Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3560/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2284/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3560/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI T M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T M, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.2782/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL LIBER DE ÎNVĂȚĂMÂNT T și intimata-pârâtă GRĂDINIȚA DE COPII NR.6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți Instituția Primarului Municipiului T M și Consiliu Local al Municipiului TMp rin consilier juridic, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind recurentul-pârât, intimatul-reclamant și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.05.2009, după care,
Președintele completului comunică recurenților-pârâți, prin consilier juridic, o copie a întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-pârâți Instituția Primarului Municipiului T M și Consiliu Local al Municipiului TMp rin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că sentința a fost dată cu încălcarea prevederilor art.304 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2782/17.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Liber învățământ T M în numele și pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâților Grădinița de copii nr.6 T M, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T M; a obligat pe pârâți să acorde reclamanților cadre didactice, tranșele suplimentare de salarizare care li se cuvin pentru activitatea de învățământ de 30 ani, 35 ani și pentru 40 ani, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime, acordarea unei creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime pe o perioadă de 3 (trei) ani anterior înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță respectiv, 23.05.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerente a reținut că reclamanții, cadre didactice la unitatea școlară pârâtă, se încadrează în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul Preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime potrivit art.50 al.2 din Legea nr.128/1997.
Potrivit dispozițiilor art. 63 al.3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei decât dacă acest lucru este exprimat expres", ori dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, dispozițiile legale mai sus menționate nu au fost abrogate nici prin prevederile art. 10 din Legea nr.154/1997.
Mai mult decât atât prevederile Legii nr. nr.154/1997 nu au nici o relevanță deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000 salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse la Legea nr. 128/1997 iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
Este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 al.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial. Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Cum pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 încălcând și prevederile art. 154, 155 161, 164 al. 1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții Primăria Municipiului T-M, Consiliul Local al Municipiului T- și Inspectoratul Școlar Județean T, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului, Primăria Municipiului T-M si Consiliul Local al Municipiului T-M a arătat că prin cererea formulată la data de 23.05.2008 Sindicatul Liber învățământ T M, prin reprezentantul legal, in calitate de reclamant, a solicitat pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Grădinița de copii nr. 6, Inspectoratul Școlar T, Primăria - Instituția Pnmarului municipiului T M și Consiliul Local al municipiului T M, obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază al funcției sau postului didactic potrivit art. 50 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului didactic, recalcularea sporurilor și indemnizațiilor în raport cu salariul de bază al funcției sau postului, recalculat precum și plata diferențelor salariale dintre sumele recalculate și cele efectiv plătite, pe o perioadă de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Prin sentința civilă nr. 2782/17.11.2008, Tribunalul Teleormana admis acțiunea formulată de Sindicatul Liber învățământ T
Considerăm că sentința civilă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă). Astfel, așa cum am arătat și în fața instanței de fond, Primăria municipiului T M nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Coform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, primăria este o structura funcționala cu activitate permanenta constituita din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Primăria nu poate avea calitate procesuala, fiind doar o structura de lucru conform legii, unitățile administrativ teritoriale (comunele, orașele, municipiile, județele ) fiind, conform art. 21 din Legea nr.215/2001, titulare de drepturi si obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Primarul exercita calitatea de ordonator principal de credite si in calitate de angajator, conform art. 63, alin.5, lit. e din legea mai sus menționata, numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de serviciu sau după caz, a raporturilor de munca, in condițiile legii, doar pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si conducătorii instituțiilor si serviciilor publice de interes local si reprezintă unitățile administrativ-teritoriale in justiție.
În atare situație, nu exista nici o legătura de cauzalitate intre Primăria municipiului T M - Instituția Primarului sau municipiul T M si drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar din cadrul unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În conformitate cu art. 167, alin.2, din Legea nr. 84/1995, legea învățământului, republicata, cu modificările si completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de baza si finanțarea complementara.
Potrivit alin.3 al aceluiași articol, finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementara ( alin. 4) asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.
Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de baza ( alin.5 ) cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;
c) cheltuieli cu perfecționarea profesionala, cu excepția cheltuielilor care se suporta de la bugetul de stat;
d) cheltuieli pentru transportul elevilor;
e)cheltuieli pentru naveta, respectiv cele 6 calatorii pe calea ferata prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare si didactice auxiliare.
Așa cum rezulta din prevederile normative mai sus invocate, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de baza si finanțarea complementara.
Finanțarea de baza cuprinde cheltuielile de personal ( lit. a, alin. 3 al art. 176), cheltuieli in care se încadrează salariile si celelalte drepturi salariale ale personalului din cadrul instituțiilor de învățământ de stat preuniversitar. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale, deci nu de la bugetele locale, consiliile locale fiind doar un intermediar intre Ministerul Cercetării si Educației si unitățile de învățământ.
