Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.37/ Dosar nr-
Ședința publică in data e 19 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1394 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 800/M/17.04.2008, Tribunalul Brașovar espins actiunea formulata de reclamantii, -a și, in contradictoriu cu paratii Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Inspectoratul de Politie al Judetului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantele sunt angajate cu contract de muncă pe durată nedeterminată încheiat cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B, după cum urmează: reclamantele, -a-operator date la Serviciul Poliției Rutiere; reclamanta -secretar dactilograf la B iar reclamanta secretar la.
În drept, reclamantele își întemeiază primul capăt de cerere din acțiune pe dispozițiile art. 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții potrivit cărora "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Articolul 49 din aceeași lege prevede că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Potrivit art. 37 alin. 2 din nr.OG38/2003, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor:"La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediul egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Al doilea capăt din cererea introductivă este întemeiat pe articolul 6 din nr.OG 38/2003 care prevede prevede:"Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Instanța constată că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999 personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit normelor aplicabile cadrelor militare în activitate însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu,astfel că este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Dispozițiile nr.OUG 24/2000 cu modificările ulterioare nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv primă de concediu pentru această categorie de personal.
De asemenea se constată faptul că personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști),aceștia din urmă din anul 2003 nemaifiind considerați cadre militare.
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în timp ce personalul contractual civil din îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituțiile pârâte.
Personalul civil, în speță reclamantele beneficiază de drepturile salariale acordate cadrelor militare potrivit Legii nr. 138/1999( a se vedea art.31.1. din Ordinul nr. 496 din 28.07.2003, pentru aplicarea art. 47 din legea nr. 138/1999, potrivit căruia "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege".
Din textele de lege mai sus menționate rezultă că drepturile salariale cerute de reclamante, cu titlu de prime de concediu, respectiv spor de fidelitate nu sunt prevăzute pentru această categorie de angajați cu contract de muncă în cadrul instituțiilor pârâte.
Decizia nr. XII/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în dosar nr. 30/2007 pe care o invocă reclamantele se referă la drepturile polițiștilor.
În acest sens, Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 418, 419, 420 pronunțate în data de 3 iulie 2008 admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prevederile art. 1, art.2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii pretențiilor astfel cum au fost solicitate.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. se învederează că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale în materie. Astfel, în privința recunoașterii sporului de fidelitate, se arată de către recurentele reclamante că dreptul acestora este recunoscut prin Ordinul nr. 132/2004 și prin nr.OG 38/2003, acest din urmă act normativ dispunând că pentru activitatea desfășurată în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate. Tot astfel, în privința primei de concediu, se arată că acordarea acesteia a fost doar suspendată iar nu restrânsă.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Reclamantele din prezenta cauză sunt încadrate în funcțiile arătate, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, făcând parte din categoria personalului contractual al acestui angajator.
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de dispozițiile OUG 24/2000 și nu de cele ale OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, sau ale legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din MIRA, care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât este evident că personalul contractual din MI nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Nu pot fi extinse dispozițiile din OG 38/2003 care reglementează sporul de fidelitate și plata primelor de concediu doar în favoarea polițiștilor și asupra categoriei de personal de care aparțin și cei care au promovat prezenta acțiune deoarece art.47 din Legea 138/1999 recunoaște acordarea pentru personalul contractual din instituția de apărare națională, ordine publică și siguranță națională a drepturilor salariale reglementate de legislația aplicabilă în sectorul bugetar ca reglementare generală și unele drepturi reglementate de Legea 138/1999 ca lege specială.
Sporul de fidelitate pretins de reclamante are ca temei dispozițiile art.6 din OG 38/2003 însă acest act normativ se aplică personalului cu statut special de polițist.
Acordarea unor anumite drepturi ca sporul de dispozitiv, sporul de pericol deosebit, spor de condiții vătămătoare, norma de hrană atât pentru polițiști cât și pentru personalul civil din cadrul MI și nu este un argument temeinic pentru a acorda prin extindere la această categorie de personal și sporul de fidelitate și respectiv prime de concediu deoarece prima categorie de drepturi au reglementare legală pentru acordare și personalului contractual, respectiv HG 281/1993, Ordinul MAI 121/2007 date în aplicarea Legii 138/1999, pe când ultima categorie de drepturi nu are reglementare expresă pentru acordarea și categoriei de personal contractual.
Deci, acordarea lor în lipsa reglementărilor legale, doar prin aplicarea unor norme create pe cale judiciară sau cu aplicarea unor prevederi cuprinse în alte acte normative care nu sunt incidente raportului juridic dedus judecății este nelegală. Prima instanță în mod corect a procedat la aplicarea deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională nr. 418, 419 și 420 din 2008, întrucât admiterea unei astfel de acțiuni, ar contraveni dispozițiilor acestor decizii.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele, -a și împotriva sentinței civile nr. 800/M/17.04.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.DM -/22.01.09
Tehnored.AN/22.01.09 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Daniel Marius Cosma, Anca
