Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.33/ Dosar nr-
Ședința publică in data e 19 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.1764 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1764/M/14.11.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.12.2004 - 20.08. 2008 pentru petitul privind sporul de fidelitate.
A admis în parte, acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului
A obligat pe pârâți, în solidar să plătească reclamantelor drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2005, 2006, 2007, 2008, egale cu indemnizația de încadrare brută din luna anterioară plecării în concediu impozitate separat și actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă.
A obligat pe pârâți, în solidar la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază începând cu data de 20.08.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, în parte, până la data plății efective.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că eclamantele și sunt angajate în cadrul Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B, ca și personal contractual în funcția de secretar dactilograf prima reclamantă din 01.07.1998, respectiv îngrijitor II a doua reclamantă din 15.11.2005.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța a reținut incidența art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 constatând că dreptul de a solicita restituirea sumelor aferente perioadei 01.12.2004 - 20.08.2005 este prescris, în ceea ce privește sporul de fidelitate.
În art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede ca "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege."
In continuare, art. 49 din aceeași lege prevede că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
In baza Legii nr. 138/1999, la data promulgării, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin adoptarea Legii nr. 360/2002 să devină funcționari publici cu statut special, păstrând însă drepturile conferite de Legea nr. 138/1999, cărora Ii s-au adăugat și cele reglementate de nr.OG 38/2004.
Ordonanța de Guvern nr. 38/30.01.2003 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în cuprinsul art. 37 alin 2: " La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de baza cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de baza și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării in concediu. In cazul in care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de baza se acorda cu anticipație, o singură dată. "
De asemenea, Ordonanța de Guvern nr. 38/30.01.2003 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în cuprinsul art.6: " Pentru activitatea desfășurată in instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public șipersonal contractual, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."
In aplicarea acestor dispoziții, a fost emis ordinul nr. 132 din 09.02.2004. Pentru sporul de fidelitate, acest ordin prevedea că" polițiștii, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de baza. "
In continuare, în art.5.2. se definește activitatea ce intra sub incidența prezentelor dispoziții ca fiind " perioada cât polițiștii au făcut parte din cadrele militare în activitate, au îndeplinit serviciul militar în termen sau cu termen redus, au fost elevi ai unei instituții militare de învățământ, militari angajați pe baza de contract, concentrați, mobilizați sau în prizonierat.
Prin activitate desfășurata în calitate de polițist se înțelege perioada în care aceștia au avut raporturi de serviciu în aceasta calitate.
Prin activitate desfășurata în calitate de funcționar public se înțelege perioada lucrată în această calitate.
Prin activitate desfășurata în calitate de personal contractual se înțelege perioada lucrată în aceasta calitate cu contract de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată."
Potrivit acelorași norme metodologice de aplicare a art.6, "sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime. Cei care îndeplinesc condiția de vechime pe data de întâi ale lunii, beneficiază de sporul respectiv începând cu aceasta dată."
Conform Ordinului nr. 132/2004, modificat prin Ordinului nr. 1076/2005, polițiștilor li se ia în calcul pentru stabilirea sporului de fidelitate, inclusiv perioada în care au lucrat ca personal contractual în sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
de la nașterea acestor drepturi, salariații civili din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu au primit aceste drepturi, întrucât, s-a apreciat ca numai polițiștii pot beneficia de aceste drepturi.
După cum se poate observă, vechimea luată în calcul pentru stabilirea acestor drepturi, este cea desfășurată, cumulată, în funcțiile de militar, polițist, funcționar public și personal contractual în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
acorda personalului civil care lucrează în condiții similare cu polițiștii, în temeiul art. 49 din Legea nr. 138/1999, doar anumite prime, sporuri și indemnizații care se acorda polițiștilor, cum ar fi:
- indemnizație de dispozitiv de 25% din salariu de baza, în temeiul art. 13 din Legea nr.138/1999:
- spor pentru condiții de pericol deosebit de până la 30% din salariul de baza, în temeiul art. 25 din Legea nr. 138/1999;
- spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, m temeiul art. 27 din Legea NR.. 138/1999;
- spor de confidențialitate de pana la 15% din salariul de baza, în temeiul art. 3 din.OG NR.. 19/2006;
- contravaloarea normei de hrana nr. 1, în temeiul NR.HG. /2004 etc.
