Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6071/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 32/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T-M - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1227 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT T-M și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrii de sindicat, ( ), C, intimații-pârâți GRĂDINIȚA NR. 4 T-M și INSPECTORATUL ȘCOLAR T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului T M, Primăria Municipiului T M - Instituția Primarului, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1227 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T și s-a respins acțiunea față de acesta.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul UL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT T M și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrii de sindicat, ( ), C, dispunându-se obligarea pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T-M - INSTITUȚIA PRIMARULUI și GRĂDINIȚA NR. 4 T-M să plătească diferențele salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art. 50 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 23.05.2005-04.02.2008.
Celelalte pretenții deduse judecății au fost respinse.
Pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T-M - INSTITUȚIA PRIMARULUI au declarat recurs împotriva sentinței precitate, criticând-o în esență sub următoarele aspecte:
1. Pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Nu există nici o legătură de cauzalitate între aceștia și drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar de stat.
Nici Primăria și nici Consiliul Local nu au atribuții privind plata salariilor personalului din învățământ, unitățile administrativ teritoriale fiind titulare de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, sens în care sunt prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, finanțarea de bază a unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Primăria și Consiliul Local nu au calitatea de angajatori ai personalului din învățământ, nu încheie contracte și nu negociază drepturile salariale. Niciodată drepturile salariale nu au fost calculate de către pârâți, unitățile de învățământ având contabilitate proprie.
Fondurile necesare salarizării personalului didactic sunt asigurate de la bugetul de stat, ulterior fiind defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale. În această situație, consiliile locale apar ca simpli intermediari prin care fondurile de la bugetul de stat ajung la unitățile de învățământ.
Plata drepturilor salariale trebuie făcută de către angajator, în acest caz unitatea de învățământ și Inspectoratul Școlar, care coordonează activitatea în toate domeniile, inclusiv cel contabil.
2. În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă. Pentru a răspunde la obiectivele acesteia, expertul a analizat deciziile de încadrare ale reclamanților și toate actele normative ce au stat la baza întocmirii acestor decizii. Totodată, expertul a verificat dacă grilele de salarizare sunt în conformitate cu prevederile legale, examinându-se și tranșele de vechime ale reclamanților.
Expertul a concluzionat, urmare a calculelor de specialitate, că drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariu, că grilele de salarizare au fost în conformitate cu prevederile legale, precum și cu tranșele de vechime ale reclamanților, în această situație nemaifiind necesară recalcularea salariului de bază al funcției și stabilirea diferențelor salariale.
Motivarea instanței de fond apare ca fiind superficială și formală, având în vedere concluziile la care a ajuns expertul.
3. În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean.
Date fiind prevederile art. 142 din Legea nr. 84/1995 și atribuțiile ce revin inspectoratelor școlare potrivit acestui text legal, este evident că în cauzele în care sunt implicate cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat, trebuie să figureze și inspectoratele școlare, având calitate procesuală pasivă.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin primul motiv de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a recurenților-pârâți.
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 și cele ale art. 167 din Legea nr. 84/1995 cu modificările ulterioare, concluzia care se impune este aceea că recurenții-persoane juridice au legitimare procesuală pasivă în speță, ținând seama de atribuțiile date acestora prin anterior amintitele texte legale, respectiv de a asigura finanțarea unităților din învățământul de stat și de a repartiza fondurile în acest scop, sens în care Consiliul Local va adopta o hotărâre în calitate de autoritate administrativă deliberativă potrivit Legii nr. 215/2001, iar primarul localității va aduce la îndeplinire dispozițiile acestei hotărâri, ținând seama că este și ordonator de credite.
Câtă vreme dispozițiile legale precitate stabilesc expres că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale, este evident că aceste entități trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față, tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății.
Aceeași concluzie se impune și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere obligația legală a acestuia de a pune în aplicare hotărârile consiliului local.
Oricum, recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sunt implicați în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat. Dacă nu s-ar reține legitimarea procesuală pasivă a acestora, iar hotărârea judecătorească nu le-ar fi opozabilă, s-ar ajunge în situația în care nu s-ar mai putea plăti drepturile bănești pretinse prin acțiune, drepturi care beneficiază de fundament legal pentru a fi acordate.