Din bugetele locale, precum si din alte surse, se asigura doar finanțarea complementara a acestor instituții, care cuprinde:
a) consolidări, investirii si reparații capitale;
b) subvenții pentru internatele si cantinele școlare;
c) cheltuieli pentru organizarea evaluărilor, simulărilor si examenelor naționale ale elevilor, cu excepția cheltuielilor care se suporta de la bugetul de stat;
d)cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru examinarea medicale obligatorie periodica a salariaților din învățământul preuniversitar de stat, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
f) cheltuieli pentru concursuri școlare si activități educative, cultural-artistice, sportive, turistice.
Din analiza art. 167 din legea învățământului, rezulta clar ca legiuitorul a făcut distincție intre finanțarea asigurata de la bugetul de stat si finanțarea asigurata de la bugetele locale la care se refera cheltuielile complementare mai sus enumerate.
Primăria municipiului T M nu are calitatea de angajator al personalului din unitățile de învățământ, nu încheie contracte cu aceștia si nici nu negociază drepturile salariale. Potrivit art. 157, alini din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective intre angajator si salariați sau reprezentanți ai acestora.
Art. 18 alin.1 din nr.HG 538/2001 prevede faptul că, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele, aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ si trezoreriilor la care acestea sunt arondate. După aprobare, bugetele instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigura finanțarea cheltuielilor acestora in exercițiul financiar respectiv. Astfel rezultă foarte clar faptul că instituția noastră nu are calitatea de finanțator a drepturilor salariale ale personalului didactic.
De altfel, fata de cererea de obligare a Primăriei municipiului T M la calcularea si plata sporului, recurenții au învederat instanței faptul ca nu avem calitatea de angajator, niciodată drepturile salariale nu au fost si nu sunt calculate de către unitatea noastră, unitățile de învățământ având organizata contabilitatea la nivel propriu.
Fondurile necesare pentru asigurarea salarizării personalului didactic sunt asigurate de la bugetul de stat. Motivul pentru care aceste fonduri sunt apoi defalcate in bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat este in scopul simplificării procedurii de acordare a drepturilor salariale ale cadrelor didactice. In atare situație, consiliile locale sunt simpli intermediari prin care fondurile de la bugetul de stat pentru salariile cadrelor didactice ajung la unitățile de învățământ.
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din fonduri de la bugetul de stat care sunt alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea; astfel la nivelul unităților administrativ teritoriale se primesc fondurile necesare finanțării învățământului preuniversitar de stat, urmând sa fie repartizate unităților de învățământ., instituțiile de învățământ solicita pe baza actelor contabile efectuate, sumele necesare salarizării, sume fata de care unitatea administrativ teritoriala nu are nici o răspundere economica, instituțiile de învățământ fiind obligate sa justifice sumele solicitate ca si drepturi salariale.
Sumele prevăzute ca drepturi de natura salariale in bugetele de venituri si cheltuieli ale consiliilor locale se aproba anual pe baza de proiecte si programe bine definite, determinate la nivelul fiecărei unități de învățământ preuniversitar corespunzător fondurilor alocate cu aceasta destinație potrivit legislației in vigoare.
În aceste condiții, rezultă foarte clar că la plata drepturilor salariale, precum și a cheltuielilor de judecată, trebuie să fie obligat angajatorul, în acest caz unitatea școlară și Inspectoratul Școlar care coordonează activitatea acestora în toate domeniile, inclusiv cel contabil.
Față de cele de mai sus, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2782/2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în sensul înlăturării obligației de plată către reclamant a drepturilor salariale solicitate, iar în cazul în care nu veți proceda la înlăturarea acestei obligații, să rețineți această obligație de plată numai in limita sumelor acordate de la bugetul de stat pentru finanțarea cheltuielilor salariale ale personalului didactic, precum și exonerarea noastră de la plata cheltuielilor de judecată.
In sustinerea recursului sau Inspectoratul Școlar Județean Taa ratat ca prin sentinta instantei de fond a fost obligat neintemeiat la plata tranșelor suplimentare de salarizare care li se cuvin pentru activitatea de învățământ de 30 ani, 35 ani și pentru 40 ani, conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, in conditiile in care plata drepturilor solicitate a fost efectuata, in cadrul salariului functiei de baza.
Astfel, conform art.48 din Legea nr.128/1997, salariul de baza al personalului didactic se stabileste in functie de nivelul de studii, grade didactice, transe de vechime in invatamant, inclusiv tranșele suplimentare de salarizare care li se cuvin pentru activitatea de învățământ de 30 ani, 35 ani și pentru 40 ani, la care se adauga o serie de sporuri.
