Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 346/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6208/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.346R
Ședința publică din data de 22.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentințelor civile nr.894 din data de 11.05.2009 și nr.1476 din data de 25.09.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, prin consilier juridic ce depune la dosar delegație nr.949/2010, și intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială nr.12/2010.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 12.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Se comunică consilierului juridic al recurentei o copie a întâmpinării formulate de intimat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, prin consilier juridic, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererile scrise și solicită admiterea acestora astfel cum au fost formulate.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentințelor civile recurate ca fiind temeinice și legale, având în vedere motivele dezvoltate în întâmpinare și notele scrise pe care le depune în susținerea acestora. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o atașează la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.894 din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T,
A fost obligată, pârâta la plata către reclamant a următoarelor drepturi: plata primei de vacanță pe anul 2008, egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu; plata drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de.4 lei/lună, cuvenite și neacordate pentru perioada 01.01.2008 - 30 iulie 2008 precum și "pentru perioada 1 ianuarie 2009 la zi; plata contravalorii mesei calde în cuantum de 7 lei/zi începând cu 01.01.2008 până la 30 iulie 2008 precum și de la 1. 01.2009 la zi; plata sporului de 75% lei sporul lunar, cuvenit și neacordat pentru munca prestată în condiții deosebit de periculoase, începând cu 01.01.2008 la zi,
A fost obligat, de asemenea, pârâta să reducă durata normală a timpului de lucru, privind pe reclamant, la 7 ore/zi,
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a primei de vacanță pentru anul 2005 și,
S-a luat act că nu s-a depus la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este angajatul pârâtei din 5.12.2000 în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată și își desfășoară activitatea de kinetoterapeut în cadrul Centrului de îngrijire și recuperare a persoanelor cu handicap
S-a constatat că, în această calitate beneficiază de drepturile menționate atât în contractul individual de muncă cât și în contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 înregistrat la Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse cu,nr.591/26.11.2007 precum și în contractul colectiv de muncă cu nr.5670 din 30.06.2008 încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T pe anii 2008-2010.
S-a ținut seama că, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009 produce efecte față de toți salariații încadrați la angajatori care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv la acest nivel (art.238 și următoarele Codul muncii ) printre angajatori, în sensul contractului, fiind enumerată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
De asemenea, în contractul colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T cu nr.5670 din 30.06.2008, încheiat în baza contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, au fost prevăzute o serie de drepturi în favoarea salariaților, specificându-se că acestea sunt minime și obligatorii pentru angajator (art.3 din contract).
Astfel, potrivit art.74 al.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T prevede obligația angajatorului de a asigura pentru fiecare salariat, pentru fiecare zi de activitate, alocarea sumei de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde; art.74 al.2 dispune că pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului beneficiază de drepturi speciale, pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de minim 74 lei/lună; art.78 al.2 lit.b și f cuprinde dreptul salariaților la premiu lunar de 2% pentru personalul contractual, calculat la drepturile salariale din acea lună, respectiv, primă de vacanță egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu.
S-a considerat că, pârâta a recunoscut, prin întâmpinarea depusă, existența acestor drepturi ce se cuvin reclamantului însă motivează că nu a procedat la acordarea lor din lipsa fondurilor.
S-a avut în vedere că la art.77 al.3 și 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T s-a prevăzut că "în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă" și că acestea "se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului" precum și faptul că dreptul la salariu, astfel cum e definit de art.155 Codul muncii reprezintă un drept fundamental garantat de Constituție și dreptul muncii și având în vedere că, potrivit art.243 Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul, în temeiul prevederilor mai susmenționate, art.155,161 Codul muncii, art.88 al.2 lit.f, art.84 al.2, art.84 al.5, art.88 al.2 lit.b din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistentă socială 2007-2009 constatat întemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata primei de vacanță pe anul 2008 sumei de 74 lei lunar pentru refacere capacitate de muncă, a sumei de 7 lei/zi reprezentând contravaloarea unei mese calde precum și plata premiului de 2% lunar, calculat la drepturile salariale lunare.
S-a menționat că, plata acestor drepturi este datorată de angajator, pârâta în speță, începând cu data de 1.01.2008, întrucât, contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, aplicabil în cauza de față, a fost înregistrat la Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse la 26.11.2007 iar prevederile acestuia sunt obligatorii pentru pârâtă de la data înregistrării lor.