Prin acordarea acestor sporuri și indemnizații, recunoaște în mod evident drepturile personalului civil care lucrează în condiții similare cu polițiștii, însă, interpretând greșit legea, nu le acorda în totalitate primele, sporurile și indemnizațiile care se acorda polițiștilor
In raport cu prevederile textelor legale, menționate mai sus, nu poate fi reținută diferențierea între personalul civil și cel de funcționar public cu statut special, câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
In privința drepturilor bănești cuvenite cu titlu de prima de concediu, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin 7 din Legea nr. 511/2004, respectiv art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat, se arata ca in anti 2004, 2005 i 2006, aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu se suspendă, intrând sub incidenta acestor dispoziții și art. 37 alin 2 din nr.OG 38/30.01.2003.
De asemenea, prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, se arată ca în anul 2005, aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, cu privire la sporul de fidelitate, se suspendă.
Potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
Totodată conform art. 64 din același act normativ, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea perioadei de suspendare, actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare, intrând, de drept, în vigoare.
Măsura suspendării acordării primei de concediu și sporului de fidelitatea a afectat doar exercițiul ( executorialitatea ) dreptului, nu și existența ( substanța ) acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, abrogare care în speță nu s-a produs până la data introducerii prezentei cereri.
Măsura suspendării acordării primei de concediu și sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, care, în speță, nu s-a produs.
În ceea ce privește prima de vacanță
În ceea ce privește prima de vacanță, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Constituția României " salariații au dreptul la protecția sociala a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice", iar conform art. 53 din Constituție, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Natura juridică a cauzei este, prin urmare, aceea a unui conflict de drepturi, determinat de neacordarea unor drepturi salariale suplimentare prevăzute de lege ( art. 248 alin. 3 Codul Muncii ).
Art. 18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecință, prima de concediu, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de munca, nu putea fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat acordarea ei. De altfel, aceste prevederi nu fac nici o referire la desființarea dreptului la prima de concediu, ci numai la suspendarea acordării acesteia. Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu înseamnă nicidecum desființarea lui, atâta timp cât nicio dispoziție legală nu prevede în mod expres înlăturarea existenței acestuia.
Mai mult decât atât prin în ce privește acordarea primei de concediu pentru anii 2004 - 2006 solicitată se va avea în vedere prevederile nr.OUG 145/19.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Dreptul la prima de concediu și sporul de fidelitate există în prezent, întrucât el nu a fost înlăturat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Mai mult decât atât, sporul de fidelitate a fost acordat polițiștilor, începând cu 01.01.2006, iar prin Legea nr. 486 din 27 decembrie 2006 privind bugetul de stat, nu s-a mai prevăzut suspendarea primelor de concediu pentru anul 2007.
Astfel că, polițiștilor, care la data promulgării legii menționate erau cadre militare, însă, ulterior, prin Legea nr. 360/2002 au devenit funcționari publici cu statut special, dar păstrându-și toate drepturile prevăzute de legea anterioară în calitate de cadre militare, li s-a acordat prin nr.OG 28/2003, sporul de fidelitate de până la 20 % din salariu, în funcție de vechime în cadrul pârâtei 1 și 2, precum și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Având în vedere cele două texte de lege, nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public, atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare, cu atât mai mult, cu cât acest fapt este recunoscut de pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin aceea că, acestor categorii de personal ( contractual civil) beneficiază de norma de hrană de care beneficiază și polițiștii, acordată în baza nr.HG 501/1994, precum și de indemnizația de dispozitiv de luptă în procent de 25 %, spor de condiții de pericol deosebit, similar prevăzut pentru polițiști, în aceste condiții nu se pot face diferențe privind sporul de fidelitate, prima de concediu, prevăzute pentru polițiști având în vedere că ambele categorii de personal desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cu privire la prima de concediu, se poate observa că, aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior anului 2002, prin procedura suspendării, instituită inițial prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, urmată ulterior de menținerea acestei măsuri prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Art. 18 din Legea nr. 10/1972 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Aceste prevederi sunt reiterate și în cuprinsul art. 38 din Legea nr. 53/2003.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu ar putea fi anulată prin actele normative mai sus menționate, de altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului ori prelungirea termenului de punere în aplicare, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005 care au suspendat acordarea drepturilor respective.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecție socială, printre care și concediul de odihnă plătit, iar, potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, iar prin această suspendare succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la această primă nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în mod concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
A considera că, după perioada expirării suspendării aplicării unui act normativ, dispozițiile acestuia nu își produc efectele, echivalează cu o golire de conținut a normei juridice. O astfel de interpretare contravine dreptului la proprietate consacrat în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale. În sensul interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunii de "bun" acesta cuprinde nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active, într-un sens larg, ea înglobează noțiunea de valoare patrimonială ( ca interese ce decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească). Din această perspectivă dreptul reclamantei la prima de vacanță constituie fără îndoială un bun la care aceasta are dreptul în mod licit, astfel că trebuie să se bucure de respectul lui și de protecția legii.
Deși pârâtul JBs usține că prima de fidelitate pe anul 2005 fost suspendată plata, în rest drepturile fiind plătite, nu face această dovadă și, din contră, conform înscrisurilor depuse la dosar, la 9, arată că reclamantelor nu li s-au acordat aceste drepturi și nu le-au fost plătite, refuzând calculul acestora.
Având în vedere motivele de fapt de și drept sus-menționate, instanța a admis în parte acțiunea conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor care formează obiectul acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, se învederează, de ambii recurenți, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii prin admiterea în parte a pretențiilor reclamantelor, întrucât acestea, prin statutul funcției de încadrare, nu sunt cuprinse categoriilor de personal vizate de actele normative care recunosc drepturile pretinse. Pe această cale se susține în cele două recursuri că drepturile reprezentând prima de concediu și spor de fidelitate, reglementate prin nr.OG 38/2003ilor, nefiind aplicabile personalului contractual, care nu desfășoară activități specifice celor de polițist.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază fondate recursurile declarate.
Reclamantele în prezenta cauză sunt încadrate în calitate de personal contractual în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de dispozițiile OUG 24/2000 și nu de cele ale OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, sau ale legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Drepturile salariale solicitate de reclamante prin acțiunea introductivă, respectiv primele de vacanță, sunt reglementate de dispozițiile legii 188/1999, așa cum a fost modificată ulterior, și sunt prevăzute în mod expres pentru categoria de personal vizată prin această lege, respectiv funcționari publici, și implicit funcționarilor publici cu statut special.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din MIRA, care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât este evident că personalul contractual din MI nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Nu pot fi extinse dispozițiile din OG 38/2003 care reglementează sporul de fidelitate și plata primelor de concediu doar în favoarea polițiștilor și asupra categoriei de personal de care aparțin și cei care au promovat prezenta acțiune deoarece art.47 din Legea 138/1999 recunoaște acordarea pentru personalul contractual din instituția de apărare națională, ordine publică și siguranță națională a drepturilor salariale reglementate de legislația aplicabilă în sectorul bugetar ca reglementare generală și unele drepturi reglementate de Legea 138/1999 ca lege specială.
Sporul de fidelitate pretins de reclamante are ca temei dispozițiile art.6 din OG 38/2003 însă acest act normativ se aplică personalului cu statut special de polițist.
Acordarea unor anumite drepturi ca sporul de dispozitiv, sporul de pericol deosebit, spor de condiții vătămătoare, norma de hrană atât pentru polițiști cât și pentru personalul civil din cadrul MI și nu este un argument temeinic pentru a acorda prin extindere la această categorie de personal și sporul de fidelitate și respectiv prime de concediu deoarece prima categorie de drepturi au reglementare legală pentru acordare și personalului contractual, respectiv HG 281/1993, Ordinul MAI 121/2007 date în aplicarea Legii 138/1999, pe când ultima categorie de drepturi nu are reglementare expresă pentru acordarea și categoriei de personal contractual.
Deci, acordarea lor în lipsa reglementărilor legale, doar prin aplicarea unor norme create pe cale judiciară sau cu aplicarea unor prevederi cuprinse în alte acte normative care nu sunt incidente raportului juridic dedus judecății este nelegală. Prima instanță în mod corect a procedat la aplicarea deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională nr. 418,419 și 420 2008, întrucât admiterea unei astfel de acțiuni, ar contraveni dispozițiilor acestor decizii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, urmează a admite recursul, a modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamante.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 1764/M/14.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantele și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.DM -(22.01.09
Tehnored.AN/22.01.09 - 3 ex.
Jud.fond C /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
