (de suplinire, de cumul sau plata cu ora) respectându-se astfel dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, s-a mai arătat în motivarea recursului.
Referitor la respingerea cererii privind acordarea îndemnizației de educator prev. de art. 51 (4) din Legea nr. 128/1997 și pentru educatorii care funcționează la clasele I-VIII pentru care condiția de pregătire este de învățător sau de profesor, motivarea instanței este greșită pentru că nici funcția compusă din profesor - diriginte nu este prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. d din lege, dar îndemnizația de diriginte se acordă.
Or, aceste persoane prin denumirea funcției de învățător-educator, profesor-educator îndeplinesc complementar funcția de educator după cum profesorul îndeplinește funcția de diriginte, s-a arătat în motivarea recursului.
În ceea ce privește respingerea cererii privind obligarea pârâtei să includă îndemnizația de școală specială în baza de calcul a îndemnizației de diriginte, educator, învățător, nu s-au avut în vedere dispozițiile din lege referitoare la îndemnizațiile respective și anume dispozițiile art. 49 alin. 3 și art. 51 (4) din Legea nr. 128/1997, s-a mai arătat în motivele de recurs.
Cu privire la respingerea capătului de cerere privind calcularea conform art. 145 din Codul Munciia îndemnizației de conducere, de odihnă, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, s-a motivat în recurs.
S-a arătat că art. 51 (9) din Legea nr.128/1977 prevede ca plata cu ora sau prin cumul se face prin suplinirea unor norme didactice vacante, norme didactice care se efectuează ca orice normă didactică pe perioada întregului an școlar, orele lucrate în acest regim având reglementate și continuitate, ele cumulându-se cu norma didactică de bază și formează norma didactică îndeplinită pentru care se acordă potrivit art. 49 alin. 2 și 3 din Legea nr. 128/1997 salariul de bază al funcției îndeplinite.
Au arătat că instanța de fond a reținut greșit când a afirmat că, chiar dacă lună de lună se efectuează ore suplimentare, sporul nu caracter permanent pentru a fi avut în vedere la calculul altor drepturi.
S-a motivat în recurs că reclamanții au avut în vedere norme didactice sau fracțiuni de norme didactice efectuate peste norma didactică de bază și nu s-au referit la ore suplimentare efectuate ocazional.
Pentru normele didactice suplimentare se efectuează tot timpul anului și se acordă salariu și un spor și este avut în vedere la calculul altor drepturi sporul de stabilitate, spor de stres, salariul de merit, mai puțin sporul de vechime și îndemnizația de concediu de odihnă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii și a acestor capete de cerere.
Intimata-pârâtă Școala Specială nr. 2 " " din G nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile cauzei, de criticile formulate de către recurenții-reclamanți prin reprezentantul lor, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți prin reprezentantul lor au solicitat prin acțiunea principală 1 (a) inițial ca pârâta să fie obligată să respecte dispozițiile art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997, respectiv pentru plata prin cumul și pentru plata cu ora trebuie acordate toate drepturile care se acordă pentru activitatea didactică de bază adică: îndemnizația de școală specială, sporul de stabilitate, sporul de suprasolicitare, salariul de merit, sporul de vechime făcând parte din postul didactic vacant, plata cu ora sau prin cumul și pentru vacanțele școlare, iar pentru aceste plăți cu ora și prin cumul, fiind plata suplimentară fără posibilitate cu ore libere plătite, să se acorde sporul de 75 % din salariul de bază conform art. 120 din Codul Muncii.
Prin precizările asupra obiectului activității, în rejudecare urmare casării cu trimitere, reclamanții modifică parțial obiectul acțiunii civile cerând obligarea pârâtei să calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul procentual din salariul de bază acordat pentru norma didactică de bază a persoanei în cauză înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază, obligarea pârâtei să acorde pentru plata cu ora și prin cumul și sporul de vechime și să acorde plata cu ora și prin cumul în timpul vacanțelor școlare.
Or, recurenții-reclamanți, prin reprezentantul lor, schimbă parțial obiectul acțiunii principale (pct. 1 ).
În ambele variante solicitarea recurenților nu poate fi primită.
Salariul personalului didactic potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, iar conform art. 48 (2) din aceeași lege salariul de bază se stabilește pe baza valorii coeficientului de multiplicare, a coeficientului de multiplicare din anexele 1 și 2 la lege.
Salariul funcției se stabilește potrivit funcției îndeplinite gradului didactic potrivit art. 49, art. 50 și art. 51 din Legea nr. 128/1997.
Pentru activitățile desfășurate prin cumul toate actele normative la nivelul ramurii de învățământ (Ordinul nr. 3343/2002, nr. 4848/bis/2004, nr. 3541/2006, nr. 5602/2006, nr. 1350/2007) stabilesc ca salarizarea se face în funcție de condițiile pe care le îndeplinesc pentru încadrarea în una din situațiile privind modul de calcul al salariului de bază al personalului didactic și cu sporurile prevăzute la art. 49 (2), art. 49 (3), art. 50 (3), art. 50 (7), art. 50 (10) în conformitate cu art. 51 (8) din Legea nr. 128/1997.
Pentru plata cu ora aceleași ordine stabilesc că salarizarea se face pe baza unui tarif orar stabilit în conformitate cu norma didactică diferențiate pe funcție.