Și cel de-al doilea motiv de recurs va fi înlăturat.
Potrivit art. 50 alineatul 1 din Legea nr. 128/1997, în forma avută până la data de 04.02.2008, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ."
Conform alineatului al doilea al aceluiași text, "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor prevederi legale rezultă că personalului didactic din învățământ cu gradul I și care îndeplinește condițiile de vechime menționate în text, este îndreptățit să beneficieze, pe lângă drepturile salariale ce-i sunt recunoscute de lege, de o suplimentare a acestora, constând dintr-o majorare cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Împrejurarea că este vorba de un drept salarial în plus acordat de legiuitor este demonstrată de faptul că în conținutul art. 50 alineatul 1 din Legea nr. 128/1997 se folosește în mod expres sintagma "tranșe suplimentare". Or, termenul "suplimentar" exprimă tocmai intenția legiuitorului de a dispune ca personalul didactic cu vechime de peste 30, 35, 40 ani în învățământ să beneficieze peste ceea ce i se cuvine potrivit legii cu titlu de drepturi salariale, de încă un drept, cel ce decurge din conținutul art. 50 alineatul 2.
Mai precis, în completarea tranșelor legale de vechime prevăzute pentru personalul didactic la care face referire art. 50 alin. 1, acesta este în drept să i se recunoască și să i se plătească majorarea stipulată de art. 50 alineatul 2.
Cele ce preced se coroborează cu aspectele prezentate la punctul 2 din Capitolul III - Concluzii al raportului de expertiză contabilă, în care expertul arată care este suma de bani ce s-ar cuveni în cazul în care s-ar aprecia că drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 50 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost cuprinse în grilele de salarizare.
În sfârșit, nu pot fi reținute nici susținerile expuse în cadrul celui de-al treilea motiv de recurs.
Art. 142 alineatul 1 din Legea nr. 84/1995 are următorul conținut:
" Inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, având, în principal, următoarele atribuții:
a) urmăresc modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național;
b) asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ;
c) asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară;
d) înființează, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării, unități școlare ale învățământului de stat: grădinițe, școli primare, gimnazii, școli de arte și meserii;
e) propun Ministerului Educației și Cercetării rețeaua de școlarizare din raza lor teritorială, în conformitate cu politica educațională, a studiilor de prognoză, după consultarea unităților de învățământ, a autorităților locale, a agenților economici și a partenerilor sociali interesați;
f) asigură, împreună cu autoritățile administrației publice locale, școlarizarea elevilor pe durata învățământului obligatoriu;
g) coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic;
h) organizează și îndrumă activitatea de perfecționare a personalului didactic, de cercetare științifică și alte acțiuni complementare din învățământul preuniversitar;
i) coordonează utilizarea, dezvoltarea și protejarea bazei didactico-materiale din unitățile de învățământ, împreună cu autoritățile publice locale;
j) coordonează organizarea admiterii și a examenelor de absolvire din unitățile de învățământ, precum și a concursurilor școlare;
k) controlează activitățile și serviciile de învățământ preuniversitar organizate de agenți economici, fundații, asociații, culte și de alte persoane juridice sau fizice de pe raza lor teritorială; constată eventualele încălcări ale prevederilor legale și iau măsurile prevăzute de lege.
l) coordonează activitatea bibliotecilor din unitățile de învățământ subordonate;
m) coordonează și controlează activitatea Casei corpului didactic."
După cum se observă din examinarea acestui text legal, între atribuțiile ce revin Inspectoratelor Școlare Județene nu se înscrie niciuna care să aibă vreo conexiune sau relație cu problematica determinării și plății drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar de stat. Inspectoratele școlare nu au competențe legale în acest domeniu, achitarea salariilor făcându-se de către unitățile de învățământ (care au personalitate juridică), din fondurile financiare asigurate de la bugetele locale prin intermediul primarilor și consiliilor locale.
În aceste condiții, în mod just instanța de fond a reținut că Inspectoratul Școlar Județean nu are calitate procesuală pasivă în prezenta pricină.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T-M - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 1227 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurării Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT T-M și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrii de sindicat, ( ), C, intimații-pârâți GRĂDINIȚA NR. 4 T-M și INSPECTORATUL ȘCOLAR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./15.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
