Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 374/R/2009
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1 în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,- în reprezentarea și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " cu sediul în,-, județul S M împotriva sentinței civile nr. 1541/D din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1541/D din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, CONSILIUL JUDEȚEAN S
S-a admis acțiunea reclamantei reprezentată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, formulată împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, CONSILIUL JUDEȚEAN S M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al reclamantei, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Din considerentele sentinței se reține că nainte de examinarea pretenției concrete formulată de către partea reclamantă, instanța s-a considerat obligată să ofere un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă este afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând, pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2, art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și că contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul conchide că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, tribunalul conchide că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Of. partea V nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum, în conformitate cu disp. art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părții reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamantei de actualizare drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul o găsește, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu disp. art. 371 indice 2 alin. 3.proc.civ.).
Față de faptul că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legii 84/1995, republicată, atât inspectoratului școlar, cât și consiliului județean, consiliului local și primarului le revin obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ prin încadrarea cadrelor didactice, promovarea acestora și alocarea de fonduri pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, instanța apreciază că au calitate procesuală pasivă și va respinge excepțiile invocate de aceștia.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească acesteia, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul brut de încadrare al reclamantei, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Împotrivaacestei hotărâri au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar Județean S M și Consiliul Județean SM.
Recurenta Inspectoratul Școlar Județean S prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în principal ca o consecință a admiterii excepțiilor invocate iar în subsidiar ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul că ar fi implicat și în finanțarea instituțiilor de învățământ, subliniind în acest sens că atribuțiile sale sânt reglementate de art 142 din Legea nr. 84/1995, și nu deține competențe legate de calcularea și plata salariilor cuvenite reclamanților.
Susține recurenta că, competența privind salarizarea reclamanților, este exclusivă a conducerii unității în cauză, bugetul unităților de învățământ fiind repartizat de primării și consiliile locale din raza teritorială din care face parte unitatea școlară în cauză.
În ceea ce privește fondul raportului litigios se arată că dispozițiile art 11 alin 1 lit d din Legea nr. 130/1996, este norma generală de natură să clarifice cu privire la efectele și întinderea efectelor contractelor colective de muncă, fără să înlăture întinderea și aplicabilitatea normei speciale cu privire la faptul că, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente aceste categorii de personal și pentru constituirea surselor.
Referitor la capătul de cerere privind actualizarea salariului de bază minim brut garantat, se arată că este o pretenție lipsită de obiect și lipsită de temei legal.
Și recurentul Consiliul Județean S M, prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în principal urmare a admiterii excepțiilor invocate iar în subsidiar ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că aprecierea instanței de fond, cum că în calitate de ordonatori principali de credite, sunt direct implicați în finanțarea instituțiilor de învățământ și că pentru acordarea cheltuielilor de personal, au cuprinse în buget salariile personalului didactic este falsă, fiind rodul unei interpretări eronate a textelor de lege incidente.
Consideră acest recurent că nu putea fi obligat retroactiv pentru a calcula și plăti unele drepturi salariale ale personalului din instituțiile de învățământul preuniversitar de stat, întrucât nu avea disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrativ teritoriale alte sume și în alt cuantum decât așa cum au fost aprobate prin legea bugetului de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei și acest recurent arată că dispozițiile art 11 alin 1 lit d din Legea nr. 130/1996, reprezintă norma generală de natură să clarifice cu privire la efectele și întinderea efectelor contractelor colective de muncă, fără să înlăture întinderea și aplicabilitatea normei speciale cu privire la faptul că, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente aceste categorii de personal și pentru constituirea surselor.
Subliniază astfel recurenta că investirea instanței cu o astfel de cerere este de natură să genereze o imixtiune, existând o procedură administrativă pentru revendicarea dreptului.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sânt nefondate urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea dedusă judecății reclamanta Sindicatul Liber din învățământul S M, în reprezentarea membrei de sindicat, invocând prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 -2010, a solicitat obligarea pârâților, la plata retroactivă a drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferența dintre salariile plătite și salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Criticile recurenților, prin care se arată că nu calitate procesuală pasivă în cauză nu pot fi reținute, temeinic prima instanță conchizând că reclamanta justifică îndreptățirea de a introduce acțiunea și împotriva acestor pârâți fiind vorba despre exercitarea unei acțiuni în obținerea unor drepturi bănești, așa încât aceasta trebuie îndreptată pentru opozabilitate și împotriva Inspectoratului Școlar Județean, în subordinea căruia funcționează pârâta Școala cu clasele I-VIII " " a cărui angajată este reclamanta, precum și Consiliul Județean S din a cărui buget este finanțată unitatea de învățământ pârâtă, față de prevederile art XIII alin 1 din U nr.32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001.
Și în ceea ce privește fondul raportului litigios, Tribunalul a reținut corect faptul că reclamantei în calitate de salariată a sistemului bugetar, îi sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, așa încât solicitarea de a i se acorda în plată un salariul de bază brut cel puțin egal cu cel de bază minim garantat în plată, nu poate fi considerată injustă, sens în care se va avea în vedere caracterul obligatoriu al salariului minim brut garantat pe țară, acesta constituind un prag sub care nu se poate coborî cu ocazia negocierii sau stabilirii salariilor.
Eronat apreciază apoi recurenta Inspectoratul Școlar Județean S M că este lipsită de temei solicitarea se a se dispune actualizarea salariului de bază cu indicele de inflație, dat fiind procesul de devalorizare continuă a leului, actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate impunându-se pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Față de aceste aspecte, criticile recurenților fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art 312 cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate ambele recursuri menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1 în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,- în reprezentarea și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " cu sediul în,-, județul S M împotriva sentinței civile nr. 1541/D din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
30.03.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/3.04.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
