Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3572/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2224/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3572/
Ședința din ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de UL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL in calitate de reprezentant al recurentilor-reclamanti, G, G, -, a, -, -, -, -, -G, -, Garda, Gavre G, HG, G, G, G -, HG, G, a, -, G, G, ta, u, G, G, -, G, G, G, -, - -, Ta-adu, Filea, G, -escu, G, -, G, G -, -, împotriva sentinței civile nr.711/28.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și BAZA CENTRALĂ PENTRU ASIGURAREA TEHNICĂ A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin consilier juridic Lipșa, care depune la dosar delegație de reprezentare, intimata-pârâtă Baza Centrală pentru Asigurarea Tehnică a, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat precizări și întâmpinare, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 18.05.2009, după care,
Recurentul-reclamant, prin consilier juridic, arată că intimatei-pârâte Baza Centrală pentru Asigurarea Tehnică a nu i s-a comunicat hotărârea. Precizează că această unitate a fost preluată de Direcția Economico-Administrativă, care este o structurii în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamat, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.711/28.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de către reclamanții, G, G, -, a, -, -, -, -, -G, -, Garda, Gavre G, HG, G, G, G -, HG, G, a, -, G, G, ta, u, G, G, -, G, G, G, -, - -, Ta-adu, Filea, G, -escu, G, -, G, G -, -, - prin reprezentat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MIRA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A anulat acțiunea față de Baza Centrală pentru Asigurarea Tehnică a.
În considerente a reținut că reclamanții sunt salariați civili din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, drepturile salariale cuvenite acestora fiind prevăzute în OUG nr. 24/ 2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 47 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege. În continuare art. 49 prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 4, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare.
Intre instituțiile enumerate în art.1 din Legea nr.138/1999 este menționat și Ministerul Internelor. Se observă că la data intrării în vigoare a Legii nr.138/1999, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin Legea nr.360/2002 să devină funcționari publici cu statut special, salarizați prin OG nr. 38/2003.
Raportarea personalului contractual din cadrul Ministerului Internelor în ceea ce privește primele, sporurile și indemnizațiile se face, după modificările legislative intervenite, la drepturile de natură salariată prevăzute de OG nr.38/2003 pentru polițiști.
Însă art. 47 din Legea nr.138/1999 condiționează acordarea primelor, sporurilor și indemnizațiilor către personalul contractual, de desfășurarea de către acesta din urmă de activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, în speță ale polițiștilor.
Ori, reclamanții nu au dovedit că desfășoară activități în condiții similare cu cele ale polițiștilor, aceștia din urmă având statut special, conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă, fiind învestiți cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu (art. 1 din Legea nr.360/2002). În lipsa unor probe, instanța nu poate concluziona că personalul contractual din cadrul MIRA, îndeplinind funcții de muncitor, magazioner, îngrijitor - desfășoară activități similare cu cele ale polițistului, profesie a cărei exercitare implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.
OG nr.38/2003 reglementează prin art. 37 alin.2 prima de concediu, de care personalul contractual poate beneficia, prin prisma art. art. 47 din Legea 138/1999, condiționat de îndeplinirea unor atribuții de serviciu comparabile cu cele ale polițiștilor.
Cât privește sporul de fidelitate, instanța a reținut, față de argumentele deja prezentate, că art. 6 din OG nr.38/2003 prevede că singurii beneficiari ai acestui spor sunt polițiștii, avându-se în vedere inclusiv perioada în care au desfășurat activitate ca militari, funcționari publici și personal contractual. Din formularea textului rezultă că polițistului i se calculează sporul de fidelitate ținându-se seama nu doar de perioada în care a avut această calitate, ci și de perioadele lucrate în funcțiile enumerate de art. 6 din OG nr.38/2003. Vechimea dobândită ca personal contractual este avută în vedere la stabilirea sporului de fidelitate asimilându-se acest interval cu cel în care s-a desfășurat activitatea de polițist.
Față de considerentele expuse, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerul Internelor.
Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cererea a fost respinsă față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În raport de dispozițiile art. 161. pr. civ. a anulat cererea față de pârâta Baza Centrală pentru Asigurarea, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recursul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalul Contractual din MIRA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin cererea depusa la Tribunalului București, secția a VIII-a, recurentul, in numele si pentru membrii săi, a solicitat obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Ministerului Administrației și Internelor de a cuprinde în buget sumele necesare și, respectiv, să achite drepturile bănești cuvenite cu titlul de spor de fidelitate și prime de concediu aferente anilor 2004-2007 după cum urmează;
- prima de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007, egala cu indemnizația de încadrare bruta din luna anterioara plecării in concediu, impozitate separate si actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii acestor drepturi si pana la plata efectiva;
- spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza începând cu luna noiembrie pana in prezent, actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat, pe fiecare luna pana la plata efectiva.
În susținerea solicitărilor sale, recurentul a invocat prevederile OG38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, modificata si completata, Ordinul nr. 132/09.02.2004 si art. 47 si 49 din Legea nr. 138/1999, cu modificările ulterioare, art. 41 si 53 din Constituția României.
Instanța a respins aceasta cerere considerând ca "reclamanții nu au dovedit ca desfășoară activități in condiții similare cu cele ale polițiștilor, aceștia din urma având statut special, conferit de îndatoririle si riscurile deosebite, de portul de arma, fiind investiți cu exercițiul autorității publice pe timpul si in legătura cu îndeplinirea atribuțiilor si îndatoririlor de serviciu (art. 1 din Legea nr. 360/2002)."
Mai departe, aceeași instanța de fond apreciază ca "OG nr. 38/2003 reglementează, prin art. 37 alin 2 prima de concediu, de care personalul contractual poate beneficia, prin raportare la art.47 din Legea nr. 138/1999, condiționat de îndeplinirea unor atribuții de serviciu a comparabile cu cele ale polițiștilor".
Instanța de fond a apreciat că "Raportarea personalului contractual din cadrul în ceea ce privește primele, sporurile și indemnizațiile se face, după modificările legislative intervenite, la drepturile de natură salariată prevăzute de nr.OG 38/2003."
Cât privește sporul de fidelitate instanța retine, de argumentele deja prezentate, ca art. 6 din nr.OG 38/2003 prevede ca singurii beneficiari ai acestui spor sunt polițiștii, avându-se in vedere inclusiv perioada in care au desfășurat activitatea ca militari, funcționari publici si personal contractual.
Din formularea textului rezulta ca polițistului i se calculează sporul de ținând seama nu doar de perioada in care a avut aceasta calitate, ci si de perioadele lucrate in funcții enumerate de art. 6 din OG nr. 38/2003.
Vechimea dobândita ca personal contractual este avuta in vedere la stabilirea sporului de fidelitate, asimilându-se acest interval cu cel in care s-a desfășurat activitatea de polițist."
Reținând aceste aspecte, instanța a respins in totalitate acțiunea cu soluționarea căreia a fost investita.
În opinia recurentului, raționamentul pe care instanța de fond își întemeiază soluția este profund eronat si in totala contradicție cu textele de lege invocate.
Astfel, din interpretarea ad literam a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, rezultă ca pentru a beneficia de primele, sporurile si indemnizațiile cadrelor militare, personalul civil ministerele si instituțiile centrale, prevăzute la art. 47 din aceeași lege, trebuie sa desfășoare activității in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, iar nu activități similare cu cele ale cadrelor militare.
Prin urmare, nu natura activității, ci condițiile in care aceasta se desfășoară reprezintă criteriul avut in vedere de legiuitor.
La data promulgării acestui act normativ, polițiștii erau cuprinși in categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin adoptarea Legii nr. 360/2002 sa devină funcționari publici civili cu statut special păstrând drepturile conferite de legea anterioara cărora li s-au adăugat si cele reglementate prin nr.OG 38/2003, respectiv sporul de fidelitate de pana la 20% din salariu, in raport cu vechimea in munca si prima de concediu, egala cu un salariu cuvenit pentru luna anterioara plecării in concediu.
Din dispozițiile legale invocate nu poate fi reținuta o diferențiere intre personalul contractual civil si cel de funcționar public cu statut special, câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități in condiții similare.
Similitudinea intre aceste categorii de personal rezida si in aceea ca, in raport di dispozițiile Legii nr. 138/1999, nr.OG 19/2006 și HG nr. S/762/2004, acestea beneficiază in mod egal de indemnizația de dispozitiv de lupta, sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit, spor de confidențialitate si norma de hrana.