De asemenea, salarizarea se face pentru activitatea depusă în funcție de condițiile pe care le îndeplinesc pentru încadrarea în una din situațiile privind modul de calcul al salariului de bază al personalului didactic cu sporurile prevăzute de lege conform art. 51 (8).
Recurenții-reclamanți cer ca pârâta să respecte aceste cerințe ale lor, să fie obligată să le respecte fără a dovedi dacă au efectuat aceste activități prin cumul sau plata cu ora, modul cum le-au fost plătite și în final prejudiciul material ce le-a fost provocat.
Același lucru este și pentru plata sporului de vechime, ele nearătând concret modul de calcul al acestuia de către pârâtă, drepturile bănești plătite pentru acest spor și eventual prejudiciul suferit printr-un calcul nelegal.
Or, legiuitorul a stabilit modul de calcul al sporului de vechime, el raportându-se la salariul de bază care este format (după caz) din salariul funcției didactice conform grilei de salarizare care include anumite sporuri (stabilitate, suprasolicitare), gradația de merit, salariul de merit, după caz, îndemnizația pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, deci este stabilit ce intră în salariul de bază al funcției îndeplinite și la care se raportează sporul de vechime, astfel instanța de fond a reținut corect situația.
Desfășurarea unor activități didactice de suplinire prin cumul sau plata cu ora (art. 16 alin. 4 din Legea nr.128/1997) are loc în anumite condiții, nu au caracter de permanență,deci pârâta, așa cum corect a reținut și instanța de fond nu poate fi obligată să le plătească ca fiind efectuate pentru întreg anul și deci și pentru perioada vacanțelor școlare.
Însăși noțiunea de "suplinire" este în contradicție cu noțiunea de "permanent".
Or, plata orelor prin cumul și prin plata cu ora se face la momentul efectiv ori loc, reclamanții nedovedind că efectuează aceste activități și în perioada vacanțelor școlare, iar pentru perioada vacanțelor școlare reclamanții primesc îndemnizațiile de concediu de odihnă.
Și cu privire la îndemnizația prevăzută de art. 51 (4) din Legea nr. 128/1997 inițial reclamanții au cerut obligarea pârâtei să respecte această dispoziție legală pentru învățători-educatori și profesori-educatori ca apoi să modifice cererea solicitând să fie obligată pârâta să calculeze îndemnizația de educator și pentru educatorii care funcționează în clasele I-VIII, ceea ce este cu totul altceva.
În art. 5 (2) din Legea nr.128/1997 se regăsesc funcțiile menționate de recurenții-reclamanți învățător-educator, profesor-educator pentru activitățile conexe și în cele cu activități extrașcolare ale învățământului preuniversitar, respectiv: în centrul de plasament iar pârâta nu s-a dovedit că intră în această categorie, iar îndemnizația prevăzută de art. 51 (4) din Legea nr.128/1997 are un cu totul alt regim referindu-se la personalul didactic de predare.
Or, nu s-a făcut această dovadă: reclamanții nu au dovedit că au desfășurat aceste activități, că nu le-a fost retribuit și dreptul material care li se cuvine.
Sporul prevăzut de art. 49 (3) din Legea nr. 128/1997 se acordă pentru cadrele didactice din învățământul special și menționează că se include în salariul de bază, pârâta menționând că nu face parte din învățământul special, situația contrară nefiind dovedită.
Nu există o prevedere în art. 51 (4) din Legea nr.128/1997 precum că îndemnizația prevăzută de art. 49 (3) se include în calculul îndemnizației pentru diriginte.
Îndemnizația de concediu, calculul acesteia este stabilit de lege, ea raportându-se la salariul de bază al funcției îndeplinite (deci salariul de bază plus sporurile care intră în acesta, sporurile cu caracter permanent, deci și sporul de vechime).
Or, așa după cum am mai arătat mai sus, plata unor drepturi bănești pentru activitate de suplinire prin cumul sau plata cu ora (suplinire nu este o activitate distinctă ci se realizează prin cumul sau plata cu ora pentru că recurenții o prezintă separat: de suplinire de cumul sau plata cu ora) nu are caracter permanent.
De altfel, chiar Ordinul nr. 5602/2006 al Ministerului Educației și Cercetării menționează (art. 88 alin.3) că orele efectuate în regim de plată cu ora se plătesc ca ore suplimentare.
De altfel,așa cum au mai arătat, reclamanții-recurenți prin reprezentantul lor Sindicatul Liber "Educația" reclamă doar nerespectarea unor dispoziții legale din actele normative care reglementează plata unor drepturi bănești - în sectorul învățământ preuniversitar - dându-le o interpretare "proprie" fără a arăta în concret dacă s-au încadrat în situațiile reclamate și prejudiciul material care le-a produs prin neacordarea unor drepturi.
Deci, sub aspectele menționate mai sus, criticile formulate de recurenții-reclamanți prin reprezentantul lor Sindicatul Liber "Educația" G nu sunt întemeiate, astfel că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Cum nu au fost invocate motive de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 134/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, C -, prin reprezentant SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA", cu sediul în G,- bis, împotriva sentinței civile nr. 134/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2008.
Pt. Președinte, pt. Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Ion Ioneci
judecător
aflat în aflat în aflat în
cf. art. 261 al.2 cf. art. 261 al. 2. cf.art.261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Ion Ioneci
Dr. Dr. Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al. 2.
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//11 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Valentina Gabriela Baciu, Simona