S-a precizat că, prin cererea depusă la 29.01.2009 pârâta a făcut dovada acordării dreptului special în cuantum de 74 lei lunar și a contravalorii unei mese calde de 7 lei/zi pentru perioada iulie - decembrie 2008 aceste drepturi vor fi datorate pentru perioada 1.01.2008-30.07.2008 precum și de la 1.01.2009 la zi.
S-a apreciat că plata primei de vacanță aferentă anului 2007 nu poate fi acordată ținând seama de faptul că, contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială își produce efectele din 26.11.2007, data înregistrării, nu și retroactiv iar la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte că reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă ulterior acestei date.
Cât privește capetele de cerere referitoare la acordarea sporului de 75%, din salariul lunar pentru muncă prestată în condiții deosebit de periculoase și reducerea duratei normale a timpului de lucru la 7 ore/zi instanța le-a apreciază ca fiind întemeiate, întrucât potrivit art.89 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009 pentru locurile de muncă în condiții grele, deosebit de periculoase și periculoase, condiții vătămătoare, sporurile se stabilesc potrivit anexei 5.
La anexa 5.2 lit.A pct.2 s-a prevăzut pentru personalul care lucrează în centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap acordarea unui spor cuprins între 75%-100% din salariul de bază.
Ori, potrivit actelor de la dosar reclamantul își desfășoară activitatea de kinetoterapeut în cadrul Centrului de îngrijire și recuperare a persoanelor cu handicap A, activitate ce se încadrează astfel în prevederile anexei 5.2 lit.A pct.2.
Prin urmare, existând prevederi în Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială (art.77) conform cărora "locurile de muncă, în funcție de specificul lor și de cuantumul sporurilor de care beneficiază salariații, sunt clasificate potrivit anexei 5 la prezentul contract colectiv de muncă", lipsa buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nu înlătură dreptul salariaților care se încadrează în prevederile anexei 5 la acordarea acestui spor.
S-a mai arătat că, un asemenea document ar fi avut relevanță în ceea ce privește stabilirea procentului în acordarea sporului în discuție, ceea ce înseamnă că, în lipsa acestuia va fi acordat procentul minim prevăzut, de 75%.
Totodată, în anexa 6 la contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2009 s-a prevăzut că personalul sanitar cu pregătire superioară din unitățile de asistență socială beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru la 7 ore/zi.
S-a mai reținut că, potrivit înscrisurilor de la dosar (contract de muncă, fișă post, diplomă de licență și aprofundare) reclamantul funcționează în cadrul pârâtei pe postul de kinetoterapeut, cu pregătire superioară.
Deși dreptul înscris la anexa 6, ca și cel prevăzut la anexa 5.2 lit.A pct.2 contractul colectiv de muncă nu se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T aceste drepturi se cuvin reclamantului având în vedere că acesta se încadrează în prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009 iar potrivit art.238 al. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Atâta vreme cât legiuitorul obligă la respectarea drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel superior conform art.238 Codul muncii, pârâta nu se poate prevala de art.236 (4) Codul muncii, în sensul că dreptul pretins de reclamant nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prin sentința civilă nr.1476/25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, de completare dispozitiv a sentinței civile de mai sus, în sensul că,
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a premiului lunar de 2% calculat la drepturile salariale lunare, începând cu 01.01.2008 la zi,
A fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată,
A fost admisă cererea de îndreptare eroare materială strecurată în sus menționata sentință civilă în sensul că s-a trecut numărul corect al acesteia, ca fiind nr.894, iar nu 849 cum s-a trecut din eroare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art.281 ind.2 pr.civ. în sensul că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata premiului anual de 2% pentru perioada menționată în acțiune, iar cererea a fost formulată în termen de 15 zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, cererea de completare dispozitiv este întemeiată în parte, în ce privește plata premiului anual de 2%. și nefondată în privința acordării cheltuielilor de judecată, deoarece reclamantul este angajatul pârâtei din 5.12.2000 în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată și își desfășoară activitatea de kinetoterapeut în cadrul Centrului de îngrijire și recuperare a persoanelor cu handicap A, calitate în care beneficiază de drepturile menționate atât în contractul individual de muncă cât și în contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 înregistrat la Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse cu nr.591/26.11.2007 precum și în contractul colectiv de muncă cu nr.5670 din 30.06.2008 încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T pe anii 2008-2010.
