Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/CM
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. reclamanții, domiciliat în C,-, -. B,. 19, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, bloc 1A,. A,. 4, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 6, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 17, județul C și intervenienții, domiciliată în C,-, -. E,. 49, județul C, domiciliat în C, b-dul -. - nr. 93, -. B,. 35, județul C, domiciliat în,-, -. A,. 72, județul C, domiciliat în C,-, -. C,. 17, județul C, domiciliată în C,-, -C,. A,. 17, județul C, domiciliat în C,-, -. B,. 47, județul C, domiciliată în C,-, bloc 1A,. A,. 42, județul C, domiciliat în B,-, -. 2,. 37, județul B, domiciliat în C,-, -. C,. 53, județul C și, domiciliat în Pitești, str. - -., -. B,. 9, județul A și
2. pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector, 1,
împotriva sentinței civile nr. 2358 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 și drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a le da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 14 aprilie 2008 și 16 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrata sub numărul - pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții R, au învestit instanța, în contradictoriu cu pârâta SC SA, solicitând obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de 1,98 din salariul minim pe economie indexat calculată de la data de 13 septembrie 2004 până la data încetării raporturilor de muncă, plata sumelor constând din suplimentările salariale de sărbători actualizate cu coeficientul de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Au motivat reclamanții că, au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, la puncte de lucru din județul C, unii fiind disponibilizați în cursul anului 2006 iar ceilalți în 2007.
Societatea pârâtă a utilizat la calcularea drepturilor lor salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă, fără știrea salariaților.
Astfel, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004 - 2007 prevede la art. 128 alin. 5 că salariații ar, date fiind condițiile specifice de muncă, au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat; coeficientul menționat, susțin reclamanții, nu s-a modificat niciodată în baza unui act adițional legal înregistrat la Direcția teritorială de muncă.
Totodată, unitatea pârâtă nu a achitat salariaților săi suplimentările de Paști și de C prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, pe tot intervalul 2004 - 2007, în condițiile în care pentru fiecare din sărbătorile legale menționate pârâta urma să achite fiecărui salariat câte un salariu de bază mediu brut.
Prin cererile de intervenție formulate de intervenienții în interes propriu, -, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligarea pârâtei la plata către fiecare intervenient a diferenței de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, calculată pentru cei trei ani anteriori introducerii acțiunilor proprii până la data încetării raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, la achitarea sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de sărbători, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La termenul de judecată din 2 noiembrie 2007 instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că pretențiile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 283 lit. c și nu lit. e din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2358 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Constantaa admis în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu și a obligat societatea pârâta la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim pe economie până la data de 10 mai 2005. fost obligată pârâta să achite reclamanților și intervenienților drepturile salariale constând în suplimentările salariale de Paște și de C, precum și cheltuielile de judecată, fiind respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut, în esență, că, de la data înregistrării noului contract colectiv de muncă valabil de la 11 mai 2005 (nr. 2643 din 11 mai 2005) drepturile salariale ale reclamanților și ale intervenienților nu se puteau calcula pe o altă bază decât cea consemnată în Contractul colectiv de muncă și care stabilea un coeficient de 1,76.
Însă, până la data de 10 mai 2005, reclamanții și intervenienții au primit drepturile salariale calculate la coeficientul de 1,76 în loc de 1,98.
Cu privire la suplimentările salariale de sărbători s-a reținut că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, salariații societății pârâte vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu câte un salariu de bază mediu pe societate.
La alineatul 2 s-a menționat că, pentru anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alineatul 1 vor fi incluse în salariul de bază.
Cum în Contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007 alineatul 1 fost menținut în această formă iar în alineatul 2 se prevede că pentru anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, instanța de fond a apreciat că pentru acești ani suplimentările sunt datorate salariaților.
Totodată, s-a apreciat că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului acestor drepturi și a modalităților de acordare nu poate nega dreptul salariaților asumat prin contractele colective de muncă, acțiunea nefiind prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții și intervenienții cât și pârâta
Reclamanții și intervenienții au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul neaplicării indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim indexat pe economie până la data încetării raporturilor de muncă al fiecărui salariat.
Susțin recurenții că prima instanță a acordat coeficientul de 1,98 numai până la data de 10 mai 2007 lipsindu-i de importante drepturi salariale întrucât aceștia au fost disponibilizați în a doua parte a anului 2007.
