Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3064/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2098/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3064/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, C, -, C-, G împotriva sentinței civile nr.88/16.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4946/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.45692/2008, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr. 88/16.10.2008 pronunțata de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4946/2008), a fost respinsa ca neintemaiata actiunea formulata de reclamantii, C, G in contradictoriu cu paratii Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și in contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
In considerente s-a retinut reclamanții și intervenienții au avut calitatea de grefieri-dactilografi, funcționând în prezent ca grefieri în cadrul Tribunalului București, cu păstrarea salarizării avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004.
Acestia au afirmat că prin art. 91 din acest act normativ au fost plasați într-o situație de inferioritate față de persoanele care îndeplinesc funcția de grefier, fiind discriminați sub aspect salarial fără un criteriu obiectiv și rațional, prin aceea că drepturile lor salariale au fost păstrate la nivelul anterior, corespunzător funcției de grefier-dactilograf. În plus, au mai susținut că în fapt prestează aceeași muncă cu grefierii și deci, ar trebui să fie salarizați la nivelul acestora.
Pretențiile deduse judecății nu pot fi însă primite, întrucât prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât titularii dreptului la acțiune afirmă că situația discriminatorie în care susțin că se află a fost creată prin acte normative cu putere de lege. Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Așa fiind, toate pretențiile deduse judecății au fost respinse ca nefiind întemeiate.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții, C, G, înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că prin cererea cu care au investit instanța au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate, cuvenite începând cu data de 01.01.2005, cu titlu de diferență între salariul corespunzător postului de grefier-dactilograf și salariul corespunzător postului de grefier.
In motivarea cererii am invocat faptul că subsemnații recurenți am fost discriminați în raport de ceilalți colegi grefieri pentru două motive:
1). Pentru faptul că prin art. 91 din Legea nr. 567/2004, în forma inițială s-a statuat că la data intrării în vigoare a legii grefier-dactilograf în funcție vor fi încadrați ca grefieri prin transformarea corespunzătoare a posturilor, dar cu menținerea salariilor de încadrare avute. Sub acest aspect recurenți au invocat deci discriminare rezultată din cuprinsul legii,
2). Pentru faptul că deși urmare a transformării posturilor recurenților în posturi de grefieri, au îndeplinit activități corespunzătoare postului de grefier și nu doar postului de grefier-dactilograf, am fost salarizați în continuare ca grefieri-dactilografi. Sub acest aspect au invocat o discriminare în raport de prevederile art. 16 din Constituția
România și art. 6 din Codul Muncii, discriminare rezultată din aplicarea necorespunzătoare a legii.
Prin sentința recurată, instanța de fond a analizat doar primul motiv invocat, reținând că pretențiile recurenților nu pot fi primite față de interpretarea Curții Constituționale, care prin deciziile 818, 819, 820, și 821 din 3.07.2008 a apreciat ca fiind neconstituțională prevederile art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, în măsura în care s-ar interpreta în sensul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța de fond nu a analizat în nici un fel celălalt motiv invocat de noi în cuprinsul cererii pentru a dovedi discriminarea la care am fost supuși și anume faptul că deși am prestat efectiv muncă de grefieri, îndeplinind toate atribuțiile specifice postului de grefieri, prevăzute de art. 54 din Hotărârea nr. 387/2005 a M, respectiv, pregătirea ședințelor de judecată, participarea ca grefier de ședință la ședințele de judecată, redactarea încheierilor întocmirea și comunicarea actelor de procedură, tehnoredactarea hotărârilor judecătorești, completarea borderourilor și predarea corespondenței pentru expediere etc. au fost salarizați doar ca grefieri-dactilografi. în aceste condiții nu se poate reține că nu am fost supuși unor discriminări în raport de prevederile art. 6 din Codul Muncii care statuează dreptul salariaților de a fi retribuiți în mod egal pentru aceiași muncă și pregătire profesională și de dispozițiile art. 16 din Constituția României. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii în sensul că principul egalități și nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituția Românei este încălcat atunci când se instituie un regim de tratament diferențiat pentru persoane aflate în aceeași situație juridică.
Or, în această situație se pune o problemă de aplicare a legii de către pârâții angajatori, care aveau obligația de a asigura salarizarea egală a noastră cu a celorlalți grefieri, față de faptul că am îndeplinit aceeași muncă, problemă care nu se mai regăsește în ipoteza avută în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea deciziilor pe care s-a întemeiat prima instanță.
De altfel legiuitorul însuși a realizat că reglementarea drepturilor salariale ale grefierilor-dactilografi conținută în art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, este discriminatorie, motiv pentru care a modificat-o prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 17/2006, înlăturând salarizarea diferită și discriminatorie, statuând că "grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefier, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare".
România și art. 6 din Codul Muncii, discriminare rezultată din aplicarea necorespunzătoare a legii.