S-a ținut seama că potrivit art.74 al.5 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T angajatorul are obligația de a asigura pentru fiecare salariat, plata unor drepturi salariale, printre acestea fiind menționat și dreptul la plata premiului lunar de 2% pentru personalul contractual.calculat la drepturile salariale din acea lună.
De asemenea, pârâta recunoaște prin întâmpinarea depusă existența acestor drepturi ce se cuvin reclamantului însă motivează că nu a procedat la acordarea lor din lipsa fondurilor.
S-a avut în vedere că la art.77 al.3 și 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T s-a prevăzut că "în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă" și că acestea "se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului" precum și faptul că dreptul la salariu, astfel cum e definit de art. 155 Codul muncii reprezintă un drept fundamental garantat de Constituție și dreptul muncii și având în vedere că, potrivit art. 243. muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul, în temeiul prevederilor mai susmenționate, art.155,161 Codul muncii, art.88 al.2 lit. f, art.84 al.2, art.84 al.5, art.88 al.2 lit.b din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială 2007-2009 s-a constatat întemeiată cererea de plata premiului de 2% lunar, calculat la drepturile salariale lunare.
În ceea ce privește că cererea de îndreptare eroare materială formulată din oficiu, instanță constată că în practicaua sentinței a fost trecut ca număr al sentinței 849 în loc de 894 cum era corect potrivit condicii de ședință.
S-a menționat că, fiind îndeplinite cerințele art.281 alin.1 pr.civ. s-a admite cererea de îndreptare eroare materială în sensul că se va trece numărul corect al acesteia ca fiind 894, iar nu 849 cum s-a trecut în practica.
Împotriva sentințelor nr.894 din data de 11.05.2009 și nr.1476/25.09.2009, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta a arătat că potrivit art.156 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 -2009, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr.591/16/26.11.2007, acesta se aplică în unitățile în care nu se încheie contract colectiv de muncă.
Recurenta a arătat că în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008, s-a aplicat Contractul Colectiv de Muncă nr.3303 din 17.05.2007, iar de la data de 01 iulie 2008 și în prezent se aplică Contractul Colectiv de muncă nr.5670 din 30.06.2008.
Având în vedere asistența celor două contracte colective arătate mai sus, și luând în considerare prevederile art.156 din CCM la nivel de ramură, s-a arătat că în anul 2008 și în prezent, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile acestor două contracte.
În baza contractului mai sus menționat, la nivelul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Taf ost negociat și încheiat Contractul Colectiv de Muncă nr.5670 din 30.06.2008 care respectă drepturile salariaților, în funcție de specificul activității pe care o desfășoară, acesta fiind înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială T, se prezumă a respecta prevederile legale.
Conform art.25 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "Contractele colective de munca se aplica de la data înregistrării.", astfel că reclamantul poate solicita acordarea drepturilor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul instituției, începând cu data de 30.06.2008.
S-a mai arătat că drepturile salariale obținute de angajați prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul instituției nu au fost plătite de instituție pentru perioada iulie - decembrie 2008 și că potrivit art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009 "prin acest contract nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale emise de Parlament sau de către Guvernul României".
Atâta timp cât grila de salarizare prevăzută în actul normativ de salarizare a reclamantului, respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit I anexelor nr. II si III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, nu prevede acordarea drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, se consideră că sentința este netemeinică și nelegală.
Referitor la plata primei de vacanță, recurenta a arătat că în conformitate cu legislația în vigoare, acordarea acestui drept se face doar către funcționarii publici, în baza prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată și ale Ordonanțelor de reglementare a drepturilor salariate si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, iar reclamantul este angajat pe funcție contractuală.
Se mai susține că actele normative ce reglementează condițiile de salarizare ale reclamantului (OG nr.10/2007) nu au stabilit un drept al personalului contractual la prima de vacanță și nefiind stabilit legal ori convențional dreptul la prima de vacanță în discuție, nu poate fi considerat ca fiind înlăturat ori îngrădit contrar prevederilor constituționale, acesta nefiind unul din drepturile fundamentale prevăzute de Constituție, cum sunt: dreptul la muncă, dreptul la asociere, dreptul la grevă.
