Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.307/

Ședința publică din 16 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Neagu

JUDECĂTOR 2: Alina Savin

JUDECĂTOR 3: Benone Fuică

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, -, G, G, A, -, -, G, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei mun. A,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.746/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL ADJUD, cu sediul în A,- jud. și PRIMARIA MUNICIPIULUI ADJUD, jud.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - reclamantă, lipsă fiind ceilalți recurenți - reclamanți, precum și intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL ADJUD și PRIMARIA MUNICIPIULUI ADJUD.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat, în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-ra judecător cerere ce a fost soluționată în ședința din Camera de Consiliu din 13.03.2009;

S-a dat citire încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 13.03.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător, completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorului din planificarea de permanență din 16.03.2009, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a atașat la dosar.

Întrebată fiind, recurenta - reclamantă precizează că nu are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că reclamanții au calitatea de personal contractual, dar exercită aceleași atribuții ca și funcționarii publici. Reclamanții fac parte din personalul civil care-și desfășoară activitatea în administrația publică. Consideră că sunt îndreptățiți să primească acest spor.

CURTEA

Asupra recursului civil înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, in calitate de viceprimar al mun. A, in calitate de viceprimar al mun. A, si, (), G, G, A, -, G, in calitate de angajați pe baza de contract individual de munca ai paratei Primăria mun. A, în contradictoriu cu Primăria mun. A și Consiliul local al mun. A, au solicitat ca prin hotărâre judecătorească pârâții să fie obligați la plata indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază,începând cu data de 1.08.2003 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate si consemnarea în carnetele de muncă a acestei indemnizații.

În motivarea cererii reclamanții au invocat disp.art.13 din Legea nr.138/1999 cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, prevederile constituționale capitolul V în sensul că impun premise de regim unitar de reglementare, arată că la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, făcând astfel mențiune și cu privire la practica judiciară.

Reclamanții au invocat de asemenea prevederile OUG nr.123/2003, art.25 al.2, ale art.29 al.2 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, art.1 din OUG nr.24/2000 și pe cele ale Ordinului MAI nr.496/2003, arătând că prin art.II pct.2 și 3 din Ordinul MAI nr.496/2003 a fost reglementată acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului din domeniul administrației publice, definit prin Ordinul MAI nr.496/2003 ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din MIRA. Se definește personalul civil ca fiind reprezentat prin funcționari publici și personalul contractual din MAI.

Reclamanții, in calitate de viceprimar al mun. A, in calitate de viceprimar al mun. A, au atât ca sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor in temeiul dis. Art. 2, 3 si 19 din Legea nr. 154/1998, potrivit cărora persoanele care ocupa funcții de demnitate publica au dreptul, pentru activitatea desfășurată, de o indemnizație lunara, stabilita in conformitate cu prevederile anexei II.

Pârâții nu au depus întâmpinare și nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la cererea formulată.

Sentința civilă nr.746/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea

Prin sentința civilă 746/11.11.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, (), G, G, A, -, G, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local A cu sediul în- și pârâta Primăria mun. A, jud.

Instanța de fond a reținut că reclamanții, (), G, G, A, -, G, dețin calitatea de personal contractual în cadrul paratei Primăria mun. A și în baza acestei calități au pretins că le sunt aplicabile Ordinul MAI nr.496/2003 respectiv că li se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.

Acest spor este prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.

Potrivit pct.9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 privind modificarea Ordinului MAI nr.275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.

Potrivit pct.31.1 din Ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Prin urmare, Ordinul nr.496/2003, reglementează doar situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MIRA).

Ori, administrația publică locală nu face parte din acest minister situație care rezultă din art.4, OUG nr. 30/2007 conform căruia MIRA colaborează cu autoritățile publice.

Un ministru poate să reglementeze prin ordin cu privire la ministerul pe care-l conduce și cu privire la personalul acelui minister, dar nu în afara lui, ori reclamanții nu fac parte din acest minister și nici nu au relații de muncă și subordonare cu MIRA.

de cele de mai sus, instanța apreciat acțiunea reclamanților mai sus arătați ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Referitor la reclamanții si instanța reținut că aceștia au calitatea de primar și viceprimar al mun.

Funcția ocupată de reclamanți este funcție de autoritate publică aleasă conform art.66 al.1 din Legea nr.215/2001 raportat la anexa 2/2 din Legea nr.154/1998.

