Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3529/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3529
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20mai 2008, privind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PERSONALI DR.TR.S, pentru reclamanții, -, -, G, împotriva sentinței civile nr. 1537/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR.TR.S și SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, având ca obiect "drepturi bănești".
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23 mai 008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1537 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, și pe pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DTS, SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea ca asistenți personali, în baza contractului individual de muncă, raporturile de muncă ale acestora fiind reglementate de legi speciale, respectiv, OUG nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată prin Legea nr.519/2002 și Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanei cu handicap.
Dispozițiile art.32 din Legea nr.519 /2002, reglementează faptul că asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile speciale.
De asemenea și dispozițiile art. 37 din Legea nr.448/2006, stabilesc că salariul de bază se stabilește potrivit dispozițiilor legale, iar pe perioada concediului de odihnă al asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura înlocuitor. In situația în care nu se poate asigura un înlocuitor, angajatorul are obligația de a acorda persoanei cu handicap o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip respiro.
Din cuprinsul dispozițiilor legale citate, rezultă că asistenții personali au un statut special, cărora li se aplică legea specială, astfel că nu este posibilă acordarea unor drepturi ce nu sunt prevăzute de aceste legi speciale.
În afară de salariul, la care sunt îndreptățiți asistenții personali, nu li se pot acorda și alte drepturi, neexistând cadru legal.
La data de 1 ianuarie 2007, reclamanții au primit drepturile bănești reprezentând spor de vechime, pe lângă salariul de bază conform art. 36 al.1 lit.a din Legea nr.448/2006, nefiind însă prevăzute și alte drepturi salariale ori sporuri.
De asemenea, se reține că, pârâta nu a încălcat principiul egalității de tratament față de toți salariații, având în vedere funcțiile, atribuțiile și locurile de muncă ale celorlalți.
Referitor la susținerea reclamanților în sensul că, nu au fost aplicate unitar clauzele CCM în ceea ce privește drepturile bănești, se reține de asemenea că este neîntemeiată.
Dispozițiile art.3 din CCM încheiat între Primăria Mun. Tr.S și salariații din aparatul de specialitate al primarului și ai serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului Local reprezentați de Sindicatul Liber din Administrația Locală "D 98", nu se aplică și reclamanților, având în vedere statutul special al acestora și reglementările legale aplicabile acestor categorii de salariați.
Împotriva acestei hotărâri au formulat în termen legal și motivat recurs reclamanții reprezentați de Sindicatul Liber al Personali, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. arătând în esență că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, reținându-se că asistenții personali sunt o categorie cu un statut special cărora li se aplică legea specială și că nu este posibilă acordarea unor drepturi ce nu sunt prevăzute de aceste legi, instanța eludând aplicarea corectă a legii, neluând în seamă temeiul juridic invocat în susținerea fiecărui capăt de cerere.
Chiar dacă legea specială nu a avut o reglementară clară cu privire la sporul de vechime și indemnizația concediului de odihnă, trebuie observat că cererea are temei juridic care constă în faptul că aceasta se completează potrivit art.38 alin.3 din Legea nr.448/2006, în ceea ce privește încheierea, modificarea și încetarea contractului individual de muncă, cu dispozițiile Legii nr.53/2003.
Cu privire la celelalte capete de cerere privind ajutorul bănesc la aplicarea în concediul de odihnă, ajutorul bănesc cu prilejul sărbătorilor de C și Paște cât și contravaloarea cadourilor cu prilejul zilelor de 1 iunie pentru fiecare minor și a zilelor de 8 martie pentru fiecare angajată, este vorba de interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond întrucât aceste drepturi izvorăsc din contractele acord, contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul Primăriei Mun.Dr.Tr.
Instanța de fond nu a luat în considerare nici dispozițiile art.2 alin.1 - 3 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare care arată că sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un interes legitim.
Legal citată intimații nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit rt. 37 (1), din 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Potrivit rt. 40(1) din lege, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Dispoziții asemănătoare erau cuprinse si în textul legal anterior, OUG 102/1999, abrogată de Legea 448/2006.
Potrivit art.32 din OUG 102/1999, asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile bugetare.
Așadar ordonanța mai sus menționată face trimitere în ceea ce privește indemnizația asistentului personal la HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv la categoria de asistent social debutant cu studii medii.
Art.2 din HG 281/1993 arată că salariile personalului din unitățile bugetare cuprind salariul de bază, care se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate, iar art.14 din același act normativ prevede că pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază după caz, la sfârșitul anului calendaristic anului școlar, stagiunii etc. de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
Astfel, potrivit celor doua acte normative, salarizarea asistenților personali s-a realizat, in perioada solicitata prin acțiune, in conformitate cu grilele de salarizare specifice sectorului bugetar, având ca element de referința salarizarea asistentului social.
Prin urmare, dat fiind caracterul de drept legal, premiul anual se cuvenea salariatului, indiferent de existenta unei clauze contractuale inserate sau nu in contractul individual de munca, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.157(2) Codul muncii si art.8 din 130/1996. Nu se pune problema încălcării principiului retroactivității in condițiile in care dreptul salariatului a fost reglementat prin cele doua acte normative mai sus enunțate cu aplicare in perioada solicitata prin acțiune.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege mai sus menționate reiese că asistenții personali sunt beneficiari ai premiului anual și a indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anii 2005, 2006, 2007.
Va fi constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.05.2004-08.06.2005, față de data introducerii acțiunii, respectiv 08.06.2008, astfel că acțiunea este fondată în parte.
În ceea ce privește a doua critică invocată prin cererea de recurs și anume, faptul că în mod nelegal au fost respinse de către instanța de fond celelalte capete de cerere, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită întrucât, deși sunt invocate clauzele Contractelor Acord și a Contractului Colectiv de Muncă încheiate la nivelul Primăriei Mun. Dr.Tr.S, acestea nu sunt aplicabile asistenților personali câtă vreme îi viza pe salariații din aparatul de specialitate al primarului și ai serviciilor publice aflate sub autoritatea consiliului local, reprezentați de Sindicatul Liber din Administrația Locală - D 98.
Nefondată este și ultima critică invocată de recurenți cu privire la faptul că prin neacordarea drepturilor solicitate, acestora le-a fost încălcat principiul tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii, nefiind luate în considerarea nici dispozițiile art.2 alin.1-3 din OUG nr.137/2000 privind sancționarea formelor de discriminare, întrucât categoria asistenților personali nu sunt într-o situație comparabilă cu cea a salariaților din aparatul de specialitate al primarului și ai serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului Local, avându-se în vedere statutul special al acestora din urmă și dispozițiile legale aplicabile acestor categorii de salariați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PERSONALI DR.TR.S, pentru reclamanții, -, -, G, împotriva sentinței civile nr. 1537/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR.TR.S și SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamanților premiul anual și indemnizația pentru concediul de odihnă corespunzătoare anilor 2005, 2006, 2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.DV
Ex.4/MC/23.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