Nu poate fi vorba, în opinia recurentei, nici de un drept neacordat reclamantului discriminatoriu raportat la funcționarii publici, câtă vreme acestora din urmă li se acordă prima de vacanță potrivit actelor normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, iar angajatorul nu poate dispune achitarea sumelor cuvenite cu titlu de primă de vacanță, atâta timp cât bugetul statului nu permitea această plată.
Față de cererea reclamantului de acordare a drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar, contravaloarea mesei calde, în cuantum de 7 lei/zi și plata premiului lunar de 2%, începând cu 01.01.2008, recurenta a arătat că nici aceste drepturi nu sunt prevăzute în CCM încheiat la nivelul instituției înainte de 30.06.2008, iar acordarea acestora după această dată s-a făcut cu respectarea încadrării în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției.
Deși sumele necesare acoperirii drepturilor salariale obținute de salariați prin negocierea CCM nr.5670 din 30.06.2008 au fost solicitate ordonatorului principal de credite la momentul fundamentării bugetului, fondurile alocate au fost sub nivelul sumei solicitate, din acest motiv, la nivelul anului 2009 nu au fost efectuate plățile către salariați, urmând a fi achitate la eventualele rectificări bugetare.
S-a mai invocat dispozițiile art.11 alin.1, 2, 3 din OG nr.10/2008, susținându-se că recurenta a plătit salariaților în anii 2008 și 2009, premii în limita fondurilor bugetare alocate printre aceștia aflându-se și intimatul care a beneficiat în lunile februarie, aprilie, iunie 2008 de câte o 100 lei, ianuarie, februarie 2009 de câte 28 lei și în martie 2009 de 41 lei, cu acest titlu.
Referitor la acordarea sporului de 75% pentru munca prestată în condiții deosebit de periculoase începând cu 01.01.2008, s-a arătat că acesta nu se regăsește în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă nr. 5670/30.06.2008 încheiat la nivelul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și nici în CCM anterior acestuia, astfel că în mod greșit instanța de fond apreciază că acest spor se poate acorda fără existența unui buletin de expertizare a locului de muncă, deoarece, conform anexei 5 din CCM la nivelul unităților de asistență socială "Sporul pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase si periculoase sau vătămătoare de munca se acorda pe baza de "Buletine de determinare prin expertizare a locurilor de munca".
Buletinele de determinare prin expertizare se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publica si se avizează de către Inspectoratul teritorial d e munca", în timpul negocierii CCM la nivelul instituției, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, de comun acord cu sindicatele reprezentative la nivelul instituției au stabilit că acordarea acestor sporuri se va face pe baza buletinelor de expertizare, și s-au făcut demersurile necesare la Autoritatea de Sănătate Publică T pentru expertizarea locurilor de muncă din cadrul Direcției în vederea stabilirii condițiilor de muncă și a cuantumului sporurilor prevăzute în anexa 5.
S-a mai arătat că răspunsul primit de la Autoritatea de Sănătate Publică Taf ost acela că în legislația în vigoare, respectiv HG nr.281/1993, nu sunt prevăzute locuri de muncă din sectorul de activitate al Direcției care să fie expertizate în vederea încadrării acestora în condiții de muncă deosebit de periculoase, periculoase, vătămătoare, astfel că având în vedere și prevederile art.7 alin.1 din CCM la nivelul unităților de asistență socială ("aplicarea prevederilor contractului colectiv de munca se face potrivit prevederilor legale in vigoare, iar interpretarea conținutului contractului colectiv de munca se realizează prin consens"), hotărârea este netemeinică și nelegală.
Referitor la solicitarea reclamantului de reducere a duratei normale a timpului de lucru la 7 ore/zi, recurenta a arătat că această prevedere nu a fost cuprinsă în Contractul colectiv de muncă la nivelul instituției, deoarece la art.115 alin.1 din CCM la nivelul unităților de asistență socială se prevede că " salariații care lucrează in condiții de munca deosebite beneficiază de reducerea programului normal de lucru, potrivit legii si prezentului contract colectiv de munca."