SA a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- În mod greșit instanța a dispus obligarea la plata diferențelor salariale întrucât coeficientul de 1,98 s-a acordat doar salariaților AR iar reclamanții din prezenta cauză au fost salariați ai SC SA în cadrul serviciilor, neavând niciun raport de muncă cu AR.
Nelegal și nejustificat a acordat instanța, foștilor salariați, drepturi salariale calculate în raport de coeficientul de 1,98 deși se reține că sunt salariați ai SC SA, art. 128 din contractul colectiv de muncă prevăzând drepturi salariale în raport de coeficientul de 1,76.
- Instanța nu a soluționat excepția prematurității formulării acțiunii atât timp cât nu a acordat cuvântul părților iar în dispozitiv nu se regăsește modul de soluționare.
- În mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii cererile având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă. Spre deosebire de drepturile salariale, ajutoarele de Paște și de C îți găsesc izvorul obligației în capitolul V din contractul colectiv de muncă, fiind drepturi legate exclusiv de anumite evenimente și care nu sunt reținute în fișa individuală de negociere anexă la contractul individual de muncă.
- Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a apreciat că pârâta datorează drepturile salariale suplimentare deși acestea au fost acordate și primite de către salariați, fiind incluse în salariul de bază.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
Analizând hotărârea recurată din prisma criticilor formulate, Curtea apreciază întemeiat numai recursul reclamanților și intervenienților, criticile pârâtei fiind neîntemeiate.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți si intervenienți:
În Contractul de muncă 2003-2004 s-a prevăzut în art. 128 alin. 5 că în cadrul AR C salariul de bază minim va fi calculat în raport de coeficientul de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru 2004-2005 înregistrat sub nr. 447 din 21 ianuarie 2005 la. (fila 173) s-a stabilit că art. 128 alin. 5 va avea următoarea formulare: "În cadrul AR Constanta, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat."
Acest act adițional este ulterior celui înregistrat sub nr. 2643 din 11 mai 2005 la. (fila76 fond) prin care se modifică contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA și înregistrat sub numărul 8080 din 23 mai 2000 în sensul că stabilește la art. 128 alin. 5 că valoarea salariului de bază este de minim 1,76 ori mai mare decât valoarea salariului minim pe economie actualizat.
Prin urmare, în raport de data înregistrării, își produce efectele actul adițional nr. 447 din 21 mai 2005, astfel că, coeficientul în raport de care se calculează salariul de bază este de 1,98.
Pentru anul 2006 s-a înregistrat la. sub nr. 3589 din 30 mai 2006 (fila 192) actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 8080/2000 dar care nu aduce modificări ale art. 128 alin. 5, astfel că, pentru acest an se aplică tot coeficientul de baza de 1,98.
Contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 depuse la dosar (filele 207-216) nu pot fi reținute întrucât nu sunt înregistrate la. iar potrivit art. 25alin. 3 din Legea nr. 31/1996 "contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării".
Cum potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă legal încheiate constituie legea părților, reclamanții și intervenienții trebuiau să beneficieze de un salariu de bază calculat în raport de coeficientul de 1,98 până la data încetării contractelor de muncă.
Referitor la data încetării raporturilor de muncă cu societatea pârâtă, instanța se va raporta la data înscrisă în deciziile emise de unitate cât și în carnetele de muncă depuse la dosarul de fond.
Cu privire la recursul declarat de SA:
La judecata cauzei în fond reclamanții și intervenienții au depus la dosar atât contractele individuale de muncă cât și deciziile de încetare ale contractelor de muncă.
Din aceste înscrisuri rezultă, fără echivoc, faptul că recurenții au fost salariați AR și nu așa cum susține recurenta pârâtă.
Astfel, -, R, au încheiat contractele individuale de muncă cu angajatorul AR. De asemenea, în deciziile de încetare a contractelor de muncă apare ca societate angajatoare zona de operare ar C și nicidecum.
Aceeași situație rezultă și pentru recurenții,. Din copiile carnetelor de muncă depuse rezultă că unitatea angajatoare este AR, aceștia desfășurându-și activitatea la zona de operare ar
Față de cele ce preced, Curtea reține că în mod corect li s-a aplicat și recurenților coeficientul de 1,98 prevăzut în contractul colectiv de muncă, aceștia fiind salariați AR și nu, critica recurentei pârâte fiind nefondată.