Conform art. 287 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apărarea sa pana la prima zi de înfățișare, lucru pe care reprezentantul reclamantului 1-a argumentat instanței prin Note scrise depuse la dosar.
În lumina acestor dispoziții, daca instanța de fond a considerat ca se impune suplimentarea probatoriului in cauza, in virtutea rolului activ la care este obligata in temeiul art. 129.pr. civ. ar fi trebuit sa pună in vedere intimatei (angajator) sa facă dovada condițiilor diferite in care își desfășoară activitatea personalul civil contractual.
Prin urmare, respingerea acțiunii cu motivarea ca probele efectuate de către reclamanți, prin reprezentantul C, sunt insuficiente, nu poate fundamenta soluția, câtă vreme sarcina probei este răsturnata in speța, fiind in sarcina angajatorului intimat-parat, iar instanța nu si-a exercitat prerogativele pe care legea i le-a pus la dispoziție pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In plus, același art. 129. proc. civ. alin. 5 teza II stipulează ca judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca părțile se împotrivesc.
O alta pârghie pe care legea o pune la dispoziție magistratului pentru a putea pronunța o hotărâre la adăpost de critici, este cea cuprinsa in art. 151. proc. civ, care prevede posibilitatea repunerii cauzei pe rol, daca instanța nu se socotește pe deplin lămurită.
Or, Tribunalul București nu a înțeles sa uzeze de niciunul din textele invocate ci, mai mult, cu o ușurința regretabila, neobservând reguli consacrate in conflictele de munca (sarcina probei), a respins in tot acțiunea, ca neîntemeiata.
În ceea ce privește natura juridica a cauzei, aceasta este neîndoielnic un conflict de munca, determinat de neacordarea unor drepturi salariale suplimentare prevăzute de lege (art. 248 alin. Codul muncii )
Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, recunoaște implicit că personalului civil i se acorda unele prime, sporuri si indemnizații care se acorda si polițiștilor, întrucât in aparerile sale nu vine sa contracareze cu probe acest aspect.
Atribuțiile de serviciu pentru personalul civil sunt stabilite prin fisa postului, fiind complementare activității prestate de polițiști si desfășurate in aceleași condiții de munca cu aceștia.
De asemenea, prin contractul individual de munca, salariatul civil are obligația de fidelitate de angajator in exercitarea atribuțiilor de serviciu, sens in care nu se poate exclude dreptul la sporul de fidelitate care se aplica si polițiștilor.
de argumentele prezentate, instanța in mod greșit a reținut ca polițiștii sunt singurii beneficiari ai sporului de fidelitate si primei de concediu.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei au foste depuse copii de pe fișa postului a persoane care au avut calitate de personal civil, iar în prezent sunt polițiști. Din aceste fișe faptul că activitățile desfășurate sunt aceleași și ca personal civil și ca polițist, nefiind diferență din punct de vedere al atribuțiilor de serviciu.
În același context, Baza Centrală pentru Asigurarea Tehnică a este o uni, care are ca obiect de activitate repararea și întreținerea tuturor mijloacelor tehnice pentru desfășurarea activităților, nicio persoană (polițiști și personal contractual) neavând atribuții specifice muncii de poliție, toți desfășurându-și activitatea în aceleași condiții de muncă și în același loc.
Până la data de 24.08.2002, polițiștii au avut statut de personal militar. în alin. 2 al art. exista in pre Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, se stipulează ca pana la adoptarea hotărârilor de constituțional prevăzute la alin. 1, polițiștii beneficiază de drepturile corespunzătoare prevăzute in actele nor in vigoare pentru cadrele militare, implicit de prevederile Legii nr. 138/1999, acte normative care s-a aplicat pana la data de 01.01.2004, când a intrat in vigoare nr.OG 38/2003, privind salarizarea atacata si, alte drepturi ale polițiștilor. Acest act normativ a preluat pentru polițiști toate drepturile salariale ale militarilor din Legea nr. 138/1999, drepturi aplicate si polițiștilor pana la acea data, la care s-au adăugat alte sporuri, prime si indemnizații pentru aceștia.