Având în vedere că în urma demersurilor efectuate în cadrul instituției nu s-a constatat că există condiții deosebite de muncă s-a considerat că nu se impune reducerea programului de muncă al salariaților, iar cererea reclamantului este nefondată.
S-a solicitat a se lua în considerare faptul că programul de lucru al salariaților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este stabilit, în funcție de specificul activității fiecăruia, la 8 ore/zi sau 12/24 ore, iar la data semnării contractului individual de muncă, anexat prezentei, reclamantul a acceptat acest program, prin fișa postului având ca atribuție respectarea acestuia.
Mai mult, reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Complexului de recuperare - Centrul de îngrijire și recuperare de zi pentru copilul cu nevoi speciale A având un program de lucru de 8 ore pe zi, timpul de lucru fiind de 5 ore, în intervalul de orar 9,30 - 14,00, restul timpului fiind ocupat cu întocmirea/completarea fișelor individuale ale copiilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentințele atacate, prin prisma criticilor invocate de către recurentă și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Astfel, prin dispozițiile art.74 alin.2 și 5, art.78 alin.2 lit.b și f și ale anexei 5.2, lit.A ale Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T nr.5670/30.06.2008, încheiat în baza Contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, de către partenerii sociali, cu respectarea dispozițiilor art.3 din Legea nr.130/1996, respectiv potrivit anexei 6 acestui din urmă contract, s-a prevăzut că personalul acestor instituții beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de minim 74 lei lună, de contravaloarea unei mese calde, în cuantum de minim 7 lei/zi și de un spor de la 75% -100% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, o primă de vacanță egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu și un premiu lunar de 2% pentru personalul contractual calculat la drepturile salariale ale acelei luni, respectiv reducerea timpului de lucru pentru personalul sanitar cui pregătire superioară,însă potrivit dispozițiilor coroborate ale art.7 alin.2 și art.12 din Legea 130/1996, doar contractele de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale sunt apte a produce efecte juridice.
Aplicând argumentul de interpretare logică per a contrario rezultă că nu se pot da efecte juridice contractului colectiv de muncă încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale edictate pentru valabila sa încheiere,printre acestea aflându-se dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 ce prevăd că salariații instituțiilor bugetare nu pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile susmenționate ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 -2009 și ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, ce se referă la salariații unităților de asistență socială acordând acestora drepturi negociate ce nu sunt reglementate de legea specială ce le reglementează salarizarea și care nu prevede aceste drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, de 74 lei lună, de contravaloarea unei mese calde, în cuantum de minim 7 lei/zi, de un spor de la 75% -100% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, o primă de vacanță egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu și un premiu lunar de 2% pentru personalul contractual calculat la drepturile salariale ale acelei luni și reducerea duratei normale a timpului de lucru pentru personalul sanitar cu pregătire superioară, sunt în mod vădit nelegale, fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 astfel că nu produc efecte valabile din punct juridic.
Este fondată totodată și critica potrivit căreia instanța fondului ar fi apreciat în mod greșit că prevederile art.115 alin.1 ale Contractul Colectiv de Muncă la nivel unităților de asistență socială pe anii 2007 -2009 referitoare la salariații care lucrează în condiții deosebite de muncă s-ar aplica intimatului-reclamant câtă vreme nu s-a constatat că acesta lucrează în condiții deosebite de muncă, după cum s-a reținut mai sus, astfel încât acestuia nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții cu atât mai mult cu cât potrivit contractului individual de muncă, fișei postului intimatul-reclamant, aspecte necontestate de către acesta, timpul normal de lucru al acestuia este de 8 ore zilnic.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 pr.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.894/11.05.2009, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, în tot, acțiunea, va menține dispozițiile privind respingerea cererii de acordare a primei de vacanță, pentru anul 2005, va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1476/25.09.2009, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata către reclamant a premiului lunar de 2% calculat la drepturile salariale lunare, începând cu data de 01.01.2008, la zi.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, împotriva sentințelor civile nr.894 din data de 11.05.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, în tot, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Menține dispozițiile privind respingerea cererii de acordare a primei de vacanță, pentru anul 2005,
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, împotriva sentinței civile nr.1476/25.09.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Înlătură obligarea pârâtei la plata către reclamant a premiului lunar de 2% calculat la drepturile salariale lunare, începând cu data de 01.01.2008, la zi.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