- La judecata cauzei în fond, societatea pârâtă și-a precizat, în conformitate cu dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
La litera d) din întâmpinare pârâta a solicitat, în subsidiar, respingerea cererii ca prematură motivat de faptul că dreptul reclamanților nu s-a născut întrucât sumele solicitate sunt acordate numai după ce vor fi negociate și stabilite de cu.
La termenele de judecată ulterioare societatea pârâtă nu a mai susținut prematuritatea acțiunii astfel încât, din modul de formulare în cadrul întâmpinării "în subsidiar" în mod corect a fost calificată ca o apărare și înlăturată motivat prin considerentele hotărârii pronunțate
Astfel, s-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.
- Prin acțiune și cererile de intervenție deduse judecații reclamanții și intervenienții au solicitat și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paște și de
Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul muncii astfel: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". În ceea ce privește modul de stabilire al salariului tot Codul muncii prevede în art. 157 alin. 1 că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.
În speță, în Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și salariați s-a prevăzut în art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentărilor acordate.
prescripția dreptului la acțiune Codul muncii face o distincție a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art. 283 alin. 1lit. c stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat iar la lit. e prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Analizând dispozițiile art. 283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale, legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de muncă deși, conform art. 157 alin. 1, salariile se pot stabili prin negocieri colective și, deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
De altfel, în decizia nr. 342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c, fiind de 3 ani.
- Referitor la critica ce vizează fondul pretențiilor deduse judecății se reține că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Articolul menționat prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paște și de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-un salariu mediu pe SA. Alineatul 2 arăta că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale au fost incluse în salariul de bază.
Dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2 au fost menținute în aceeași formă și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2004, 2005, 2006.
Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind, rezultă fără echivoc intenția parților că, numai pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând să fie achitate distinct.
În mod corect a reținut instanța de fond că, interpretarea dată de Comisia paritara cu privire la dispozițiile art. 168 alin. 1,2 din Contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea, apreciind că reformarea hotărârii atacate se impune numai în ceea ce privește critica recurenților și intervenienților în sensul acordării diferențelor salariale până la data încetării raporturilor de muncă, va admite recursul salariaților și va respinge recursul societății pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în C,-, -. B,. 19, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, bloc 1A,. A,. 4, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 6, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 17, județul C și intervenienții în nume propriu, domiciliată în C,-, -. E,. 49, județul C, domiciliat în C, b-dul -. - nr. 93, -. B,. 35, județul C, domiciliat în,-, -. A,. 72, județul C, domiciliat în C,-, -. C,. 17, județul C, domiciliată în C,-, -C,. A,. 17, județul C, domiciliat în C,-, -. B,. 47, județul C, domiciliată în C,-, bloc 1A,. A,. 42, județul C, domiciliat în B,-, -. 2,. 37, județul B, domiciliat în C,-, -. C,. 53, județul C și, domiciliat în Pitești, str. - -., -. B,. 9, județul A, împotriva sentinței civile nr. 2358 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă societatea pârâtă să achite reclamanților și intervenienților în interes propriu diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, actualizat cu indicele de inflație, la data plății efective astfel: pentru reclamanții de la 13 septembrie 2004 la 27 februarie 2007, de la 13 septembrie 2004 la 10 noiembrie 2005, de la 13 septembrie 2004 la 17 august 2006, de la 13 septembrie 2004 la 27 februarie 2007, de la 13 septembrie 2004 la
27 februarie 2007, pentru intervenienții în nume propriu Mariora de la 5 octombrie 2004 la 20 iunie 2007, de la 5 octombrie 2004 la 11 august 2006, de la 5 octombrie 2004 la 11 august 2006, de la 5 octombrie 2004 la 2 iulie 2007, - de la 5 octombrie 2004 la 18 mai 2007, de la 6 noiembrie 2004 la 1 iulie 2005, de la 30 noiembrie 2004 la data încetării contractului de muncă, de la 30 noiembrie 2004 la 7 august 2007, de la 30 noiembrie 2004 la 31 iulie 2007, de la 30 noiembrie 2004 la 28 iunie 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de intimataSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 2358 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond,
Red. dec. -/23.05.2008
gref. -
4 ex./26.05.2008
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