Fiecarei transe de vechime ii corespunde un cuantum banesc, ce reprezinta o crestere fata de transa anterioara. Acestea se reflecta in actele normative din perioada respectiva: OG nr.68/2004, 138/2005, 4/2006, 11/2007, 15/2008.
Calculul banesc cuprins in grilele ce corespund transelor de vechime in invatamant de 30,35, 40 ani a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevazut la art.50 al.2 din Legea nr.128/1997, in sensul ca s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare.
Potrivit art.50 al.1 si 2 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Instanta nu-si poate intemeia deductia doar pe prevederile art.5 al.2 din OG nr.15/2008, potrivit careia în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Aceasta este o norma precizatoare si nu trebuie inteleasa ca in anii anteriori nu s-a aplicat acelasi mod de calcul. Procentele respective nu inseamna un adaos special la salariu.
Intimatii au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantii, reprezentati de Sindicatul Liber învățământ T M, au calitatea de cadre didactice în cadrul unităților de învățământ pârâte, indeplinind conditiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienti de ierarhizare.
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in invatamant".
Fiecare transa suplimentara consta in acordarea unei majorari a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime, conform alin 2 al art. 50.
Recurentul-parat Inspectoratul Școlar Județean Tas ustinut ca aceste drepturi prevazute de lege au fost incluse in cadrul salariului functiei de baza, includere care s-a facut prin stabilirea cuantumului salariului de baza diferentiat pentru ficare transa de vechime prin OG nr.68/2004, 138/2005, 4/2006, 11/2007, 15/2008.
Curtea constata ca a existat o evolutie a valorilor coeficientilor de multiplicare in raport cu treptele de vechime in invatamant, astfel cum sunt evidentiati in grilele cuprinse in anxele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecatii, si anume 2005 -2008. Din analiza acestora rezulta ca a existat o crestere a valorii acestui coeficient dupa fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 si pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situatie similara o regasim si in grilele aferente anilor 2006 si 2007.
De asemenea, Curtea retine ca in carnetele de munca ale intimatilor reclamanti au fost efectuate mentiuni privitoare la acordarea acestor coeficienti.
Dar, din probele administrate in cauza nu se poate stabili daca aceasta crestere a valorilor coeficientilor de multiplicare a fost determinata si de includerea coeficientului de 1/25 invocat de intimatii-reclamanti prin cererea de chemare in judecata.
Intradevar, potrivit art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, la care intimatii au facut referire in cererea de chemare in judecata, se arata ca în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
In conditiile in care recurentul sustine ca aceasta prevedere nu face decat sa constate in mod expres o situatie care exista in fapt, si anume includerea in coeficientii de multiplicare si a cresterii de 1/25 prevazute de art. 50 alin 2 din legea nr. 128/1997, instanta de fond trebuia sa stabileasca daca in mod real aceasta a fost situatia in anii anteriori.
Tocmai acest aspect trebuia analizat de instanta de fond, dar, Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, că nu rezultă cu certitudine dacă cresterea de 1/25 aferenta fiecarei trepte de vechime era cuprinsa in coeficientul de multiplicare prevazut de lege pentru treapta respectiva in raport cu treapta anterioara, după cum se susține de către recurent prin motivele de recurs.
Curtea, față de neadministrarea unor probe pertinente care sa aduca lumina asupra acestei probleme, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare.
În plus, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, se impune efectuarea unei expertize contabile (în virtutea rolului activ al instanței statornicit de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă), expertiză prin care să se verifice dacă prin grilele de salarizare aplicabile potrivit legii in perioada la care se refera pretentiile intimatilor-reclamanti a avut loc o majorare a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime, deci daca drepturile salariale solicitate cu titlu de tranșe suplimentare de salarizare care li se cuvin pentru activitatea de învățământ de 30 ani, 35 ani și pentru 40 ani, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime, in temeiul art.50 din Legea nr.128/1997 pe o perioadă de 3 (trei) ani anterior înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță, au fost primite de reclamanti. Ori, în faza recursului nu poate fi administrată această probă, aspect ce se desprinde din dispozițiile imperative ale art. 305 Cod de procedură civilă.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în discutia părților si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Primăria Municipiului T-M, exceptie ce nu a fost discutata, motiv pentru care, pentru a nu rapi partilor dreptul la dublul grad de jurisdicite, Curtea va admite si recursul acestei parti si va casa hotararea cu trimitere spre rejudecare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI T M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T M, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.2782/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL LIBER DE ÎNVĂȚĂMÂNT T și intimata-pârâtă GRĂDINIȚA DE COPII NR.6.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./17.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia Farmathy
Judecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