Daca pana la data de 01.01.2004, personalul civil care desfășoară activități in condiții similare cu polițiștii, a beneficiat de aceleași prime, sporuri si indemnizații ca si aceștia; in baza art.49 din Legea nr. 138/1999, lege care se aplica polițiștilor, implicit si logic, după aceasta data personal civil beneficiază de aceleași prime, sporuri si indemnizații acordate acestora prevederilor polițiștilor in activitate, respectiv nr.OG 38/2003, lucru recunoscut si motivat si Tribunalul București in sentința recurată.
A nu li se aplica prevederile acestui din urma act normativ personalului civil care deja activități in condiții similare cu polițiștii ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 6 din 38/2003, cât si art. 49 din Legea nr. 138/1999 pe care recurentul le-a analizat mai sus.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea desfășurata in instituțiile din sectorul de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, in calitate de polițist, funcționar personal contractual se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne.
Prin ordinul nr. 132/2004, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la de baza.
Potrivit principiului general de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi distinge, legea trebuie sa fie aplicata fără a face distincție intre cele doua categorii de personal din cadrul
În aceeași ordine de idei, potrivit art. 41 alin 2 din Constituția României "salariații au dreptul la protecția sociala a muncii. Masurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săi concediul de odihna plătit, prestarea muncii in condiții grele, precum si alte situații specifice".
Potrivit art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate restrâns numai prin lege si numai daca se impune după caz. Restrângerea poate fi dispusa numai dacă este necesara intr-o societate democratica. Măsura dispusa trebuie sa fie proporționala cu a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului s-au a libertății."
În continuare, art. 18 din Codul muncii prevede in mod imperativ ca drepturile persoanelor încadrate in munca nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitare, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecința, prima de concediu fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de munca nu poate fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat acordarea ei, suspendarea exercițiului dreptul nefiind echivalenta cu desființarea lui atâta timp cât nici o dispoziție legala nu prevede expres înlăturarea existentei acestuia.
Pentru toate aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursul, modificarea în tot a hotărârii, si pe fond, admiterea acțiunea introductiva, astfel cum a fost formulata.
Au formulat intampinare intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentii sunt angajati civili ai intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, in baza unor contracte individuale de munca.
Salarizarea personalului contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face in baza OUG nr. 24/ 2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Recurentii au investit instanta de fond cu pretentiile acestora avand ca obiect plata sporului de fidelitate si a primei de vacanta, pretentii intemeiate pe dispozitiile art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 si ale Ordinului MAI nr.132/09.02.2004 coroborate cu prevederile art.49 din Legea nr.138/1999.
Dar, potrivit art. 47 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
În temeiul art. 49 din acelasi act normativ, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 4, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare.
Potrivit art. 6 din OG nr.38/2003, singurii beneficiari ai sporului de fidelitate sunt polițiștii, avându-se în vedere inclusiv perioada în care au desfășurat activitate ca militari, funcționari publici și personal contractual. Sporul de fidelitate se calculează ținându-se seama nu doar de perioada în care a avut calitate de politist, ci și de perioadele lucrate în funcțiile enumerate de art. 6 din OG nr.38/2003. Vechimea dobândită ca personal contractual este avută în vedere la stabilirea sporului de fidelitate asimilându-se acest interval cu cel în care s-a desfășurat activitatea de polițist.
In mod corect insa instanta de fond a retinut ca art. 47 din Legea nr.138/1999 condiționează acordarea primelor, sporurilor și indemnizațiilor către personalul contractual, de desfășurarea de către acesta din urmă de activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, în speță ale polițiștilor.
Dar, din inscrisurile administrate in dosarul de fond, respectiv fisele postului depuse la dosar, Curtea constata ca reclamantii, dintre care unii indeplinesc functii de muncitor, magazioner, îngrijitor, nu desfășoară activități în condiții similare cu cele ale polițiștilor, aceștia din urmă având statut special, conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă, fiind învestiți cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu (art. 1 din Legea nr.360/2002).
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul -reclamant ca nefundat, constatand ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de UL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL in calitate de reprezentant al recurentilor-reclamanti, G, G, -, a, -, -, -, -, -G, -, Garda, Gavre G, HG, G, G, G -, HG, G, a, -, G, G, ta, u, G, G, -, G, G, G, -, - -, Ta-adu, Filea, G, -escu, G, -, G, G -, -, împotriva sentinței civile nr.711/28.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4898/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și BAZA CENTRALĂ PENTRU ASIGURAREA TEHNICĂ A, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./11.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu
