Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3445/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3445
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - --Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții A, C, A, împotriva sentinței civile nr. 143/24/11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN -MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DGFP D intimat intervenient în nume propriu, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții a, -, -, -, C, a, -, personal au chemat în judecată pârâții Statul Român -Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor -prin DGFP D, intervenientul în nume propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența unui caz de discriminare salarială, să se aplice la salariile de bază ale personalului auxiliar reclamant sporurile de 5%, respectiv 10% după cum grefierul este încadrat la Parchetul de pe lângă judecătorii sau TRIBUNALUL DOLJ începând cu data de 01.01.2005, să se calculeze și să se fa că plata drepturilor bănești restante până la încadrarea în salarizarea conform hotărârii judecătorești, iar pârâta să fie obligată la alocarea fondurilor necesare punerii în executare a hotărârii instanței.
În motivarea în fapt a acțiunii au arată că; potrivit art.17 al.1 din Legea 50/1996 prevederile art.4 al.1-3 privind salariile de bază ale magistraților de la Tribunale, Curțile de Apel și parchetele de pe lângă acestea, cât și de la Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție se aplică în mod corespunzător și personalului auxiliar de la aceste instanțe și parchete.
În ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate din cadrul DIICOT, acest aspect a fost prevăzut expres în Legea 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica DIICOT unde în art.24 al.6 se precizează că salarizarea personalului auxiliar de specialitate este cea prevăzută de lege pentru aceleași categorie de personal al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Consideră că discriminarea rezidă în modul diferit de salarizare a acestor categorii de personal auxiliar în funcție de instanța sau parchetul la care sunt încadrate și de structura din care face parte DIICOT sau DNA.
Pentru eliminarea situațiilor discriminatorii se impune ca sporul de 10% să fie generalizat în favoarea tuturor grefierilor, dar și să fie acordat retroactiv începând cu 01.01.2005 și pe viitor.
Nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru grefieri doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit.
În fine, arată că în baza art.21 al.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formei de discriminare cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr.48/2002, OG 77/2003 și lejgea 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit cât și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare conform dreptului comun, cererea fiind scutită de taxa judiciară de timbru.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în nume propriu de către grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în conformitate cu dispoz. art.50 C:pr.civilă prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamanți și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
MINISTERUL PUBLIC, parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat cerere de chemare în garanție a MFP pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună ca MFP să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând în drept dispoz. Legii 50/1996 și OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea cât și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin sentința civilă nr.143 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a respins excepția de necompetență invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții a, -, -, -, C, a, -, și pe pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul, precum și cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
În primul rând a fost respinsă excepția de necompetență invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ ca neîntemeiată.
Cu privire la acțiunea principală a fost respinsă cu motivarea:
Potrivit art.1 din OUG 27/2006, modificată prin Legea 45/2007, acest act normativ reglementează" salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la ÎCCJ, de la Curțile de Apel, Tribunale și Judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la ÎCCJ, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare cât și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
reclamanților, în sensul că există un nivel de salarizare diferit care are un caracter discriminatoriu sunt nefondate, nefiind incidente dispoz. Art.2 al.2 din OG 137/2000, modificată și completată prin OG 77/2003, aprobată prin legea 27/2004, potrivit căruia " sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prev. la al.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Astfel fiind va fi respinsă acțiunea principală și pe cale de consecință și cererea de intervenție precum și cererea de chemare în garanție potrivit principiului accesorium regit principalem.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții arătând că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii prev.de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
La adoptarea soluției, instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță nu sunt incidente disp. art.2 alin. 2 din OG 137/2000.
Din analiza art. 2 din OG 137/2000 rezultă că discriminarea se poate referi la un drept recunoscut de lege, dar se poate referi și la alte drepturi.
Astfel, OG 137/2000 apără pe toți cetățenii de orice fel de discriminare în modul de exercitare a drepturilor lor, dar și de discriminările rezultate din lege.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă categoriei din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul și rațiunea legiferării, scopul legii.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă între participanții la înfăptuirea justiției între personalul DIICOT și grefieri în cadrul aceleiași profesii.
Legal citat MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Pentru categoria personalului auxiliar de specialitate legiuitorul a prevăzut prin lege specială drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestei categorii, în acest sens elaborându-se acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
Discriminarea invocată de recurenți în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
În cazul de față lipsește dispoziția imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea majorărilor respective personalului auxiliar de specialitate, în schimb există o diferențiere între veniturile nete lunare ale recurenților - reclamanți în calitatea lor de grefieri în cadrul Ministerului Public și veniturile nete lunare ale altor categorii de personal care beneficiază de majorările salariale solicitate
Susținerea recurenților în sensul că neaplicarea acestor sporuri salariale pentru toți grefierii are caracter discriminatoriu, nu are suport legal, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, potrivit cărora sunt discriminatorii conform prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art. 60 din Legea nr. 567/2004 pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Este mai mult decât relevantă precizarea făcută de legiuitor în acest act normativ referitoare la menționarea printre criteriile care se au în vedere la salarizarea personalului auxiliar de specialitate pe acela al nivelului la care se prestează activitatea, respectiv al nivelului instanței sau al parchetului, întrucât acesta este criteriul pe care reclamanții îl prezintă ca fiind discriminatori.
Diferențierea făcută de legiuitor în cadrul legislației privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate este mai mult decât firească având în vedere că la nivel central activitatea desfășurată presupune atât activitatea privind nivelul central, respectiv al Parchetului de pe lângă ICCJ, cât și supravegherea și coordonarea activității tuturor parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, în timp ce activitatea personalului auxiliar din cadrul parchetelor de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii, așa cum sunt reclamanții presupune doar supravegherea operațiunilor care privesc activitatea unei singure unități de parchet.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții A, C, A, împotriva sentinței civile nr. 143/24/11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN -MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP D, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DGFP intimat intervenient în nume propriu, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Marin Covei - - | Judecător, - - |
Grefier, |
24.06.2009
Red.
Tehn. Red.
/
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Marin Covei
