Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1142/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3344/
Ședința publică din data de 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți -, G, escu, G, împotriva sentinței civile nr.1901 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr- (2902/C/RJ/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, Consiliul Județean C, având ca obiect - drepturi bănești îndemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul pârât Consiliul Județean C, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 66 dosar, lipsind recurenții reclamanți și intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatului pârât Consiliul Județean C, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1901/26.11.2008 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanții, și alții, au solicitat obligarea pârâților Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C, Consiliul Județean C la acordarea indemnizației de dispozitiv pe perioada ultimilor 3 ani, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Reclamanții au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii;
- instanța a reținut că sporul solicitat de reclamanți se cuvine doar celor care au beneficiat de el anterior reorganizării Ministerului Internelor și Reformei Administrative;
- însă, date fiind prevederile art. 9 din OUG nr. 63/2004, care au completat Ordinul nr. 275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice;
- reclamanții au probat faptul că sunt angajați ai Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului C, că fac parte din categoria personalului contractual, că pârâtul Consiliul Județean Car ecunoscut că angajații săi nu primesc indemnizația de dispozitiv;
- cu toate acestea, instanța a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să o primească, în condițiile în care alte instanțe din țară au creat o altă practică, acordând aceste drepturi salariale celor ce le-au solicitat;
- în mod greșit s-a apreciat că reclamanții nu se află într-o situație discriminatorie față de ceilalți colegi din sistem, făcând trimitere la Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale;
- însă reclamanții au promovat acțiunea anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale și oricum, la data pronunțării acesteia, mai bine de J din instanțele de fond din țară au admis acțiunile colegilor din sistem ai reclamanților;
- instanța a mai reținut că nu se poate substitui voinței legiuitorului, dar reclamanții au încercat să explice tocmai acest lucru, cum că legiuitorul a permis acordarea drepturilor, emițând acte normative succesive, care însă au fost greșit interpretate și aplicate.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect respingând ca nefondate pretențiile deduse judecății, întrucât recurenții-reclamanți nu sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv pe care o pretind prin acțiune, indemnizație prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Așa cum rezultă din titlul respectivei legi, ea se referă la "salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Cele două ordine anterior indicate au natura unor acte administrative date în aplicarea și executarea legii sus amintite și, în consecință, ele trebuie să respecte litera și spiritul acesteia, în sensul de a fi conforme cu legea, fără a adăuga, modifica sau cenzura în vreun fel actul normativ cu o forță juridică superioară.
Față de domeniul de reglementare al Legii nr. 138/1999, cel ce rezultă din însăși titlul acestui act normativ, este evident că ordinul respectiv se aplică doar personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Orice dispoziție din cuprinsul acestui ordin nu poate fi interpretată decât în acest sens.
În măsura în care o prevedere a ordinului ar avea conținut diferit de cel ce reiese din titlul, spiritul ori litera legii, fiind susceptibilă de o interpretare extensivă (în sensul că sporul în discuție s-ar cuveni și altor categorii profesionale ce funcționează în cadrul MAI, dar nu în instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională), respectiva prevedere sau interpretare este lipsită de orice eficiență juridică, pentru simplul motiv că un act juridic de forță inferioară nu poate modifica în nici un mod actul superior ca putere juridică.
Așa fiind, și întrucât recurenții-reclamanți fac parte din categoria personalului contractual al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului C, deci al unui organ al administrației publice locale și nu al unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, înseamnă că ei nu au dreptul la plata sporului pe care îl pretind prin acțiune.
Mai există un argument care justifică această teză.
Astfel, ținând seama de disp. art. 5 din Codul Muncii și de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, pentru a ne afla în prezența unei discriminări, este necesar, înainte de toate, ca persoanele care afirmă că sunt discriminate (în speță, recurenții) să se afle într-o situație identică, analogă sau măcar comparabilă cu cele despre care se pretinde că s-ar găsi într-o poziție favorizată.
Recurenții-reclamanți nu îndeplinesc nici această cerință impusă de lege, pentru simplul motiv că nu exercită aceeași funcție și nu au aceleași atribuții de serviciu cu persoanele cărora li s-a acordat dreptul la sporul de dispozitiv, astfel că în cazul lor nu se poate pune problema că nu s-ar respecta principiul "la muncă egală, salariu egal". Oricum, de indemnizația de dispozitiv nu beneficiază tot personalul ce activează în cadrul MAI, ci doar cei proveniți din rândul fostelor cadre militare (în special polițiști) și civile ce aparțineau de fostul Minister de Interne și cărora li s-a recunoscut acest drept salarial în considerarea faptului că aveau obligația de serviciu de a fi permanent la dispoziția ministerului respectiv.
Împrejurarea că recurenții-persoane fizică se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor nu poate constitui un temei pentru a li se acorda sporul de dispozitiv, căci nu locul de muncă este criteriul determinant în acest sens, ci conținutul atribuțiilor și obligațiilor de serviciu, care trebuie să fie identice, analoge ori măcar comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
De altfel, din moment ce invocă dispozițiile Ordinului MAI nr. 496/2003 - prin care susțin că li s-ar fi recunoscut dreptul la indemnizația de dispozitiv - este de neînțeles de ce autorii acțiunii nu pretind acest drept salarial de la emitentul ordinului în discuție
Mai mult, recurenții-reclamanți nu pot beneficia de sporul de dispozitiv și pentru că nu au invocat și nu au probat care dintre criteriile enumerate de art. 5 din Codul Muncii ori de OG nr. 137/2000 (de exemplu naționalitate, sex, rasă, convingeri religioase, etc.), a fost cel pe baza căruia s-a produs discriminarea lor.
Cât privește faptul că alți colegi de-ai lor beneficiază de indemnizația de dispozitiv, întrucât le-a fost acordată prin hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe din țară, acesta nu poate constitui un argument în baza căruia să li se acorde și lor același drept salarial. Hotărârile altor instanțe judecătorești nu au caracterul unor izvoare de drept și nu pot crea obligația de a fi respectate de o instanță învestită cu soluționarea unei pricini precum cea de față.
În sfârșit, nu are nicio relevanță aspectul că recurenții-reclamanți au formulat acțiunea anterior pronunțării Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale. Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, astfel încât în mod corect a fost avută în vedere de prima instanță la data la care a pronunțat hotărârea recurată în prezentul proces.
Față de toate aspectele prezentate mai sus, apare cu claritate că toate criticile cuprinse în motivarea recursului sunt nefondate, așa încât vor fi înlăturate ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți -, G, escu, G, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Județean C și Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C, împotriva sentinței civile nr. 1901/26.11.2008 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./22.05.2009.
Jud.fond: G,.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