Persoanele care ocupă o astfel de funcție publică au dreptul pentru activitatea desfășurată la o îndemnizație lunară care se stabilește în conformitate cu anexa 2 din Legea nr.154/1994 așa cum a fost modificată prin OG nr.83/2000.

Conform art.20 din Legea nr.154/1998 îndemnizația reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

Articolul 57 alin 5 din Legea nr. 215/2001 prevede ca pe durata exercitării mandatului primarul și viceprimarul au fost excluși din categoria beneficiarilor la sporul privind vechimea in muncă si la orice alte sporuri.

Având în vedere că reclamanții au calitatea de primar si viceprimar si că textul legal de mai sus exclude aceasta categorie de aleși locali de la beneficiul oricărui spor, inclusiv de la sporul aplicat cu titlu de indemnizație de dispozitiv, instanța a apreciat acțiunea acestora ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Recursul declarat de reclamanți - motive invocate

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, (), G, G, A, -, G, arătând că, conform practicii judiciare din România sporul de dispozitiv se acordă întregului personal salarizat din, iar Legea nr.138/1999 prevede că atât cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract cât și salariații civili beneficiază de un spor de dispozitiv de 25%.

Art.1 din Legea nr.138/1999 arată că dispozițiile se aplică personalului militar și civil din "asigurându-se în acest fel egalitatea de tratament salarial din cadrul aceleiași autoritate", iar la art.47 se arată că "personalul civil în înțelesul legii se compune atât din funcționarii publici cât și din personal contractual angajat pe bază de contract de muncă.

De asemenea pct.9 din Ordinul nr.496/2003 arată că"indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Au motivat că s-a creat prin respingerea acțiunii o situație discriminatorie față de funcționarii publici contrar art.16 din Constituția României și nr.OG137/2000.

La primăria Municipiului A, un număr însemnat de personal angajat pe bază de contract individual de muncă, desfășoară aceleași responsabilități ca și funcționarii publici.

De asemenea, prin sentința civilă nr.729/13.12.2007 instanța a admis personalului contractual din cadrul Administrației Piețelor Focșani, acțiunea civilă pentru drepturi băbești reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, cu trei ani înainte de data introducerii acțiunii și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, despăgubiri ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin sentința civilă nr.188/05.03.2008 funcționarilor contractuali, precum și primarului și viceprimarului din cadrul Primăriei Golești, instanța le-a admis acțiunea privind plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv.

De asemenea, au arătat că, prin Dispoziția nr.2919/12.12.2008, Primarul municipiului Aad ispus plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, personalului contractual care execută sau îndeplinește funcție de autoritate publică la Primăria Municipiului A - alții decât funcționarii publici, începând cu data de 01.01.2009, însă nu și retroactive.

Conform fundamentării expuse, a dispozițiilor art. 16 din Constituția României, ale art. 5 și 6 din Codul Muncii, ale art.2 (2) din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și a practicii constante a CEDO privind nediscriminarea, reclamanții au apreciat că fac parte din categoria persoanelor vizate de Ordinul nr. 496/2003, fiind funcționari publici și personal contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și având, în această calitate, dreptul de a beneficia de toate formele de salarizare aplicabile acestei categorii și în consecință au solicitat modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la prima instanță.

Considerentele instanței de recurs în pronunțarea prezentei decizii

Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nrfondat pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.

Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.

De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia. Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.

în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.

Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.

Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaiputând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.

Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.

Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.

Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".

Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.

Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.

Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Or, reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei municipiului A, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.

Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.

Personalul contractual nu se poate raporta la personalul militar doar pentru că lucrează în aceeași instituție. Pentru a putea vorbi de o discriminare, funcție de criteriul instituirii sporului putem determina sfera persoanelor reglementate. Criteriul instituirii sporului de dispozitiv nu l-a constituit locul de muncă sau ministerul comun, ci l-a constituit persoanele care lucrează într-o instituție publică de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Reclamanții nu se pot simți discriminați în raport de persoanele ce lucrează în astfel de instituții.

Prin urmare, corect a reținut instanța de fond și corect a explicat pe larg că în cauză nu se poate reține o discriminare a reclamanților.

Conform art.312 al.1 urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, G, G, A, -, -, G, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei mun. A,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.746/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 Martie 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

: /14.04.2009

:DC/2 ex/14.04.2009

Fond:/

Asistenți judiciari:/

Președinte:Mihaela Neagu
Judecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Benone Fuică

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Galati