Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 35/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 35
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Beatris Manuela
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol pronunțarea în acțiunea formulată de reclamanții:-, și G, pârâți fiind:- GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect
drepturi bănești - indexare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16 09 2008, susținerile reprezentantei pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amînat pronunțarea pentru azi.
Deliberînd,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna 2007, creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, până la plata efectivă.
Reclamanții au solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin nr.OG 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de bugetari, s-a creat un caz de discriminare.
Prin nr.OG 8/2007, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin inițierea unei modalități de salarizare, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea nr. 50/1996.
Au mai susținut reclamanții că nr.OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate pe baza valorii de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent, și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Acțiunile formulate de magistrați, prin care au solicitat creșteri salariale, "discriminați fiind față de alte categorii din sistemul public", au fost admise.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Instanțelor Militare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în calitatea lor de angajatori, nu au competență de legiferare în domeniul salarizării, ci doar fac plățile salariilor în funcție de normele date în acest sens. Reclamanți îi cheamă în fața instanței pentru a îndrepta ceea ce se impută altor subiecți de drept, lucru imposibil prin prisma calității lor.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece normele criticate nu sunt discriminatorii. Este dreptul legiuitorului de a reglementa nivelul de salarizare al personalului bugetar, în funcție de un sistem de factori, printre care și alocația sumelor de la bugetul de stat. Reclamanții se identifică eronat ca fiind în situații identice/similare cu personalul beneficiar al indexărilor pentru anul 2007, iar Ministerul Apărării, care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a elaborat bugetele pe anii 2007 și 2008, în deplină concordanță cu actele normative în vigoare, nu este în culpă procesuală și nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, care nu sunt prevăzute în dispozițiile legale.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat, în condițiile art. 61-63 Cod proc. civilă și art. 17 din Legea nr. 146/1997, cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelo9r ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat, în primul rând, excepția necompetenței materiale a instanței. Arată pârâtul, menționând dispozițiile art. 52 și 126 pct. 6 din Constituția României, precum și dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, că o eventuală vătămare a drepturilor lor subiective și, pe cale de consecință, existența unei răspunderi administrativ-patrimoniale a autorității publice centrale, nu poate fi analizată și stabilită decât de instanțele specializate de contencios administrativ, motiv pentru care solicită declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În al doilea rând, pârâtul a invocat excepția lipsei sale de capacitate juridică civilă. Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare, Guvernul, care este un organ colegial, fără personalitate juridică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Este o capacitate juridică specială de drept public, iar raporturile juridice în care participă Guvernul nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a organului administrației publice centrale.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reclamanții solicită, în realitate, extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorările salariale ale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat, și pentru judecători și procurori, însă instanța de judecată nu are competența de a crea, abroga sau modifica dispozițiile uni legi și nici nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. 1 din Constituția României.
De asemenea, susținerile reclamanților referitoare la existența unui prejudiciu și a unei răspunderi de natură civilă a Guvernului României, întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, sunt nu numai nefondate, ci și în contradicție cu prevederile constituționale și ale legilor speciale care reglementează organizarea și funcționarea Guvernului, precum și răspunderea membrilor acestuia.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat un punct de vedere cu caracter consultativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, Tribunalul Iași, având în vedere dispozițiile art. II pct. 2 din nr.OUG 75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrată cu nr-.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Față de excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Guvernul României este neîntemeiată.
Prin cererea introductivă, reclamanții nu au solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că aceste litigii se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Ceea ce se solicită de către reclamanți, aflați în raporturi juridice de muncă întemeiate pe contracte individuale de muncă, este plata despăgubirilor reprezentând creșterile salariale acordate altor categorii de bugetari, în condițiile art. 269 Codul muncii și art. 27 din nr.OG 27/2000, competența de soluționare aparținând instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, în conformitate cu art. I alin. 1 din G nr. 75/2008 și art. 284 alin. 2 Codul muncii.
Neîntemeiate sunt și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare recunosc, chiar prin întâmpinare, calitatea lor de angajatori ai reclamanților, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 282 lit. b Codul muncii, au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, al cărei obiect este reprezentat de plata unor drepturi salariale neacordate discriminatoriu, conform susținerilor reclamanților.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, se constată că aceasta este întemeiată. Potrivit prevederilor constituționale și ale legii speciale de organizare și funcționare, Guvernul României, ca organ colegial, fără personalitate juridică, are capacitatea de a sta în judecată, în calitatea de pârât, numai atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Așadar, Guvernul României, care nu este angajatorul reclamanților, nu are, în prezenta cauză, capacitate juridică civilă.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanții, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Militar Iași, iar reclamantul G face parte din categoria personalului conex din cadrul aceleiași instanțe militare.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, reclamanții sunt salarizații potrivit nr.OG 8/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Prin acte normative succesive, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca și în anii anteriori, de majorările anuale. Astfel, s-au acordat majorări salariale următoarelor categorii socio-profesionale: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/ 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/2007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007); personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Reclamanții susțin că s-a creat un caz de discriminare prin excluderea lor de la creșterile salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar, întrucât nu s-a modificat, până în prezent, valoarea de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Examinând anexele 1a, 1b și 1c la OG nr. 8/2007, se constată, într-adevăr, că valoarea de referință sectorială a rămas neschimbată pe parcursul întregului an 2007, fiind de 280,64 lei. S-au modificat însă, în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 2007 și de la 1 octombrie 2007, coeficienții de multiplicare aferenți fiecărei funcții, coeficienți prevăzuți în cele 3 anexe
Modificarea coeficienților a fost în sensul creșterii lor. Astfel, cu titlu exemplificativ, evoluția coeficientului de multiplicare pentru un grefier grad I, cu studii superioare, în cele 3 etape, este următoarea: ianuarie-31 martie 2007, 5,250; 1 aprilie-30 2007, 5,355; de la 1 octombrie, 5,997.
Cum salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, se constată că, orice creștere a coeficientului de multiplicare, determină și creșterea salariului de bază, așa încât nu se poate reține, așa cum susțin reclamanții, că au fost excluși de la creșterile salariale acordate, în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Mai mult, art. 29 din nr.OG 8/2007 face în mod direct referire la cele 3 etape de majorare ale salariilor de bază individuale lunare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Față de considerentele expuse, se vor respinge excepția necompetenței materiale a instanței și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se va admite excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, urmând ca acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât să fie respinsă.
Neputându-se reține existența unei discriminări directe sau indirecte între reclamanții, și G și alte categorii de personal din sectorul bugetar, acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă ca neîntemeiată, urmând ca și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în condițiile art. 60-63 Cod proc. civilă, să fie respinsă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Guvernul României.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Instanțelor Militare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Militar Iași, B-dul. - I, nr.5-7, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1, pentru lipsa capacității juridice civile.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Militar Iași, B-dul. - I, nr.5-7, județul I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sector 5, Direcția Instanțelor Militare, cu sediul în B, B-dul. - -, nr.13, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, Str. - -, nt.1-3, sector 1.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de către pârâtul Ministerul Apărării.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD. Grefier,
Red.
Tehnored./
26.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Beatris Manuela