Prin sentința recurată, instanța de fond a analizat doar primul motiv invocat, reținând că pretențiile noastre nu pot fi primite față de interpretarea Curții Constituționale, care prin deciziile 818, 819, 820, și 821 din 3.07.2008 a apreciat ca fiind neconstituțională prevederile art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, în măsura în care s-ar interpreta în sensul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța de fond nu a analizat în nici un fel celălalt motiv invocat de noi în cuprinsul cererii pentru a dovedi discriminarea la care am fost supuși și anume faptul că deși am prestat efectiv muncă de grefieri, îndeplinind toate atribuțiile specifice postului de grefieri, prevăzute de art. 54 din Hotărârea nr. 387/2005 a M, respectiv, pregătirea ședințelor de judecată, participarea ca grefier de ședință la ședințele de judecată, redactarea încheierilor întocmirea și comunicarea actelor de procedură, tehnoredactarea hotărârilor judecătorești, completarea borderourilor și predarea corespondenței pentru expediere etc. recurenți au fost salarizați doar ca grefieri-dactilografi. In aceste condiții nu se poate reține că nu am fost supuși unor discriminări în raport de prevederile art. 6 din Codul Muncii care statuează dreptul salariaților de a fi retribuiți în mod egal pentru aceiași muncă și pregătire profesională și de dispozițiile art. 16 din Constituția României. In acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii în sensul că principul egalități și nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituția Românei este încălcat atunci când se instituie un regim de tratament diferențiat pentru persoane aflate în aceeași situație juridică.
Or, în această situație se pune o problemă de aplicare a legii de către pârâții angajatori, care aveau obligația de a asigura salarizarea egală a noastră cu a celorlalți grefieri, față de faptul că am îndeplinit aceeași muncă, problemă care nu se mai regăsește în ipoteza avută în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea deciziilor pe care s-a întemeiat prima instanță.
De altfel legiuitorul însuși a realizat că reglementarea drepturilor salariale ale grefierilor-dactilografi conținută în art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, este discriminatorie, motiv pentru care a modificat-o prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 17/2006, înlăturând salarizarea diferită și discriminatorie, statuând că "grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefier, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare".
Chiar dacă Legea nr. 17/2006 produce efecte numai pentru viitor, rațiunile modificării art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, sunt cele pe care noi le-am expus în cuprinsul acțiunii, instanțele având posibilitatea examinării modulului discriminatoriu în care angajatorul a procedat la salarizarea subsemnaților, față de ceilalți grefieri ai instanțelor, deși subsemnații am îndeplinit aceeași muncă, iar dispozițiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004 în forma inițială, nu pot fi interpretate decât în sensul că se mențin salariile de încadrare avute doar dacă subsemnații prestam în continuare aceeași muncă, cea de dactilografi, nu și în situația în care îndeplineam efectiv activități specifice postului de grefier.
În consecință, recurenți solicită admiterea recursului și modificați în tot a sentinței recurată și, pe fond, admiterea cererea astfel cum a fost formulată.
Intimatii nu au formulat intampinare si in recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Curtea constata ca recurentii-reclamanti au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Tribunalului la data intrarii in vigoare a Legi nr. 567/2004, si anume 01.01.2005, recurentii au indeplinit functia de grefieri dactilografi, incepand cu aceasta data posturile lor fiind transformate in posturi de grefieri.
Potrivit art. 91 din Legea nr 567/2004 "la intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute".
Si dupa aceasta data, reclamantii au indeplinit tot atributii de grefier dactilograf, nefiind facuta vreo dovada in sensul ca au indeplinit atributii similare celorlalti grefieri.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Pentru a ne afla in fata unei situatii de discriminare este necesara identificarea criteriului pe baza caruia are loc discriminarea. Constatam ca in cazul reclamantelor nu este incident vreunul din criteriile expres prevazute de lege, dar un astfel de criteriu poate fi categoria profesionala.
De asemenea, discriminarea presupune ca persoanele in cauza sa se afle in situatii comparabile si sa nu existe un scop legitim, iar masura sa nu fie adecvata si necesara. Din acest punct de vedere, nu poate fi vorba de discriminare in cazul reclamantelor in conditiile in care insasi legea prevede ca va fi mentinut acelasi salariu de incadrare, fiind indeplinita cerinta scopului legitim, iar necesitatea acestei masuri este fundamentata pe textul de lege.
Apreciem ca existenta discriminarii nu poate fi constatata impotriva unei dispozitii legale exprese. Legiuitorul are dreptul a stabili regimul de salarizare a diferitelor categorii profesionale si nu orice diferenta de drepturi salariale implica o discriminare si inegalitate a salariatilor. Principiul egalitatii in fata legii nu inseamna uniformitate, nu exclude deosebirile, iar formularea "salariu egal pentru munca egala" nu trebuie inteleasa ad literam. Ea garanteaza numai vocatia salariatului de a obtine un salariu ce in mod rezonabil poate fi comparat, nu si identic, deoarece plata muncii prestate este conditionata de o multitudine de factori, ce fac obiectul negocierii partilor ori reglementarii legale.
Diferentele salariale invocate de recurentii-reclamanti nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse.
Cat priveste cererile avand ca obiect actualizarea drepturilor banesti si inscrierea in carntele de munca, fata de caracterul lor accesoriu, apar ca neintemeiate in masura in care si capatul de cerere principal este nefondat.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția acestora de a li se acorda diferentele salariale neprevăzute de lege în ceea ce-i privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestora recurentilor-reclamanti nu s-a încălcat principiul salarizarii egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Nu trebuie neglijat totodată, că prin Deciziile nr.818/2008, nr.819/2008 ale Curții Constituționale pronunțate la data de 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008, obligatorie pentru instanțe, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respinga recursul formulat de recurentii- reclamanti ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, C, -, C-, G împotriva sentinței civile nr.88/16.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4946/2008) în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./22.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
